vineri, 6 octombrie 2017

RĂSCRUCEA DINTRE LOCURI

În miile de paşi făcuţi în urma maşinii de tuns gazonul pot ţese fel şi fel  de gânduri în scenarii ce uneori frizează ilarul şi, alteori, ating doar suprafaţa unor adâncimi sufleteşti în care, recunosc, mi-e frică să mă afund, frica aceea pe care o ai în momentul în care intri în camera unei bătrâne ce-şi pune cea mai de preţ cusătură pe jos, iar tu, uitându-te la bocanci, constaţi că noroiul cotidian de pe ei, ar lăsa nişte urme ce nu se vor spăla niciodată. Şi nu, nu despre gazonul din curtea bisericii vreau să vorbesc, ci despre răscrucea unor drumuri care, în întretăierea lor, duc în acelaşi loc, spre (a)casă. Spune Ion Minulescu, minunat, într-o poezie:
Pe scara sufletului meu
M-am întâlnit cu bunul Dumnezeu –
Eu coboram mâhnit din conştiinţa mea,
Iar El urca surâzător spre ea!...
Rezemat cu mâinile de ulucile rectangulare şi ascuţite ale gardului, într-un respiro nemeritat, mă tot uitam la bătrânul care, în ultima oră, deja făcuse trei ture pe un drum ce părea că se înfundă undeva. La prima vedere am gândit că nici nu mă cunoaşte, treningul şi şapca camuflându-mă binişor de vântul ce tot da târcoale pe la colţurile bisericii.
Fusei la un loc (teren)”, zise el, rărind paşii, „am fost să-l văd, că-l am de la tata”. De trei ori într-o oră să mergi la un loc, poate chiar de 10 ori într-o zi pe un drum ce odinioară ţi se părea cunoscut, pare mult, dar atunci când nu-ţi mai găseşti locul într-o lume fără sens, ai tendinţa să mergi spre originile în care, măcar şi pentru o vreme, ştiai că ai un loc în care plăsmuirea sângelui se alinia la startul primelor bătăi de inimă.
Şi ne-am oprit la jumătatea scării
Încrucişându-ne în clipa-ntâmpinării
Săgeţile perechilor de ochi, ca de-obicei –
Ah! ochii Lui cum semănau cu ochii mei!
Drăcovenia aia ce e”, întrebă bătrânul arătând spre maşina de tuns, ca şi cum ar fi dorit să mustre prezenţa ciudatului obiect în curtea bisericii. Şi când a auzit că-i maşină de tuns iarba şi-a dat pălăria spre ceafă şi, oprindu-se, a exclamat: „să trăiască acu’ taica mare, să vadă minunea. De la el am învăţat să cosesc, să bat coasa şi să pun coporâie (coada coasei). În '32 m-am tăiat în coasă, la loc (teren), maica mare mi-a zis că n-a rămas o litră de sânge în mine”. Am zâmbit senin, peste timpuri cumva, gândindu-mă la felul în care bătrânele de-atunci, călite prin război, rămăseseră marcate de sângele văzut, amplificând cantităţile numai cu gândul la tinereţile scurse prea devreme prin crăpăturile avide ale pământurilor brăzdate de obuze.
Acum ceva zile am fost să donez sânge, nu prima dată şi, cu siguranţă, nu ultima
(prin programul Patriarhiei „donează sânge, salvează o viaţă” s-au strâns mii de litri de sânge, 7000 numai în anul 2015, poate chiar mai mult anul trecut).
Pe de o parte gândul că-s oameni pentru care o picătură de sânge e la fel de vital ca o gură de aer, pe de altă parte pentru că, deşi nu perfuzabil, acum 2000 de ani, într-o tainică grădină, hristicele picături de sudoare, rod al fricii omeneşti în care se deşertase toată durerea lumii, s-au făcut picături de sânge pe care pământul le-a primit însetat, şi că, pe-o cruce, fără a avea garou pus ori tensiune luată, într-o pironire inumană, sângele dumnezeirii a curs pentru ca noi, cei încătuşaţi în prejudecăţile unei lumi livide, să nu uităm că sângele, seva vieţii fizice, are aceeaşi culoare, aceleaşi proprietăţi, şi-n venele românului ortodox, şi-ale americanului eterodox, şi-ale ultimul băştinaş animist din zona amazoniană. Când susţii viaţa, de poţi, gândeşte-te ce spune Cuvântul: „mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi”. Să-ţi dai sufletul pentru cineva e dumnezeiesc, dar o picătură de sânge, pentru cineva, poate fi primul pas pe care-l poţi face spre dumnezeire.
Mă duc să văd locul ăla”, zise bătrânul, plecând uşor, cu paşii număraţi, pe drumul acela pe care, cine ştie, la un moment dat, se va reîntâlni cu începutul.
De ceva săptămâni mi-a fost marcat drumul spre casă,
spre amuzamentul multora, şi poate că-i firesc. Ceea ce mulţi însă nu ştiu e faptul că pe drumul spre casă nu m-am rătăcit nicicând, dar mi-e frică însă să nu-l rătăcesc pe cel  care mă duce spre „acasă”.
Pe scara sufletului meu
M-am întâlnit din nou cu Dumnezeu –
El cobora solemn din conştiinţa mea
Iar Eu urcam surâzător spre ea!...

