luni, 2 mai 2016

SELFIE DE PAŞTI

După vreo 20 de ani de slujire, în acest an, înainte de săptămâna mare, m-am privit cu mai multă atenţie în oglindă, căci rareori se întâmplă să zăbovesc în faţa oglinzii mai mult de câteva secunde, exceptând timpul bărbieritului când oricum atenţia e îndreptată la partea tehnică a bărbieritului şi nicidecum la studiul chipului. De ce am început acest blog aşa? Pentru că anul ăsta n-am mai simţit nevoia să(-mi) fac poze aşa cum simţeam în alţi ani, cu atât mai puţin nu s-a pus problema de un selfie, că tot nu mi-a ieşit strălucit vreunul reuşit de când a apărut moda. Oglinda e obiectul care-ţi face selfie în mod real, prin bliţul ochilor ce clipesc în mii de cadre zilnic, prinzând diversele momente în care te afli, jongând contrastele şi culorile, prinzând în cadru chiar şi stările sufleteşti aparent invizibile. Oglinda mi-a arătat un chip senin ce seamănă izbitor cu chipul meu de acum două decenii, un chip pe care timpul l-a îmbogăţit cu o grămadă de fire albe în barbă şi l-a sărăcit de mai mult din jumătatea podoabei capilare. Ştiu, descrierea pare tot un selfie, dar mai bine cuvintele mele sărace decât o poză care să spună cât o mie de cuvinte, că tot nu mai au oamenii răbdare la citit.
Poza pe care mi-aş fi dorit să v-o arăt n-a cuprins-o niciun aparat foto. Mai mult, am zis să lipesc poză lângă poză pentru a crea un tot, dar n-am putut să tai din niciuna, micşorându-le  le-aş fi luat din importanţă, plus că mi-ar fi fost greu să aleg cu care să o pun prima, care pe primul rând şi care pe următoarele. Poza  pe care mi-aş fi dorit să v-o arăt este ca o ramură dintr-un arbore genealogic, dar nu una care să arate ascendenţi şi descendenţi, ci stări, trăiri, împliniri şi creşteri.
Anul ăsta, mai mult ca niciodată, am văzut că pozele cu mine nu contează deloc, chiar dacă unele ar strânge 2-3 comentarii. Anul ăsta am văzut că pozele ce le-aş surprinde (dacă aş putea) ar fi cele cu creşterea în trăire, atenţie, linişte, percepţie, credinţă şi dorinţă a celor pe care-i păstoresc.  În toată perioada pascală biserica a fost plină de tineret, asta chiar dacă satul este mic şi tinerii nu-s aşa ed mulţi. Doar că cei plecaţi şi-au dorit să fie prezenţi doar aici, să se spovedească şi să se împărtăşească doar în locul în care au crescut, mulţi (care au lucrat până în sâmbăta Paştelui) sunându-mă de la serviciu să fie sigur că n-am să-i las deoparte din cauza timpului scurt. Şi dacă în primii ani (2-3 ani) de slujire hărmălaia era greu de potolit în această perioadă, în timp, cu răbdare şi bucurie, cu dorinţă şi credinţă, am reuşit ceea ce părea de nereuşit.  Din altar ori din faţa altarului, de pe solee, din mijlocul bisericii şi din tindă, privind peste capetele celor prezenţi (chiar dacă unii erau cu un cap mai înalţi ca mine), privind la chipurile lor, am gândit matematic întâi că pete 70% erau tineri botezaţi de mine, acum majori mulţi dintre ei, adolescenţi  şi copii de vârste diferite.  De Florii au umplut biserica cu tinereţea lor. După denia de joi n-a rămas nici scamă pe jos, aşa de curaţi şi liniştiţi au fost, n-a sunat nicun telefon şi, în următoarea zi, la denia prohodului, în ciuda ploii torenţiale, au dat sens unei seri în care au cântat toţi, ca într-un cor armonizat doar de dirijatul inimii, bucurându-se de fiecare floare primită la final, inclusiv de crăcuţele de leuştean ce au stat alături de flori pe epitaful din mijlocul bisericii.  Ştiu, dacă vor citi se vor bucura de mulţumirea ce le-o aduc, chiar dacă nu pun poze, căci merită mulţumirea mea pentru faptul că m-au ascultat de-a lungul anilor. Am rămas surprins că atunci când am făcut apel pentru curăţenie (deja era 22.30 seara şi dimineaţa eram iar la slujbă) că aproape şi-ar fi dorit să rămână toţi, aşa că ceata celor rămaş a reuşit un record, în 6-7 minute biserica era curată ca un mărgăritar, au zbârnâit măturile şi aspiratorul de zicei că-i concurs.
În sâmbăta mare zeci şi zeci de tineri, unii dintre ei, cei mai mici, alături de părinţi şi bunici au venit la împărtăşit. Minunat este că şi tinerii mari, majori, chiar şi familişti (căsătoriţi) s-au pregătit pentru împărtăşit, ceea ce înseamnă că încă materialul n-a robit toate inimile, că tinerii încă doresc să se îmbogăţească sufleteşte, cercetând, dorind şi trăind totodată alături de biserică tainele iubirii divine. Şi-apoi învierea, momentul acela în  care lumina s-a împrăştiat în întunericul nopţii, clipa în care după strigarea „veniţi de luaţi lumină” s-a transformat într-o bulă de timp în care totul se petrecea parcă după coordonate cereşti, mi-a descoperit cum lumina primordială a transformat haosul într-un univers proprice vieţii, căci lumina, ca izvor de iubire, crează condiţii pentru trăire, zicem noi, creştinii, în iubirea celui ce este atât Lumină, cât şi Cale, Adevăr şi Viaţă. Oamenii, parcă un ocean de oameni, au cântat cu lumânările ţinute în mâini, cu luminile pâlpâind pe chipurile ce păreau transformate în candele vii, primind lumina pornind (unii din ei) spre case pentru a da şi celorlalţi lumină, dorind, cum i-am sfătuit, să-şi păstreze lumina cât mai mult în suflete spre a o putea dărui în orice clipă celor care se pot cufunda în întuneric.
Am încheiat sărbătorile cu concursul de ciocnit ouă, de-acum devenit tradiţie, un concurs la care zecile de copii participanţi s-au  emoţionat, strigat şi bucurat alături de cei mari, fiecare din ei primind premii şi diplome spre a le fi de folos minţii şi sufletului, spre a se bucura în anii maturităţii lor, când vor avea copii la rândul lor, de clipele petrecute în biserica în care şi-au primit cele sfinte de-a lungul anilor.
Am poze, desigur, am poze de la sărbători, doar că apar şi eu în multe din ele, şi cum anul ăsta n-am mai simţit nevoie să stric gândurile scrise cu chipul meu, vă las pe voi cei ce citiţi, vă las şi pe cei ce mă cunoaşteţi dar şi pe cei ce nu mă ştiţi în real, să vedeţi poza aceasta făcută în 20 de ani, poza în care eu încerc să devin din ce în ce mai puţin vizibil, poza în care să se vadă mult mai mult bucuria unor oameni ce-mi sunt mereu aproape, care ascultă cuvântul meu, mesajul transmis de mine, care-mi sunt alături în zidirea celor materiale şi a celor de suflet,  oameni ce fac posibil seninul de pe chipul meu chiar şi atunci când firele de păr tot albesc, tot cad.



HRISTOS A ÎNVIAT!

61 de comentarii:

  1. Hristios a Inviat!
    Felicitari, Parinte Victor! Sunteti un preot si un om deosebit, iar bucuria cu care va cauta cei tineri si cu care va inconjoara enoriasii e cu siguranta rasplata binemeritata a dragostei ce o purtati intregii parohii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adevărat a înviat!
      Ei, Iuliana, sunt preot, drept este, dar nu om deosebit, om simplu. Poate că cei care citesc blogul vor crede că aici e perfect totul. Nu este perfect, mai este mult de muncă, dar consider că e firesc să le mulţumesc celor care mă ascultă şi împlinesc mare parte din ceea ce-i învăţ de la amvon ori în viaţa de zi cu zi; e firesc să-I mulţumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a binecuvântat slujirea cu reuşite la care nici nu m-aş fi gândit la început de drum.
      Mulţumesc frumos!

