duminică, 14 mai 2017

CER VARIABIL


Astăzi cerul va fi variabil”, cam aşa anunţa o prezentatoare la tv, arătând spre nicăieri către o hartă plină de simboluri ce punctau ici-colo câte un loc peste care musai ar fi trebuit să treacă soarele majestuos ori, după caz, norii să-şi facă siesta. Uneori formularea e suplimentată cu „variabil, mai mult senin”, dar numai pentru unii, căci pentru alţii este „variabil, mai mult noros”.
Acum ceva zile am citit o pildă deosebită, pare-se că  veche, de mii de ani, de pe vremea regelui David care, pe lângă minunaţii psalmi scrişi, pe lângă anii glorioşi de domnie, va fi făcut şi greşeli omeneşti,  parte din ele plânse în rândurile scrise peste ani.  Zice-se dar că regele, într-o zi, pe când se tot plimba îngândurat cu cele ale domniei, i-a cerut bijutierului de la palat să-i facă un inel la care, atunci când se va uita şi e trist, să se însenineze, iar când va fi vesel, de se va uita, să se întristeze. Trei zile, atât a avut bijutierul termen, iar după primirea poruncii n-a mai închis un ochi, tot frământându-se cum şi ce să facă să-l mulţumească pe rege. Şi dacă primele două zile au trecut cum au trecut, în cea de a treia zi, bijutuierul, abătut, pierdut, gândindu-se numai la clipa în care-şi va pierde capul, s-a întâlnit cu un copilaş, nimeni altul decât fiul regelui, Solomon, cel ce cu înţelepciune, peste ani, va conduce regatul tatălui său. De bună seamă că tânărul copil îl ştia pe bijutier şi, văzându-l trist, a reacţionat ca orice copil, întrebând care-i necazul. Auzind păsul celui care mânuia aurul şi argintul palatului, copilul a zâmbit şi i-a şoptit ceva la ureche bijutierului care, luminat la faţă, a fugit spre atelier. E lesne de înţeles că regele l-a chemat a doua zi cu inelul cerut, iar în ziua sorocului regele era chiar supărat. A luat inelul, l-a studiat, s-a înseninat la faţă şi a poruncit să i se dea bijutierului doi saci cu galbeni drept răsplată. Pe inel au fost inscripţionate cuvintele: „ŞI ASTA VA TRECE”!
Cer variabil, un cer care-i tot timpul de-asupra noastră alternând cu zile însorite ori cu mohorâte momente în care, aflându-ne pe drumul vieţii, trebuie să înfruntăm cu aceeaşi dragoste de a trăi, atât linele coborâri de bucurie, cât şi sinuoasele coline de încercare, de tristeţe.  
M-aş fi întins mai mult la scris, dar ştiu că mulţimea vorbelor mele nu va reuşi nicidecum să peticească  la infinit bucăţile de cer lipsă din sufletele celor care nu reuşesc să mai zărească orizontul. Oare dacă cerul s-ar fi oglindit perfect pe pământ, unde le-ar fi fost frică oamenilor să calce, pe straturile plimbăreţilor nori ce sunt ca nişte băltoace celeste ori pe bucăţile de senin, la fel de curate ca obrazul unui prunc  ce niciodată nu trebuie murdărit?

Aşa cum înălţimile cerului şi adâncul pământului sunt lucruri nepătrunse şi de neînţeles, tot aşa şi sufletele oamenilor. 

34 de comentarii:

  1. De multe ori spunem ca suntem ca vremea, ba suntem posomorati, ba suntem veseli! Fiecare din noi purtam in suflete "un cer variabil, uneori mai mult senin, alteori mai mult noros", dar, asa cum a spus si Solomon, SI ASTA VA TRECE și vine alta, si va trece din nou ... cu speranța ca vor veni si zile cu cer doar senin! O seara frumoasă, Padre!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Zile cu senin să fie şi la voi, Mirela, chiar dacă, cum bine ştii, e nevoie şi de răcoreala adusă de nori în momentele în care arşiţa vieţii nu ne dă astâmpăr.
      Seară bună şi frumoasă să fie şi la voi!