      Ștergere
  2. Adevarat a Inviat!!
    Am mai spus-o si cu alte ocazii,tare drag imi e cum ai reusit sa-i tii apoape pe enoriasi,indeosebi pe cei tineri.
    Dar,cunoscandu-te foarte bine de acum (am chiar si poza doveditoare) nu ma surprinde deloc acest lucru.
    E usor sa fii aproape de Biserica cand ai un parinte cu atata har si daruire.
    Cat despre poze,sper ca la vara sa te lasi surprins in niste instantanee :)))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Die, la vară a să fug de poze, nu are rost să vi le stric, n-aţi mai avea ce posta dacă apar eu în ele. :))) În schimb n-am să dau înapoi de la partea cu vorbitul, acolo cred că sunt (încă) imbatabil, spre disperarea :)) multor prieteni de-ai noştri.
      Cât prieşte vrednicia mea, ştie Dumnezeu mai bine, căci deşi mă laud eu deseori cu nefăcutele mele, la lucrurile serioase mai bine tac.
      Mulţumesc frumos!

      Ștergere
  3. Hristos a inviat, parinte! Frumos ati mai scris, din suflet. Ma bucur ca va expuneti viata si gandurile fata de noi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îţi mulţumesc frumos de gând şi apreciere! Scriu din suflet, adevărat este, dar cât de frumos scriu nu mă pot pronunţa, vă las pe voi să faceţi asta, mai ales că aveţi de îndurat rânduri multe, că puţin nu mă pricep niciodată să scriu. Scriu din experienţa vieţii de zi cu zi şi din experienţa pastorală gândindu-mă că-s şi cititori care vor să vadă şi astfel de lucruri, nu doar partea de comercial ce tot circulă prin media şi virtual.

      Ștergere
  4. Adevărat a înviat!

    „N-am mai trecut de mult prin sat”,cu sufletul,însă,mă întorc adesea.
    Mi-e drag să văd cu ochii minții biserica, drumul, tinerețea firii.
    Mă bucur că sunteți, mă bucur că acolo unde-mi sunt rădăcinile, lumea își are cursul firesc, dinspre și către bună rânduială.
    Un drum către Înviere!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Deseori mă gândesc şi eu la cuvintele lui Labiş despre sat, şi cum mă podideşte dorul, dau repede o fugă, chit că nu-s plecat prea departe, ci doar cât să trec Argeşul un pic.
      Sunt, mulţumesc lui Dumnezeu pentru asta, şi mă bucur că peste rândurile mele trec oameni cu lumină-n minte şi cuvânt frumos.
      Să vă fie ziua învierii cu pace-n suflet şi răbdare-n toate cele ale vieţii!

      Ștergere
  5. Adevarat a Inviat , Parinte !
    Cand comunicarea e de la suflet la suflet , nici n-ar avea cum sa fie altfel in biserica . Rezonanta si oglinda sunt pricipii constientizate la un alt nivel in zilele noastre, iar tinerii cu valori inalte se intorc spre radacini . Sincere felicitari ,Parinte ! Mi-as dori sa ne cunoastem (si) personal .... sper sa am si sufletul pregatit pana atunci !
    Zile cu bucurie va doresc !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Toate la rândul lor, Gabriela, Dumnezeu are planuri la care noi nici nu îndrăznim să visăm uneori. De-a lungul timpului m-am întâlnit cu mulţi prieteni din virtual, fiecare din ei cu povestea lui de viaţă, cu bucurii şi necazuri, cu căutări şi frământări.
      Sunt un om simplu, probabil că de aia atrag, simplitatea mea este transparentă şi asta contează enorm în ochii celor cu care interacţionez.
      Mulţumesc frumos de gând şi apreciere!

      Ștergere
  6. Răspunsuri
    1. Zile bune, frumoase şi binecuvântate cu lumina învierii să fie şi la voi, Mioara!

      Ștergere
  7. Asa parinte, asa copii! :)

    Hristos a inviat! Bucurie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adevărat a înviat, Claudia!
      Un părinte care a crescut şi creşte alături de fiii săi duhovniceşti, aşa cred, aşa simt.
      Mulţumesc frumos!

      Ștergere
  8. Hristos a inviat!
    Cat de frumos ai scris, ca intotdeauna. Din pacate nu s-au simtit sarbatorile la mine, decat in suflet, atat. Ma bucur ca pe la voi a fost asa de frumos :) Mi-am imaginat totul! Minunat...

    RăspundețiȘtergere
  9. Rânduri simple, rânduri scrise din inimă, Evelina. Când eşti plecat (peste hotare mai ales) nu poţi simţi cu adevărat sărbătorile, şi-i firesc, lumea secularizată de afară nu-şi rânduieşte valorile cum facem noi. E drept, fiecare popor are trăirea lui, dar cred (ca să vezi cum strigă patriotismul în mine) că sărbători mai frumoase ca la noi nu există pe nicăieri.
    Mulţumesc frumos pentru gândul bun şi apreciere!

    RăspundețiȘtergere
  10. Adevarat a Inviat!

    Ce multi copii frumosi ai! Tot asa sa-i cresti pe toti! cu toata dragostea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt frumoşi, aşa-i, dar nu-s prea mulţi, satul e din ce în ce mai îmbătrânit, aşa cum sunt majoritatea satelor de la noi, cum din nefericire e trendul în toată ţara.
      Mulţumesc frumos de gând!

      Ștergere
    2. Hristos a Inviat!Sarut mana pentru tot cuvantul pe care l-ai impartasit astazi cu noi. Sa imi ierti galagia si sa imi mai spui inca o data pe ce umar avem asezat Ingerul pazitor si cum il putem indeparta pe cel rau de pe umarul nostru.
      cu toata dragostea!

      Ștergere
    3. Pe partea dreaptă stă, cu dreptatea, căci nu degeaba la judecată vor fi chemaţi şi cei drepţi cu strigarea "veniţi de-a dreapta Mea...". Pe cel rău îl putem îndepărta cu binele. Pueril răspuns, nu? Mai bine spus făcând binele nu vom avea timp de a face răul, iar când spun asta mă refer inclusiv la gând şi cuvânt. Şi apoi Scriptura ne învaţă clar, cum spune apostolul Iacov în epistola sa: "staţi împotriva celui rău şi el va fugi de la voi".
      Gălăgie zici? Apăi ce poate mai liniştor pe pagina mea decât gălăgia, că doar liniştea liniştii sperie pe mulţi, nu?

      Ștergere
  11. doar pt tine: Sa nu razi de intrebare. Acum cand scriu, cel rau, vede ce scriu? te intreb, pentru ca ocupandu-mi timpul si cu scrisul, de ceva vreme am observat ca trecand pe strada, unele persoane, trecand pe langa mine, folosesc expresii pe care le-am scris in ziua respectiva

    sa nu te superi ca iti scriu la persoana nepoliticoasa,tu, in loc de dvs.

    tot ce ai scris in acest blog parca ar fi scris de mine

    inteleg de ce; pt ca suntem in Acelasi Duh. Este minunat sa-ti falfaie inima cand te apropii de Sfanta Euharistie cu dragoste, sete si foame. am experimentat.

    m-as bucura sa primesc raspunsul pe mail la intrebarea pusa

    sarut mana pentru tot

    Hristos a Inviat!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu am găsit nimic pe mail, pe niciunul din cele 2 mail-uri pe care le folosesc, sper să fi fost trimis cum se cuvine. Aştept din nou întrebarea, alt mail adică, poate de data asta va fi în regulă.
      Dacă e să mergem până la capăt, chit că vor fi şi cititori care vor zâmbi citind discuţia, aş spune că cel rău vede şi aude foarte bine, ba chiar este un ilustru teolog, cum vedem din discuţia pe care a avut-o cu Hristos în ţinutul Carantaniei. De noi ţine modul în care răspundem în "discuţiile" cu el, de noi ţine cum luptăm, cum ar zice apostolul Petru: "diavolul urlă ca un leu căutând pe cine să înghită", dar neputând să înghită şi pe cei care au cu ei mereu "sabia dreptăţii".
      Nu mă supăr deloc când rpietenii mei virtuali, ca şi cei din real, desigur, îmi vorbesc direct, fără pronume "politicos" :)). În primele mele postări virtuale nu am spus că-s preot, cum nici blogul nu avea titulatura de "preotvictor" ci o altă denumire schimbată în timp tot la cererea prietenilor.
      Aştept întrebarea, din nou, pe mail, pentru a vedea dacă sunt pregătit să răspund.
      Zi binecuvântată!

      Ștergere
  12. Răspunsuri
    1. Tot trupul nostru este "templul Duhului Sfânt", aşa că aşezarea organelor interne nu ţine de vreo geometrie celestă strictă, mai ales că eu am întâlnit şi oameni cu inima în partea dreaptă. Simbolistica aşa arată, adică partea dreaptă pentru cei drepţi. Altfel cei răi pot fi şi-n spate: "mergi înapoia Mea Satano", cum îi spune Hristos lui Petru în urma unei discuţii în care Petru a crezut că-L va convinge pe Mântuitorul să fugă de cruce.
      În icoonografie de-a stânga lui Hristos stă Ioan Botezătorul, iar a "sta de-a stânga şi de-a dreapta" este rânduit deja, cum bine ştim din evanghelie.

      Ștergere
    2. Inima este nu intamplator un simbol...si ma gandesc ca pana si asezarea ei la stanga poate spune ceva.

      Circula afirmatii cu dreapta ca parte angelica,pozitiva si stanga ca parte malefica,negativa.Iata de ce am intervenit, ca o grimasa de nedumerire...
      "Caci cu inima se crede spre dreptate si cu gura se marturiseste spre mantuire."-Romani10,10(ptr mine mesajul biblic fundamental)

      Exceptiile sunt exceptii...altminteri orice oranduiala are in vedere anume sensuri,semnificatii in citirea unei compozitii vizuale.
      Dumnezeu este un arhitect si un geometru desavarsit!





      Ștergere
  13. Tata, m-Ai ajutat de foarte multe ori si atunci cand Ti-am cerut ajutorul si atunci cand nu Ti-am cerut ajutor.


    Nu Ti-am multumit. Am spus cuvantul Multumesc dar nu Ti-am multumit.


    M-ai chemat la Viata.



    M-ai asezat in burta mamei, m-ai scos la lumina zilei.



    M-ai spalat in Apa Tainica a Botezului, m-ai Miruit, m-ai Indulcit. Ai avut incredere in mine.



    L-ai asezat, in Taina Botezului, din Gandul Tau, din Sanul Tau, din Duhul Tau, din Cumintenia, Ascultarea si Dragostea Maicutei, din Jertfa Sa, din Dreapta Ta, din Cer, din Sfantul Potir, leganat in Sfanta Lingurita, L-ai asezat in trupul meu micut de copil, pe Fiul Tau.


    Tu, Un Batran, Ai avut incredere in mine. Eu, suflet fraged, m-am bucurat de Fiul Tau. Pana cand am crescut un pic. Si pe urma, doar L-am suparat.


    L-am suparat pe El, Te-am suparat pe Tine, V-am suparat pe Voi. Si El tot cu mine a ramas. Imi pare rau ca Il sufoc cu gunoiul din mine.


    Dupa cum Stii, am mers, merg si voi merge in continuare la Sfanta Liturghie. Am simtit ca in Timpul Sfintei Liturghii, Vii.


    Am simtit de doua ori Zborul Duhului Tau in inima noastra. Imi venea, in Acel Timp al Zborului Tau prin inima noastra, sa-i iau pe toti de maneca si sa-i duc spre Sfantul Potir.


    E Aici!!! imi venea sa le strig. Ce m-a oprit? De ce nu am strigat?! Acum imi pare bine ca nu am strigat. Te-as fi tradat. La fel cum Te-am tradat de multe ori, fara sa stiu.


    Plang, dupa cum Stii. Este dimineata. Iti multumesc, Tata.Multa vreme am crezut ca sunt Iuda. In dimineata aceasta m-ai trezit cu un carcel la piciorul meu stramb.


    Imi venea sa urlu de durere. Am spus doar au de cateva ori, si te rog, tot de cateva ori, cu simt de mila fata de vecini, sa nu-i trezesc.


    Tata, eu ma stiu cum sunt. Sunt o persoana lipsita de bun simt. Si cu toate acestea mana mea stanga, cu Verigheta Sfintita in Taina Cununiei, a stiut ce sa faca.


    Mana mea stanga, neputincioasa, s-a ridicat din pat, s-a lungit, s-a asezat peste talpa piciorului stramb si mi-a impins degetele in sus.


    Tata, Stii! Am scris intr-o zi ca nu stiu cine sunt.



    Today, Saturday, I know how I am. I am asemenea credinciosului Toma.


    Thank You, Father!


    Iti multumesc ca atunci cand eram la gradinita, m-ai scos de la ora de engleza si m-ai trimis la limba straina; limba aceasta dulce si minunata pe care o iubesc mai mult decat pe limba noastra de acasa.


    Atunci la Kindergaten, nu m-am bucurat ca m-ai scos de la engleza si m-ai trimis la scoala.


    Today, I am happy! Si stiu ca daca Vrei si stiu ca Vrei, pentru ca ne iubesti pe toti, intr-o zi vom fi Happy!


    In Ziua Aceea, Te voi vedea la Fata!


    Imi doresc sa simt in fiecare clipa Acel Zbor in inima noastra. Dar stiu ca nu se poate, aici pe pamant. Am crescut, am imbatranit, si acum pot sa ma multumesc cu Prezenta Ta Partiala in inima noastra.


    Tata, dupa cum Stii, mi-am asezat palma dreapta pe zidul inimii. O simt cum ticaie O parte din Duhul Tau este in noi. Altfel, fara Un Pic de Duh, inima nu ar ticai.


    In aceasta limba minunata, in care m-Ai trimis, am citit intr-o zi o poezie.


    Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi
    si ti-as saruta talpa piciorului,
    nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea,
    de teama sa nu-mi strivesti sarutul?



    Tata, in dimineata aceasta, am schiopatat si nu numai un pic. Dupa un asemenea carcel, cred ca mult timp voi schiopata. Si-n fata copertii autorului poeziei, ma voi inchiana la fel cum ma inchin la Icoane.


    Tata, Today am aflat si eu. Nu poti sa citesti poezie de dragoste decat daca esti in Dragoste. Si ma intreb. Oare cum este cand scrii Poezie din Dragoste?!


    Tata, mai sunt pe pamant scriitori indragostiti de Tine?!


    Tata, Te rog, pune pe net un pomelnic cu numele lor, pentru ca acum la batranete, vreau sa citesc Poezie cum Iti place Tie.


    Seara, cateva minute de Poezie, noaptea, cateva minute de poezie, dimineata, cateva minute de Poezie, la pranz, cateva minute de Poezie, seara, cateva minute de poezie si tot asa pana cand ne vom revedea.


    I LoveYoy, Father!

    RăspundețiȘtergere
  14. Sambata aproape de pranz. Pe strada, un om striga: sticle goaleee! sticlee goaleeee! Sticleeeee goaleeee!
    Nu stiu, daca le vinde sau vrea sa le cumpere. Am nevoie de cateva sticle goale. Incep sa se coaca ciresele. Cele de mai. Dintr-un cires sanatos sunt bune de compot si ciresele de mai.
    Ies dincolo de poarta.
    - Bre, vinzi sau cumperi?!
    - Nici una, nici alta!
    Pe langa noi trece o alta persoana.
    - Ba!!! Iesiti ba, afara la soare! O sa va sfrijiti in casa daca nu iesiti la lumina, baaaa!!!
    Trece, striga si merge mai departe. Omul cu sticleee goaleee, se scarpina in barba, il priveste, ma priveste si-mi spune:
    - Cucoana, esti cam sfrijita!
    Nu stiu daca sa zambesc sau sa nu zambesc. Pe langa noi trece o doamna.
    - Cucoana, dumneata se vede ca te plimbi prin soare, spune cel cu sticleeee goaleeee.
    Doamna zambeste, il imbratiseaza. Si impreuna pleaca dupa cel cu Ba!!! Iesiti ba, afara la soare! O sa va sfrijiti in casa daca nu iesiti la lumina, baaaa!!!
    Intru in curte. Inchid poarta. Intru in casa. Deschid dictionarul. Nu am mai auzit demult cuvantul sfrijit.
    Nu stiu daca sa rad sau plang. E adevarat, am deschis dictionarul acesta, on line. Priviti la cuvantul sfrijit pe care l-am copy-paste un pic mai jos.
    Cu caractere mici, nu am observat ca pe un rand semnul egal este barat. Slava Domnului ca obisnuiesc sa scriu cu caractere mari, deoarece nu vad prea bine si nu gasesc oftalmologul priceput ca pe vremuri, care sa imi prescrie ochelarii corespunzatori. Asa am observat, ca egal este barat ca altfel credeam ca limba romana s-a dat peste cap si a ramas doar in capul celor de demult.
    Negasind oftalmologul priceput, in copilarie nepurtand ochelari, inseamna ca tot la Sfintele Slujbe, vorba lui mamaie, trebuie sa apelez si pentru privire, imi spun hotarata in gand.
    - Ba!!! Iesiti ba, afara la soare! O sa va sfrijiti in casa daca nu iesiti la lumina, baaaa!!!