      Ștergere
  2. Da, Padre. Eu stiu ca multi ma vor critica, asa cum fac de obicei, dar am invatat ca norii negri sunt calea spre un cer senin si am mai invatat ca numai prin suferinta se curata o inima :) Seara frumoasa, m-am bucurat sa va vad printre oamenii dragi de la picnic! Salutari fetelor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Laura, cine are curaj să te critice pe tine, spune-mi mie. Probabil că tu, ca mulţi alţi oameni, gândeşti şi scrii aşa fiindcă ai fost trecută prin zile cu cer posomorât, multe zile chiar. Seninul e o stare de continuă existenţă, fiindcă ceea ce nu realizează mulţi este faptul că norii nu pot înlătura seninul cerului, doar îl pot acoperi o bucată de vreme.
      Nu ştiu cum de m-ai văzut tu pe mine, că la cât sunt de slab aproape că-s invizibil.
      Bună şi senină să fie seara şi la voi!

      Ștergere
  3. Bună dimineața, Padre!
    Uneori e bine să mai vină și câte o furtună, chiar dacă pe moment ne sperie norii negri și posomorâți, dar furtuna mai are și un rol bun, acela de a curăța atmosfera, uneori mult prea încărcată...
    Iar eu știu că după furtună soarele va fi mai strălucitor. :)
    Însă ar fi ideal ca furtuna să nu țină mult :)
    Săptămână bună și cu spor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bună dimineaţa, Meri! Nu furtunile-i sperie pe oameni, în ultima vreme am văzut că pe unii chiar îi stârneşte, ci momentele în care cerul este nehotărât, când nu ştii dacă pleci la drum cu umbrela de ploaie ori cu ochelarii de soare. Că iese soarele după nori ori că vine ploaie după senin ştim, că doar ai văzut ce spunea pilda, şi "asta va trece".
      Săptămână cu lumină să fie şi la voi!

      Ștergere
  4. Parinte, pana la urma cam toate trec. Intelepciunea cuvintelor lui Solomon este menita a ne alina ceea ce pare de nealinat in acel moment, dar daca norii negri nu par sa mai vrea sa plece de la un om, oare ce are acela de facut?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Păi ai spus foarte corect că acele cuvinte alină pe moment, fiindcă viaţa omului nu este nimic altceva decât momentul trăit, perspectiva viitorului nefiind decât o găselniţă de care noi ne agăţăm deseori în ideea că atunci vom fi şi vom face mai bine. În mod normal trebuie să facem ceea ce este de făcut acum, azi, pentru că ziua de mâine nu-i în mâinile noastre, cerul de mâine nu ştim cum va arăta, dacă-l vom mai privi.
      Ştii, chiar dacă pare uşor de spus, ne este foarte greu să îndepărtăm norii de pe bolta cerească, nu avem acestă putere, dar a ne însenina sufletul în puterea noastră este, de noi depinde, indiferent cât de aprige-s vânturile ce stârnesc norii de furtună.

      Ștergere
  5. Tot un batran intelept ai ramas, Padre :)) ma rog, "randurile" intelepte le ai mereu la indemana...Sufletele oamenilor sunt cel mai greu de inteles, dar atunci cand meseria ne obliga sa o facem, totusi, parca este mai usor, parca ne este mai usor sa spunem "si asta va trece". Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Simona, apăi bătrâneţe nu există, doar tinereţe de mai multe vârste, dar aici e mult de discutat. Mă bucur că simplele mele rânduri încă mai sunt plăcute cititului, ceea ce înseamnă că, după caz, reuşesc să mai aduc fie un pic de burniţă peste unele zile, fie senin, cum îmi doresc de fiecare dată să fie la voi.
      Zi minunată să ai!