    RăspundețiȘtergere
  15. Zambesc. As iesi un pic dincolo de poarta dar imi este teama ca iar imi spune careva ca sunt cucoana cu adjectiv.
    Ies doar in curte. Este lumina. Copacii sunt verzi. Ieri a plouat. O albina se opreste pe o floare, un fluture zboara, o vrabiuta ciripeste, un porumbel zboara si din curtea vecina vine in curtea noastra, ciuguleste ceva si se indreapta spre curtea cealalta, tot vecina.
    Privesc cerul. Cativa norisori. Zambesc. Imi intind oasele. Ce bine ma simt dupa un somn odihnitor. Ma trezesc.
    - Ba!!! Iesiti ba, afara la soare! O sa va sfrijiti in casa daca nu iesiti la lumina, baaaa!!!
    - Sticle goaleee! sticlee goaleeee! Sticleeeee goaleeee!
    Zambesc. Deschid televizorul. Privesc. Nu stiu daca sa ma bucur sau sa plang. Pe un canal se rade, pe un canal se plange. Si eu, eu, telespectatorul, nu stiu cum sa procedez.
    Ma salveza un citat de pe un alt canal. “Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng”
    Inchid televizorul. Ma fatai prin fata bibliotecii. Scot o carte, la intamplare. O carte are de obicei un singur autor. Care fie era bucuros cand a scris cartea, fie era trist.
    Privesc titlul cartii. Nu stiu daca sa zambesc sau sa plang. Imi amintesc subiectul. In unele capitole, scrisul e vesel, in altele, scrisul e plangacios.
    O asez la loc in biblioteca. Iau o coala de hartie si incep sa scriu asa cum simt. Cu bucurie, scriu. Scriu repede, pentru ca am o oala cu ciorba pe aragaz. Si o tava cu fripturica in cuptor. Si cartofi de curatat pentru garniturica la fripturica.
    Scriu cateva capitole. Las creionul jos. Recitesc. Si pe masura ce recitesc, ma apuca plansul. Pe coala alba de hartie, am asternut intreaga mea existenta jegoasa. Iau o guma, si sterg si plang si oala sub presiune sfaraie pe aragaz.
    Sterg totul pana la ultimul rand. Si privesc primul rand. Primul rand nu ma face nici sa rad nici sa plang. Primul rand are in el opt cuvinte. Stie cineva sami spuna undel gasesc pe Dumnezeu?
    Citesc si nu imi vine sa cred. Sami si undel, fara liniuta despartitoare, parca sunt personaje de desene animate.
    Sami si Undel. Asa vor ramane in amintirea mea domnul cu sticleee goaleee s domnul cu:
    - Ba!!! Iesiti ba, afara la soare! O sa va sfrijiti in casa daca nu iesiti la lumina, baaaa!!!

    RăspundețiȘtergere
  16. Privesc coala de hartie. Si plang de mi se zgaltaie toti mucii la nas. Un copac a fost taiat pentru hartie, pentru creioane. O strang, asa cu lacrimi si cu muci si o mananc. Sunt lacrimile mele, sunt mucii mei.
    Si din stomac, aud doua voci. Sami si Undel se roaga la Dumnezeu sa ies la soare, sa caut o sticla goala si sa privesc prin ea toti copacii.
    Si ma cutremur si ma tin de burta. Dumnezeu tuna si fulgera. Cand la Sami, cand la Undel, cand la mine. Apoi, dupa tunet si fulger, Dumnezeu ploua. Si dupa ploaie, apare un curcubeu. Si dupa curcubeu apare soarele si la fereastra mea si imi intind bratele dupa un somn odihnitor.
    Deschid fereastra, privesc teii, nucii, merii, perii, ciresii, caisii, gutuii, piersicii, si-mi amintesc cum demult am citit aceasta poveste doar pana la primele 50 de randuri.
    Acum ca sunt batrana, o citesc in intregime si scrie si asta, draguta copilita si pune si o mica paranteza ca sa inteleaga cititorul ca tu scrii dupa dictare, pentru ca vrei ca atunci cand te vei face mare, dar sa stii, nu tu te vei face mare, mare te face Doamne Doamne.
    De ce plangi? Vrei sa scrii ceva si din capsorul tau? Scrie, sa vad ce scrii.
    - Hei, cititorule, stai un pic ca mi-a amortit mana de la scris. Mamaie, mai scriem mult dupa dictare.? Si vezi ca uite, aici ai uitat sa spui ce vreau eu sa ma fac cand voi fi mare.
    Daca am avea o sa, am incaleca pe ea. Asa, fara sa, cautam o apa si ne jucam ziua-ntreaga.
    - Si iarna?
    - Iarna facem bulgari de zapada si bezele cu nuci si nuieluse pentru cand vine Mos Nicolae. Si de Craciun facem turta dulce.
    - Mamaie, ai uitat de Mos Andrei!
    - Tulai Doamne, draga mea! De Mos Andrei mergem la tataie sa punem flori la crucea lui. Ne punem ghetutele, bunditele si traistutele cu bunatati in caruta si trecem dincolo de deal. Tii minte, anul trecut ce mult s-au bucurat copiii cand au vazut caruta?
    - Mamaie, de Mos Andrei vreau sa invat sa fac si eu colivuta.
    - Cu toata dragostea, draga mea, cu toata dragostea!
    Stiu sa fac colivuta. Pe tataie nu il cheama Andrei pe cruce. Dar asa obisnuim, din mosi stramosi sa facem coliva pentru tataie de Mos Andrei. Pentru ca tataie era catolic si l-a descoperit pe Mos Andrei intr-o carticica cu povestiri pentru copii. S-a indragostit pe loc de Mos Andrei.
    A scris o povestire din copilaria lui, a cautat un vas curat, a pus povestirea in el, si a plecat la rau. Si asa cum a citit el ca faceau niste mosi cu cosuletele lucrate, a dat drumul vasului curat cu povestire in el, pe apa raului. In satul vecin, vecinii au gasit vasul, au citit povestirea si s-au bucurat foarte mult. Si intr-o zi, tataie a intalnit-o pe mamaie in satul vecin si mamaie ii povstea ce citise, mai adauga si ea din povestirile ei si tataie se veselea, vazand cum mica lui povestire a ajuns ditamai romanul.
    Suntem in anul 2000. Daca nu mai suntem copii, atunci ce suntem?! Tulai, Doamne!!! Ia lut si mai fa niste copii! Tulai, Doamne!!!

    Sambata, in Saptamana Luminata
    Cu toata dragostea

    SFRIJÍT, -Ă, sfrijiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Slab, jigărit, pipernicit. – V. sfriji.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu folosesc deseori cuvântul "sfrijit", nu de alta, dar sunt destul de slab (zic unii), dar nu pipernicit, iar jigărit nicidecum, că de la atâta muncă (fizică) se pare că muşchii încă-s în parametri.
      Dar nu contează aspectul fizic pe blogul meu, ci faptul că aici cotidianul se împleteşte armonios cu trecutul şi cu gândul de viitor, că omenescul caută divinul şi faptul că oamenii se exprimă liber, punând întrebări şi oferind răspunsuri după putere şi ştiinţă.
      Ai revenit în virtual, chiar şi cu bloguri, ceea ce înseamnă că primăvara lucrează prin înviere chiar şi acolo unde am crede că Dumnezeu nu e prezent, adică în undele internetului.
      Weekend cu binecuvântată lumină să fie şi la voi!

      Ștergere
    2. Am revenit nu numi in virtual; am revenit in bucuria de a scrie asa cum scriam in adolescenta; am scris astazi, fiind Sambata, mult, pentru a face loc maine, fiind Duminica, Cuvantului. Sunt o persoana indragostita de cuvinte. Si daca de cele scrise prin degetele mele sunt indragostita, de cele ascultate la Sfintele Slujbe sunt indragostita pe vecie.

      Am preferat anonimatul la aceste daruri pentru ca uneori, un pic de mister este placut. incepem sa ne rugam mai mult, sa ne trimita Dumnezeu raspunsul.