      Ștergere
  6. Ziua buna , Padre ! Fata mea , cand ma vede trista , imi spune ca ea la religie ,in jumatatea aia de an cat a stat in scoala romaneasca , a invatat o poveste cum ca , atunci cand esti in necazuri trebuie sa razi caci dupa suparare mereu vine ceva bun si invers ... si chiar daca stie ca mi-a mai spus vorba asta , o repeta MEREU ca si cand ar fi pentru prima data spusa ! ... De mare intelepciune si rezonanta pilda expusa in postarea dumneavoastra ! Nu poate sa se arate curcubeul , decat dupa ploaie ... chiar daca unii asteapta mai mult sa-l vada , nadajduiesc ca bucuria o fi pe masura rabdarii ! Zile binecuvantate , Parinte !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E frumos să auzi că un copil, un om aflat la început de viaţă, percepe această stare la o maturitate pe care de multe ori, noi, adulţii, nu o sesizăm. E greu să râzi atunci când îţi tot plouă în suflet, dar până nu încerci să schiţezi un zâmbet n-ai să vezi prima rază de soare.
      Zile cu spor în cele bune să fie şi la voi!

      Ștergere
  7. Ziua buna, Padre! Viata ne arata de fiecare data ca dupa ploaie vine si soarele. Trebuie doar sa fim rabdatori.

    Ma bucur ca ne-am vazut sambata si sper sa ne revedem cu bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vine mai repede la Sibiu, cică-i mai sus decât la noi.
      Ne vom revedea, desigur, căci fie trecem noi pe-acolo, pe la voi, fie ne vom întâlni cu ceilalţi prieteni într-un loc, fie, de ce nu, poate treceţi şi voi pe-aci într-o zi.

      Ștergere
    2. Tare mi-ar placea sa ajungem intr-o zi pe la voi. Am auzit eu ca-i frumos tare acolo. Cat despre soare, are el grija sa ajunga la toti la fel ;).

      Zi frumoasa si cu spor!

      Ștergere
  8. Nimic grav nu trece fara marcaje ,mai mult sau mai putin puternice in functie de situatie!
    Le duci un timp,rezisti,dar vine o zi cand ele toate adunate isi spun cuvantul,te simti epuizat,stresat.Sunt apoi lucruri grave intamplate care le porti ca o povara ptr toata viata,numai tu stii cum le gestionezi ca sa razbati .Cu mereu acel subton de amaraciune si tristete launtrica!

    Viata e un lucru grav si trist!Fericirea nu-i aici!
    Exista doar clipe si momente plapande de fericire,exaltare,gratie!






    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Viaţa nu este nicidecum un lucru grav, iar trist nici pe departe. Nu putem da această nuanţă vieţii doar pentru că-n anumite momente nu există senin în suflet şi zâmbet pe chip.
      Viaţa este cel mai frumos dar, cea mai scumpă senzaţie a universului, este starea în care n-ar trebui să ne găsim doar în plăpânde momente, cum spuneai, ci cât mai des posibil, bucurându-ne de tot şi toate aşa cum de bucurăm de o zi senină de vară.

      Ștergere
    2. E atata suferinta,prostie,egoism si nedreptate...pretutindeni!
      Viata in contextul societatii in care traim,in profunzime...doare!!!Pasesc grav ca atare,ma indurerez adeseori,ma revolt!
      In rest,cum spuneam,sunt clipe de gratie lasate fireste sa fie cu un scop!
      Ma bucur, dar cu acel subton de melancolie si introspectie grava.Si in frumusete exista tristete!Pentru ca exista in toate inscrisa o memorie a unei istorii omenesti pline de sange,lacrimi, sacrificii!

      Plenitudinea bucuriei in cea mai limpede si luminoasa stare..tine desigur de paradisiac!
      Si sa avem pardon,pana si acolo exista o anume majestuoasa gravitate,cu sensul de solemnitate,sobrietate!

      Viata,ca nastere,da,e un dar sfant..eu ma refer la climatul acestei vieti in care traim!
      La legea junglei spre exemplu,fie in lumea animalelor,fie a a oamenilor,uneori mai fiare decat un animal feroce de prada!