      Internetul aduce raspunsurile prea usor, lipsindu-ne deseori de lucrarea cugetului. Rugaciunea este inlocuita cu cautarea pe google.
      Duhul sa nu-l stingem, internetul sa-l ocolim pe cat putem, ce bine ar fi daca am reusi.

      Duminica minunata,prieten drag.

      Si multumiri doamnei preotese ca are intelegere pentru scris si citit.

      Astept sa vad pe blog si scrisul copiilor vostri din casa si din parohie.

      Hristos a Inviat!

      Ștergere
  17. adevarat a inviat! :) foarte frumos scris , par sa fi fost niste sarbatori reusite . la mine nu s-a prea simtit , am lucrat , iar m-a chemat urgenta la 1 noaptea la spital dar urmatoarele 2 zile am avut liniste si asta e tot ce-mi doream. am reusit chiar sa ma intalnesc cu familia ceea ce e o realizare :D . despre selfie nici nu poate fi vorba decat daca face careva casting pentru un film cu zombie :D. am senzatia ca ingerul ar fi cam inghesuit pe umarul nostru :) dar daca Dumnezeu si Imparatia incap in inima noastra , atunci se descurca si el doar cu un umar :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ahhh, şi eu care credeam că ai să-mi trimiţi o poză din gardă, să văd cum e, :D că eu de pe la biserică am tot pus.
      Ştii bine că pe mine slujbele mă încarcă de bucurie şi linişte, chiar dacă tumultul lumii de afară nu se dă nici el dus aşa uşor.
      Îmi place cum ai concluzionat, aproape că te-aş pune să scrii un blog pe tema asta, chiar şi cu termeni medicali, m-oi descurca eu cumva să-l desluşesc. :)))

      Ștergere
  18. Monica si Dumitru7 mai 2016 la 21:25

    Adevarat a inviat !
    Am citit abia astazi articolul. Ne era dor... Cat de frumos este sa traiesti bucuria Invierii cu cei pe care ii pastoresti.
    Zile frumoase si senine, parinte Victor !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De vreme ce n-am mai share-uit pe facebook (îl am dezactivat) aici intră doar cei care vor să citească. Şi slavă Domnului, cititori sunt, vechi şi buni, noi şi la fel de buni. Doar rândurile mele au rămas de simple, ceva trebuia să rămână neschimbat, nu?
      Vă mulţumesc pentru trecere şi gândul bun!
      Zile binecuvântate să fie şi la voi!

      Ștergere
  19. Saturday

    Privesc coala alba de hartie. Extemporal la un nou inceput de drum. Ce pot sa scriu despre un cuvant? Ce pot sa scriu despre cuvantul saturday?
    Imi plac zilele saptamanii. Toate. Toate zilele au fost facute de Dumnezeu pentru a le folosi omul.
    Noaptea buna se cunoaste dupa cum iti petreci ziua si ziua se cunoaste dupa cum iti incepi dimineata.
    Seara face legatura intre amiaza si noapte. Sambata face legatura intre zilele omului si Ziua Domnului.
    Saptamana buna se cunoaste dupa cum iti petreci vinerea, sambata, Duminica.
    Imi doresc saptamani bune. Cu zile in care raul sa nu ma viziteze in suflet, in cuget, in fapta. Imi doresc sa fiu clocot de iubire interioara si privire linistita catre orizont. Imi doresc sa pot vorbi cu oricare persoana, sincer, fara sa-mi fie teama ca imi sunt rastalmacite cuvintele.
    Imi doresc sa ma bucur de tot ce intalnesc frumos. Imi doresc sa fiu odihnita atunci cand intalnesc bucuria si receptiva atunci cand intalnesc suferinta.
    M-am saturat de ipocrizie, de fatarnicie, m-am saturat de tot ce a fost rau in mine. Nu mai vreau raul din mine inapoi. M-am saturat de rau. Saturday.
    Doamne, cum sa-mi petrec sambata astfel incat Duminica sa fie Sunday, Sonntag, воскресенья, Domenica, Dimanche, Κυριακή?
    Raspunsul e simplu. Cu Dumnezeu, la fel ca in fiecare zi. Cu Iubire.
    Fiecare zi este precum o carte. Pe coperta, vedem titlul si titlul cartii ne spune cate ceva despre carte. La fel si numele autorului ne spune ceva despre carte, daca ii cunoastem stilul in care scrie.
    Imi imaginez o biblioteca imensa, in care Dumnezeu aseaza zilnic, cartile cu zilele Sale, carti in care sunt notate toate faptele noastre din timpul zilei.
    Pe coperta, Numele Zilei, Autorul. La Capitole, noi si faptele noastre. La Cuprins, Catalogul omenirii.
    De 30 de minute, Dumnezeu a asezat in raft, ziua de ieri. Ce nota mi-o fi dat pentru ziua de ieri?
    Pai sa vedem.
    10 este doar pentru Dumnezeu. De gresit, am tot gresit. Cate greseli, atatea puncte scazute. Iarta-mi Doamne, Te rog, toate greselile din ziua de ieri si din toate zilele.
    De 33 de minute este Astazi. O noua zi a Domnului. Sambata, Saturday si multe alte litere grupate dupa graiul fiecaruia.
    Domnul, cu Cartea pregatita.
    Eu imi doresc saptamani bune. Cu zile in care raul sa nu ma viziteze in suflet, in cuget, in fapta. Imi doresc sa fiu clocot de iubire interioara si privire linistita catre orizont. Imi doresc sa pot vorbi cu oricare persoana, sincer, fara sa-mi fie teama ca imi sunt rastalmacite cuvintele.
    Imi doresc sa ma bucur de tot ce intalnesc frumos. Imi doresc sa fiu odihnita atunci cand intalnesc bucuria si receptiva atunci cand intalnesc suferinta.
    M-am saturat de ipocrizie, de fatarnicie, m-am saturat de tot ce a fost rau in mine. Nu mai vreau raul din mine inapoi. M-am saturat de rau. Saturday.
    Am repetat ce imi doresc, astfel incat cugetul sa stie foarte bine care imi sunt dorintele.
    Stiu! Luni, miercuri, vineri, cu bucurie, cu lucrare a cugetului si a faptei bune. Marti, joi, sambata, cu cumpatare la mancare. Duminica cu Tot ce inseamna Duminica. „Aceasta e ziua pe care a făcut-o Domnul; să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea“
    Toate zilele ar trebui sa fie ale Bucuriei. Daca nu pot fi toate, macar Duminica. Fara Dumnezeu in ea, toate zilele sunt ca in saturday privita in oglinda, cu o privire ingrozita de ultimele litere ale zilei.

    RăspundețiȘtergere
  20. Cu Dumnezeu in zilele noastre, care de fapt sunt ale Domnului, fiecare zi este o fereastra spre Rai. Fiecare zi este minunata iar si iar si iar si iar si iar si iar si iar.
    Imi doresc saptamani bune. Cu zile in care raul sa nu ma viziteze in suflet, in cuget, in fapta. Imi doresc sa fiu clocot de iubire interioara si privire linistita catre orizont. Imi doresc sa pot vorbi cu oricare persoana, sincer, fara sa-mi fie teama ca imi sunt rastalmacite cuvintele.
    Imi doresc sa ma bucur de tot ce intalnesc frumos. Imi doresc sa fiu odihnita atunci cand intalnesc bucuria si receptiva atunci cand intalnesc suferinta.
    M-am saturat de ipocrizie, de fatarnicie, m-am saturat de tot ce a fost rau in mine. Nu mai vreau raul din mine inapoi. M-am saturat de rau. Saturday.

    Sambata. Ziua in care m-am saturat de rau.

    RăspundețiȘtergere
  21. Duminica. Seara. “Sa vezi povestile inainte de a le scrie” a fost fraza care mi-a trecut prin fata privirii. Adevarat. Pana acum nici nu m-am gandit la acest aspect. Scrisul poate fi din mai multe directii. Din imaginatie, de la cel rau, din evenimentele pe care le traversam, din ramasitele celor citite sau auzite, din dorintele noastre. Scrisul poate fi inspirat de Duhul Sfant sau de alte duhuri nesfinte. Cel ma frumos scris este cel inspirat de Duhul Sfant. Cand citesti Sfanta Scriptura, cand citesti Scrierile Sfintilor Parinti, cand citesti poeziile si romanele scrise din focul iubirii, totul in suflet se schimba.
    Bisericile, Icoanele, se fauresc cu post si rugaciune. Asa ar trebui sa fie si cu scrisul. Daca iubesc si scriu fictiune, nu stiu ce sa spun daca este sau nu este placut Domnului. Cu gandul meu, cred ca tot ce e din Iubire, este de la Dumnezeu. Dar daca nu iubesti si scrii fictiune, nu este deloc bine. In neiubire, avem mereu un musafir nevazut langa noi. Este cel rau. Vede tot ce scriem. Si fuga, fuguta, se pune pe treaba si faptuieste ce am scris, de ne vine sa spunem in gura mare ca suntem ganditori cu fapte mari.
    Duminica. Noapte cu luna crescand spre echilibru. “Sa vezi povestile inainte de a le scrie”

    RăspundețiȘtergere
  22. Luni. Dimineata. “Sa vezi povestile inainte de a le scrie”. Dupa randul anterior, am inchis ecranul, am spus o scurta rugaciune si am intrat in lumea viselor. Pentru ca nu as fi avut nici o bucurie daca mi-as fi suparat sufletul. Cand esti Cununat, nu-ti mai apartii. Si este minunat sa fi Cununat. La fel cum cred ca este minunat sa fi la manastire sau sa fi calugar in pustie. La ivirea zorilor, m-am trezit. am spus o rugaciune. Si cu alta privire, am vazut “Sa vezi povestile inainte de a le scrie”
    “Sav, e zi! Povestile de inainte, A le scrie”. Devenim ceea ce citim. Daca citim Cuvantul, devenim Adevarul.
    Sav sunt eu. Povestile sunt toate povestile minunate pe care le-am citit din copilarie pana acum, Fiind minunate, sunt scrise de Adevar.
    Sunt sav cand ma privesc in oglinda, pentru ca fiecare dintre noi este un sav de lut insufletit.
    Suntem un sav care asteapta de la noi insine sa facem ceva pentru a ne curati si partea interioara, la fel cum o cosmeticizam pe cea din afara.
    Suntem un sav de lut, care atunci cand se priveste in oglinda, isi doreste sa revada toata frumusetea pe care si-o aminteste inca de pe vremea cand doar Duhul Lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor.
    Multa vreme m-am privit ca pe un scriitor apreciat. Am esuat printre randurile scrise, precum un vas ruginit navigand pe o mare tulbure si involburata de furtuna.
    Privindu-ma si constientizand ca sunt doar un vas, mi-am simtit intr-o zi toata acumularea interioara care ma impovara.
    Biserica Ortodoxa Romana, m-a despovarat. Vas greu, lucrare grea.
    Drept recunostinta pentru Biserica, in Saptamana Mare, pentru prima data am facut ascultare aproape deplina referitor la modul in care se petrece Aceasta Saptamana. M-am golit de vrerea mea si Dumnezeu, dupa Sfanta Euharistie din Dimineata Devreme a Sfintei Invieri, mi-a luat durerile din corp, cu Lingurita. Este minunat sa nu te doara nimic. este minunat sa-ti falfaie un zbor in inima atunci cand te apropii de Sfantul Potir.
    Este greu sa faci ascultare, mai ales pentru vremurile acestea moderne. Este minunat sa faci ascultare de Invatatura Bisericii Ortodoxe Romane.
    Chiar daca nu vin la in parohia voastra sa ma spovedesc, draga frate, te rog primeste aceste randuri de recunostinta pentru Biserica noastra draga.
    Esti parinte duhovnic. Esti fiu duhovnicesc. A-ti scrie eu cat de bine este sa ai duhovnic, ar fi ca si cum as darui castraveti la gradinari.
    Esti cititor, draga cititorule. Nimerit prin aceste randuri, poate fara a avea un parinte duhovnic. Iesi de pe net, stai tu cu tine intr-un loc linistit si roaga-te Bunului Dumnezeu sa-ti grabeasca intalnirea cu cel care déjà se roaga pentru tine sa te intalneasca. Si cand il intalnesti, asculta-l, draga cititorule. Asculta-l ca pe tatal tau. Fii sincer cu dansul, asa cum de multe ori nici cu tine insuti nu esti. Iti vei face un bine nu numai tie. Tot neamul tau va beneficia de binele pe care il primesti.
    Esti cititor, draga cititorule. Ai sansa, daca asculti de Biserica, sa devii ctitorul propriului tau vas curatat si sfintit.
    Esti cititor, draga cititorule. Vas curatat si sfintit, ai binecuvantarea de a deveni creator, inmultindu-ti talantul cu care ai fost trimis in lume.
    Tata-mi spunea: gandeste frumos, gandeste de multe ori inainte de a vorbi, nu te lua dupa straini.
    Mama spunea: Inchina-te cat mai des, spune o mica rugaciune, n-O supara pe Maica Domnului.
    Nu i-am ascultat, crezand ca daca nu sunt absolventi de facultate, crezand ca daca mama este de la tara, nu de la oras, crezand ca eu le stiu pe toate, nu i-am ascultat.
    Pentru ca nu i-am ascultat, am traversat vremuri aproape ca in iad. Din acele vremuri, ascultarea de Biserica in care am primit Taina Botezului si a Cununiei, m-a salvat.
    Lui Dumnezeu ii place ascultarea si o recomanda in Toate Scrierile Sale.

    RăspundețiȘtergere
  23. Iti multumesc pentru osteneala de a citi povestirile. Acum ca am vazut ca le-ai si publicat, stiu ca daruindu-le parintelui duhovnic, nu il voi mai obosi cu gandurile mele. Doar il voi bucura. Si voi continua sa iti trimit, aici la Selfie, ce mai gasesc prin tolba cu povesti. Si ce consideri ca e gresit scris, ca la scoala, corecteaza, te rog. Acesta simt ca este talantul pe care trebuie sa-l inmultesc. Parintele duhovnic s-a rugat pentru curatirea vasului. Acum e randul meu sa lucrez. Nu am trait niciodata din scris, cum se spune. M-am hranit din scris, duhovniceste. Imi place din ce in ce mai mult anonimatul. Daca se strang mai multe povesti si daca ai unde sa le publici, m-as bucura sa fie stranse sub titlul Buchet de Mireasa. Si darurile de pe urma Buchetului sa fie daruite parohiilor sarace care o au in Hram pe Maicuta Domnului.
    Am prins, cu multi ani in urma buchetul miresei, la o cununie unde am fost cavaler si domnisoara de onoare. Eram studenti, Biserica era aproape de Litere. Privind mirele si mireasa, mi-am dorit foarte multe. Si intr-o zi, i-am promis Maicutei, in Biserica unde am primit Taina Botezului, un buchet.
    Acesta este Buchetul Miresei. Un buchet de cuvinte, pentru ca Maicuta este Mama de Cuvant, pentru ca Maicuta este Vesnica Mireasa. Merita toata recunostinta si dragostea noastra. Fara Dansa, am fi fost si astazi vase de lut spurcate.
    Adevarat, Hristos a Inviat!

    RăspundețiȘtergere
  24. Adevarat a inviat!
    Eu nu stiu de ce spuneti ca ar fi srace cuvintele dvs. Eu voi sustine contrariul pentru ca rar citesc cuvinte atat de bogate, de profunde, de intelepte si de calde. Asa sunt cuvintele dvs si iarasi mi s-au umezit ochii cand le-am citit. Este o bucurie foarte mare sa fie biserica plina cu tineri, una si mai mare sa vina de departe pentru asta si cu siguranta vin pentru dvs, Parinte. Mare minune intr-o zi sa nu fim si noi, cei de pe blog pe-acolo. Ar fi chiar frumos!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ei, Mihaela, cuvintele mele sunt sărace pentru că nu rodesc (zic eu) precum mâinile ce ajută pe cei ce vindecă răni, precum palmele ce şterg lacrimile de pe feţele celor în suferinţă. Poate că mă înşel eu, dar e firesc să-mi doresc să fac mai mult, încerc din răsputeri, dar ştiu că se poate şi mai intens, mai puternic, mai sincer.
      Despre prezenţa voastră în biserica mea, hmm, ce să spun, e posibil oricând, e chestie de voinţă, timp şi dorinţă, căci i-au trecut pragul destui prieteni cunoscuţi în virtual, unii venind cu neîncredere şi plecând cu bucurie.
      Nu sunt mereu mulţi tineri la slujbă, şi-i firesc, e un sat mic şi nu are foarte mulţi tineri, cu atât mai mult cu cât cei mai mari (liceu, facultate ori master) sunt plecaţi la studii şi vin pe-acasă ocazional. Dar şi aşa, mari şi mici, prunci şi bătrâni, mai mulţi ori mai puţini, ne rugăm cu drag şi cântăm cu bucurie.