      Ștergere
    3. "Despre viata nu se poate scrie decat cu tocul inmuiat in lacrimi"-E.Cioran

      Ștergere
  9. Probabil momentele grele sunt doar cu scopul de a ne reaminti unde ne-am abatut.Nu-i usor a intelege de ce avem necazuri dar nici imposibil.
    Reluarea caii buni aseaza totul la loc.
    Seara frumoasa, padre!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Momentele grele sunt rezultatul unor alegeri neinspirate atunci când vin din cauza noastră; probabil că tot neinspirate când vine vorba de ceea ce aleg alţii pentru noi, cu menţiunea că ceilalţi, deseori, pot alege rău cu bună ştiinţă şi rea voinţă, adică premeditat.
      A reveni pe calea cea bună (erata nu ţi-am moderat-o, că aşa se întâmplă când nu scrii cu diacritice, te pierzi) nu-i chiar aşa de uşor, chiar dacă, cel puţin scripturistic, dar nu numai, avem exemple de oameni care ţi-au revenit atât din adânci căderi, cât şi din grele încercări.
      O noapte liniştită să fie şi la voi, Gaby!

      Ștergere
  10. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  11. http://insemnarile-mariei.blogspot.ro/2017/05/elenita-noastra-cea-mult-iubita-si-cea.html

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am citit ceea ce ştiam deja, de ceva vreme, pe grupul de whatsapp a celor cu care am mai mers în Athos, au tot venit veşti cu privire la plăpânda fiinţă ce a plecat spre cer după ce a animat o grămadă de oameni, mari şi mici, cu suferinţa ei.
      Nu pot spune mai mult aici şi acum, doar că de la proscomidiarul bisericii în care slujesc, la câte sfinte liturghii voi putea, am să scot şi pentru sufletul ei o miridă.

      Ștergere
  12. numai ziceti PARINTELUI padre ca este preot ORTODOX...IERTARE TUTUROR DE CORECTARE...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Maria, copilă, titulatura asta de "padre" este un alint cu care m-am ales în urmă cu mulţi ani de la câţiva buni prieteni virtuali (pe atunci) cu care m-am cunoscut mai apoi şi-n real. Într-adevăr, în practica ortodoxă nu se foloseşte acest termen, e un termen ce provine din partea italiană a clerului, dar dincolo de partea ce ţine de semantică şi canoane e mult mai important, zic eu, respectul şi încrederea ce se simte dincolo de adresare.
      Îţi mulţumim pentru gândul bun!

      Ștergere
  13. da, măi vic, pân' la urmă toate trec, da' înainte de asta 'nimic nu e întâmplător'.
    deci, sîc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Că trec toate ne-am lămurit, suntem de acord. Acum dacă zici că nimic nu e întâmplător şi afirma asta ca şi cum totul ar fi predestinat, nu-s de acord. Dar dacă zici că nimic nu e întâmplător fiindcă există o veghere divină ce poartă de grijă libertăţii noastre de alegere şi creaţie, apăi altfel stăm de vorbă.

      Ștergere
    2. nici ca tine, nici ca mine, ci pur și simplu pentru că așa este. de ce trebuie scotocit și de ce?
      putem accepta (by default) - cu aceeași ușurință pe care o avem la acceptarea faptului că toate trec - chestia cu nimicul ne-întâmplător.
      ca idee, pentru mine 'nimic nu este întâmplător' nu sună nici a implacabil, nici a consolare, ci a perpetuă provocare. îmi dă grăunți de gândit și de acționat.
      better?

      Ștergere
    3. Ţi se pare că mie, ne-întâmplătorul, nu-mi este la fel de provocare?

      Ștergere
    4. nu știu cât de la fel de provocare; posibil să fie ușor limitat sau doar influențat de grija aia de care amintești.
      cele mai multe provocări sunt de luat la trântă, nu doar de scos pilda din ele.

      Ștergere
    5. Ohohoho, câte câte m-am luat la trântă în viaţă, uneori parcă zic că nici n-a fost viaţa mea, atât de multe trânte am avut.

      Ștergere
    6. ai văz't? nici nu mai ai timp să analizezi de ce apar provocările, trântele.. whatever, ci să ajungi realmente să le dorești. și să le accepți așa cum vin.
      cât despre redefinirea conceptului ce caut eu în viața mea... mă bucur că-l mustăcești pe-un zâmbet. io o fac oricum.

      Ștergere
  14. Mi-a facut mult bine sa recitesc si pilda (nici nu mi-o mai aminteam, stii ca-s uituca..:D) si randurile tale care completeaza perfect ideea.
    Seara frumoasa, Padre, acolo-n coltisorul vostru de Rai!

    RăspundețiȘtergere