      Ștergere
  25. Luni. Privesc in Oglinda Timpului 13.31. Am citit Apostolul si Evanghelia de astazi. In Apostol, toti cei care L-au gustat pe Hristos, toti cei care L-au prorocit pe Hristos, spun celor care nu L-au gustat inca pe Cuvant, sa se dezbare de pacate si sa-si intoarca fata catre Dumnezeu.
    Cu niste ani in urma, am vazut un chip schimonosit de durere. M-am vazut in oglinda. In mine, vifor si furtuna. In Sfanta Liturghie, Cerul si pamantul unite in liniste si pace. Puneam un pas in Biserica, ieseam. La orele de scoala, vifor si furtuna te conduc la pleonasm. In viata, viforul, o furtuna mare si furtuna, impreuna, te duc la un pas de disperare. Daca pui macar varful piciorului la Sfintele Slujbe, esti salvat. Este in Sfanta Liturghie, este in Sfantul Maslu, o forta atat de mare, incat te trage din orice vifor si furtuna.
    La scoala, la ora de fizica vectoriala, doua forte in acelasi sens, cresc viteza; o forta mare in directia buna corecteaza o forta mare in directia gresita. Matematic privind, plus cu plus da plus si minus cu minus la adunare, da minus.
    Apostolul de astazi este despre schimbarea directiei in viata. A batut intr-o zi vantul. Ploua. Inaintam cu umbrela deschisa in directia opusa. Vantul mi-a smuls umbrela, mi-a furat-o, m-am rasucit, am pornit in sens opus sa o recuperez. Am ajuns la locul de unde plecaseam prin ploaie. Si in acel loc, am gasit exact ceea ce imi doream.
    De multe ori, tata mi-a spus sa stau pe loc atunci cand este furtuna. Sau daca nu pot sa stau pe loc, macar sa merg in aceeasi directie cu ea, daca directia este buna.
    Duhul Sfant este mai mult decat furtuna. Este Duhul Sfant. Este din Dumnezeu. I te opui, te ocoleste, pentru ca te iubeste. Il chemi, vine, mangaie, se retrage. In lipsa Lui, odata ce I-ai simtit mangaierea, ramane Dorul. Cand esti indragostit curat la suflet, ai fluturi in inima. Iubite cititorule, ai fluturi in inima?!
    Evanghelia de astazi, vorbeste limpede despre o minune. Nunta in Sine este o minune. Vinul cel bun, la nunta este mereu dorit. Domnul a transformat in vasele pline cu apa, apa in vin. Imi place apa, imi place vinul. Si imi este ciuda, ca nu pot sa transform apa in vin. Tot ce a facut Hristos, a facut pentru a ne arata ca tot ce a facut El, suntem chemati sa facem si noi.
    La scoala, invatatorul creteaza pe tabla primele bastonase, liniute, arcuri de cerc. In banca, copilul creioneza pe caietul tip 2, ceea ce vede la tabla. Invatatorul vine, isi aseza mana peste mana copilului si il ajuta, acolo unde nu poate singur.
    Hristos este mai mult decat invatator. Este din Dumnezeu, Cuvant, Fiu, Mantuitor. Il chemi, vine, te invata. Si inainte de a te invata sa faci minuni, te invata sa te speli corect pe maini, sa iti sufli corect nasul, sa stai frumos la masa, sa asculti cu atentie in Biserica, sa spui adevarul chiar si atunci cand gresesti, sa-ti ceri iertare cand gresesti, sa pregatesti un ceai, sa faci o ciorba, sa coci o paine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Zici de ploaie şi vânt, şi bine zici, că-s destui cei care tot zic zilele astea că s-au săturat de apă. E drept, poate că şi-ar dori o minune ca cea din Cana, să se transforme ploile în licoarea aceea care aduce bucurie, atunci vin, acum măcar în stropi de lumină care să aducă pace şi înţelepciune.

      Ștergere
  26. Iubite cititorule, stii sa coci paine?! Sa nu iti fie rusine sa recunosti ca nu stii sa coci paine. Mai bine nestiutor si neputincios decat mincinos.
    Eu nu stiu sa coc paine. Si atata timp cat are cine sa o coaca, nici nu vreau sa stiu. Dar sa torn apa in pahar, si cand o beau sa fie vin dulce, curat, inmiresmat, asta chiar ca m-as bucura sa pot face. Pentru ca fara paine, pot sa traiesc. Dar fara “si vinul veseleste inima omului”, nu pot sa traiesc.
    Am auzit de mult o vorba. Cu saua si cu iapa. Iubite cititorule, ai sa? Sha, pentru ca nu stiu sa pun diacritice.
    Iubite cititorule, sunt lucruri pe care nu stii sa le faci?! Daca este macar un lucru pe care nu stii sa il faci raportat la varsta pe care o ai, schimba directia, vezi unde ai gresit, cere-ti iertare si roaga-L pe Hristos sa te invete.
    Si daca iti este de folos te-nvata, daca nu-ti este de folos, nu te invata.
    Mereu, am vrut sa am la CV cat mai multa scoala. Asa credeam eu ca imi este de folos. Sa faci vin din apa este un lucru simplu. Mai greu este sa rezolvi integrale, diferentiale, sisteme de ecuatii. Si cu toate acestea, nimeni nu stie sa faca vin din apa. Vin din apa prin metoda Lui Hristos, ca asa, vin din struguri, adica tot din apa, stiu si eu sa fac must.
    Suntem aproape 70% apa. Oglinda Timpului arata 14.16. Imi place vinul. Imi place apa. Imi place vinul cu dreapta socoteala si apa curata. I like Chopin.
    Iubite cititorule, intr-o zi, un parinte, intreba pe fiecare daca face sex. Isi dorea sa auda pe cineva ca raspunde ca face dragoste cu frica de Dumnezeu, cu credinta, cu bucurie. Nimeni nu a raspuns ca face asa ceva; toti se oripilau de intrebare. Si plecau de sub sfantul patrafir nestiind ca parintele le simtea nedragostea. Si dupa aceea, fiecare comenta pe strada, ca parintele i-a intrebat daca fac sex.
    Asa am aflat intr-o zi despre aceasta intrebare. Mi-a fost rusine sa intreb despre care parinte este vorba, mai ales ca eram in autobuz. Dar daca vei fi vreodata intrebat daca faci sex, iubite cititorule, m-as bucura sa te numeri printre cei care nu fac sex ci pur si simplu iubesc cu toata fiinta.
    Iubite cititorule, stii sa faci copii din pamant?! Nici eu nu stiu. Ascult Bad Boys Blue: You're a woman, I'm a man. Este un cantec de dragoste.
    Iubite cititorule, in Taina Cununiei, cuvantul sex nu exista. Si nici cuvantul “fac”.
    In Taina Cununiei, sotul si sotia sunt un singur trup si suflet, care se bucura de toata dragostea pe care Dumnezeu a facut-o pentru om.
    Oglinda Timpului arata 14.38. Luni, in a Doua Saptamana de la Inviere. Se da startul la Cununii. Pe locuri, fiti gata, staaart!!! Si dupa Cununie, intreaga viata sa va fie plina de miere si fericire. Oglnda timpului? 14.41 Am trisat cu 2 minute. 14.43 Adevarat, Hristos a Inviat!14.44

    RăspundețiȘtergere
  27. Mama,
    Iti sarut Mainile si Palmele!

    Mainile cu flori albe cu galben,
    Delicate, parfumate, dulci,
    Cu frunze verzi care se-ntind
    Pe langa zarzari, pe langa salcami, pe langa nuci.

    Palmele cu flori gingase in culori feminine
    Alb, roz, grena, rosu in adieri de dimineti senine
    Cu frunze care ma poarta cu gandul la borsul leustenesc

    Mama,
    Fara Mainile si Palmele Tale Harnice.
    N-as fi putut,
    Fara Tata, sa cresc.

    Si cand vad o floare,
    Mana Ta,
    Ma inchin la ea precum la Sfanta Cruce.

    Si cand vad un bujor,
    Palma Ta,
    Ma inchin la el precum la Sfantul Odor.

    Pentru ca in ele,
    Mama,
    Il vad pe Tata si
    Cumintenia Ta, Toata
    Draga noastra,
    Draga, Draga, Draga!

    RăspundețiȘtergere
  28. Ganduri de multumire pentru Frate

    Creerul mic si creerul mare,
    Iubesc aceeasi fluturi liberi
    Care alearga in zare.

    Creerul mare priveste cum fluturii
    Se inalta de la florile de pe pamant,
    Creerul mic se inalta cu fluturii
    In adiere de vant.

    Creerul mic si cu creerul mare
    Sunt frati si in aceeasi cutie
    Pornesc la plimbare.

    Creerul mare il dojeneste pe creerul mic:
    Tu mereu esti peltic!
    De cate ori sa iti spun ca e greier nu creer?!

    Creerul mic doar zambeste
    Zambeste, zambeste, zambeste!
    Nici nu aude ce-l dojeneste creerul mare.
    Doar il iubeste.

    Si iubind,
    Creste mai mare decat Greierele si Furnica,
    O poezie pentru copii,
    De la care creerul mic,
    A invatat ca e bine
    Si lenes sa fii,
    Cu conditia
    Sa te-mpaci bine
    Cu toata familia.

    RăspundețiȘtergere
  29. Ganduri de multumire pentru Familie

    La Cununie,
    Am avut buchetul
    Din Bujori Albi
    Si
    Mana Maicii Domnului,
    Culese din gradina de familie.

    Tataie a plantat florile in gradina,
    Mamaie le-a stropit cu dimineata senina,
    Seara, le-a binecuvantat cu o sarutare,
    Gradina a crescut, s-a facut mare.

    Din ea, mama si tata au cules florile,
    Nasa si nasul au impodobit lumanarile,
    Cavalerul si domnisoara de onoare
    Le-au admirat si peste ani
    S-au cununat.

    Si noi,
    Mirele si Mireasa
    Nu am facut nimic.

    Doar am spus Da in Biserica
    Si ne-am pupat dupa ce am spus Da,
    Cu gust de piscot si vin dulce din auriu potir.

    Felicitarile, gustarile si dansul,
    Au venit mai tarziu
    Pentru ca intre Da si Gradina de Vara,
    A tot plouat Dumnezeu
    Cu Toata Dragostea Sa.

    Din buchetul Miresei am desprns petale,
    Am suflat peste ele si le-am trimis catre soare.

    Astazi, petalele s-au intors pictate cu poezie.

    Pe locuri, atentie, se daruieste buchetul!

    Cine il prinde este rugat..este rugat...
    Este rugat sa iubeasca pe vesnicie.

    RăspundețiȘtergere
  30. Adevarat a inviat, Victor! Uite ca am ajuns intr-un tarziu si pe pagina ta( niciodata nu e prea tarziu, Tiana, mi se pare ca aud vocea ta). Nu caut scuze. Nici nu cred ca isi au rostul. Si ca de fiecare data ma bucur ca am ajuns. Ca sa pot sa-ti spun iar, in loc de orice comentariu, ca omul sfinteste locul. Si ca inca mai sper ca odata sa ajung sa spun "Cristos a inviat!" In biserica ta albastra. ( Orice mi-ai spune, pana in clipa in care toate vor deveni trecut, eu o sa-i spun biserica ta, pentru ca stiu ca o parte din sufletul tau este acolo, zidit in piatra de temelie, sau picurat in albastrul icoanelor.
    Zi buna la casa ta, Victor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar că nu e prea târziu, încă suntem în lumina învierii (în care ar trebui să fim toată viaţa), aşa că nu e târziu. Oricum, cum bine ştii, pe pagina mea timpul trece altfel, în sensul că majoritatea celor care vin să citească se plictisesc, cască, îi ia somnul şi timpul trece. :)))
      Tu ai intrat în biserica mea (sună ciudat, corect este să spun că eu sunt al bisericii), ai văzut cât e de luminoasă şi ai auzit de la mine, în puţine cuvinte, cât de mult m-am bucurat că Dumnezeu mi-a rânduit crucea asta, adică construirea ei, căci dacă n-ar fi fost să zidesc în aceşti ani, poate că m-aş fi pierdut, poate că aş fi lâncezit, chit că nu mi-e felul să stau degeaba.
      Zi bună şi liniştită să fie şi la casa voastră!
      p.s Urmez tratamentul după cum mi-a prescris medicul, asta aşa, ca să vezi că la ceva tot sunt constant. :))))

      Ștergere
  31. Adevarat a inviat!Felicitari Parinte pentru frumoasele sarbatori pe care le-ati trait impreuna cu comunitatea.Puteti fi mandru de acesti tineri pentru ca in sufletul lor este si invatatura sadita de dumneavoastra de-a lungul timpului prin cuvantul lui Dumnezeu.Sa fiti fericit ca prin tot ce ati spus si ati facut in acesta comunitate ati sadit in sufetul lor ceva care ii face oameni mai buni .Doamne ajuta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc frumos de apreciere şi de gând! Într-un fel aşa este, dar nu trebuie să ne culcăm pe lauri că toate-s roze şi bune. Este mult de lucru, sunt situaţii şi situaţii, sunt momente de slăbiciune şi încercare pentru toţi, atât pentru tineri cât şi pentru slujitor. Este loc de mai bine şi mai bun, căci chiar dacă cuvântul e sădit, până la a aduce roadă trebuie muncă multă, iar de ispite şi neghină e plin pământul.
      Una peste alta, ca să nu fiu cârcotaş, aş spune că aici tinerii sunt pe calea cea bună, cel puţin dacă-i raportez la situaţia generală din ţară.

      Ștergere
  32. Hristos a Inviat!
    Cum se ajunge din capitala la biserica albastra?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Se ajunge foarte uşor pe două variante. Pe autostrada Bucureşti-Piteşti cu ieşire la km 49, iar de acolo mai sunt încă vreo 8 km de drum foarte bun; se poate ajunge şi pe şoseaua veche Bucureşti-Piteşti din care se iese spre comuna Odobeşti, satul Zidurile (adică localitatea unde se află biserica). Ieşirea se face înainte de a se ajunge la Titu.
      Pentru informaţii suplimentare lăsaţi-mi un nr de telefon ori câteva rânduri pe adresa mea de mail (stanciuvictoraurelian@yahoo.com), nu de alta, dar să nu plecaţi de acasă iar eu să fiu plecat din parohie.

      Zi minunată să fie la casa voastră!

      Ștergere
  33. Adevarat a inviat!
    Am citit cu bucurie randurile scrise de tine.Asa copii frumosi ai in jurul tau! E bine cand copii vin acasa de sarbatori si nu uita locurile si oamenii de langa care au plecat.Multa sanatate iti doresc,putere de munca si numai bine sa fie la casa ta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hei, Edit, ai dat de mine pe-aci, deh, dacă am dezertat din facebook. :))
      Îţi mulţumesc frumos de trecere, de gând şi de cuvânt! Weekend cu bucurie şi lumină să fie la voi!

      Ștergere
    2. Multumesc Victor! Stii ca imi place sa citesc povesti de viata....asa ca, bine te-am regasit.:))))

      Ștergere
  34. Ti-am mai spus ca e tare frumoasa biserica ta,Victor? Si nu ma refer numai la albastrul picturilor ,ci la oameni,mai ales la oameni :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sper (sunt sigur de altfel) că într-o zi ai să intri în ea, Ana. Îţi mulţumesc frumos că ai trecut prin pagina mea (şi cu comentariu).
      Seară faină să fie la voi!

      Ștergere
  35. știu că prin comentariul meu de aici vei realiza că mi-am făcut și îmi fac oarece teme (unele pe ciornă, deocamdată).
    am început să-ți citesc anul ăsta.
    și m-am oprit aici, pentru că am fost oprită și țintuită aici de condeiul incredibil pe care îl are doamna_anonimă din pagina ta.
    sper s-o mai găsesc, s-o mai citesc..
    sper s-o mai găzduiești, pentru că în mod cert așa îi este bine.
    (analiza pe textul tău... altă dată! :P)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Deja mă simt scos la tablă. :)))) No, bine ai revenit cu scris, aşa cum am spus în câteva cuvinte şi pe pagina ta. Fireşte, eu ştiu cine-i doamna anonimă de comentează pe pagina mea, atât din firul scrisului cât şi din faptul că pot vedea (ai să înveţi şi asta) ca administrator care-s cei ce-mi vizitează pagina într-o zi.

      Ștergere