23 de comentarii:

  1. Tare frumos, Padre! Mai mult decat o lectura placuta la ceas de seara, cu mult substrat. Ma bucur ca ne-ati trimis un gand bun. Seara linistita si noapte cu odihna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc şi eu de trecere şi gând, Laura! Seară binecuvântată să fie şi la voi!

      Ștergere
  2. Seara buna la casa ta, Padre, ca a mea s-a luminat datorita cuvintelor tale.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bună să-ţi fie ziua, Tiana! Apăi lumina nu cred că din rândurile mele a venit, ci de la faptul că tu ai o minte luminată.

      Ștergere
  3. Răspunsuri
    1. Mulțumesc frumos de apreciere, Mena!Rânduri simple, ştii bine.

      Ștergere

  4. DOAMNEI NEAMURILOR













    Autor: Liviu-Ioan Mureşan | Album: Ghid de citire | Tematica: Diverse
    Adaugata in 02/05/2008




    Maica Domnului meu
    Hulită de neamul ateu
    La tine se-nalţă mereu
    Iubirea din sufletul meu.

    Pe tine, măicuţă, te-au pus
    Pe cruce mai sus de Iisus,
    Cu suliţa ei te-au împuns
    "Creştinii" din veacul apus.

    Ce le-ai făcut de te dor
    Durerile patimii lor?
    Tu, rugăciune în zbor
    Şi plînset,şi vers roditor.

    Cînd plîngi pentru ei, Dumnezeu
    Îi iartă mereu şi mereu...
    O, maică a neamului meu,
    Opreşte sfîrşitul ateu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu am ştiut de aceste versuri până acum. Mulţumesc frumos!

      Ștergere
  5. Ateu nu inseamna impotriva lui Dumnezeu, ci mai degraba, liber de Dumnezeu.A face bine din constiinta e mai presus decat a face bine de frica Lui!
    Padre sau Parinte, apreciez f mult harul si talentul dvs in a da un sens cuvintelor insiruite la intamplare si nu oricare,ci unul logic si frumos. Dar, Padre sau Parinte, uitati-va o clipa in adancul constiintei dvs si spuneti-mi, fara umbra de dubiu, daca sunteti 100 la 100 curat si daca nu v-ati indoit niciodata da existenta Lui! Ori nu v-ati lovit niciodata de paradoxuri traite de oameni loviti in plin de marinimia divina, ori le-ati dat o explicatie la fel de intortocheata precum caile Domnului!
    Si nu uitati niciodata: omul nu e ceea ce se crede despre el, ci ceea ce el ascunde! O seara deosebita!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Corect, "ateu" înseamnă fără Dumnezeu, dar nu ştiu dacă chiar liber de Dumnezeu, fiindcă şi cel mai profund ateu tot are în sinea-i întrebări ori simţiri divine, iar astea devin, oarecum, paradoxuri în viaţa sa spirituală. A face binele e uman, iar a face bine fără constrângere pentru toţi, inclusiv pentru cei pe care nu-i cunoşti ori îţi sunt potrivnici, e divin.
      Dacă m-am îndoit? Ohoo, şi ce căderi am avut, nu fizic vorbind, ci de mustrare. Nu cred că m-am îndoit vreodată de existenţa Lui la modul fizic (de pot spune aşa), negându-L. Îndoiala a fost undeva în mine, spre mine, nu spre El, de zeci de ori, exact ca-n îndoiala lui Petru pe marea Galileii ori ca cea a lui Toma de după înviere.
      Paradoxurile le trăiesc, mai mereu, nu prin ştiinţa minţii, ci prin tăria simţirii, altfel m-aş rătăci în încercarea de a-i lumina pe alţii. Şi nu, nu ştiu dacă cele explicate de mine sunt întortocheate, de obicei spun lucrurilor pe nume dacă mă pricep ori, cercetez, şi chiar o fac, atunci când sunt în dubii.
      Omul, hmm, e atât ceea ce crede uneori despre el, cât şi ceea ce ascunde, deopotrivă, asta ca să nu mai spun că poate fi şi ceea ce încă nu ştie despre el.
      Zi binecuvântată!

      Ștergere
  6. Pe dragul de LIM îl găsești undeva, vorbim despre.
    Da' stai că vreau să te-ntreb ceva (nu c-ar fi asta o noutate pentru tine): de ce tocmai tu ai temerea cu pricina? Se presupune că tu (accentuat) trebuie să știi să răspunzi și să ghidezi pe alții în direcția asta!
    și, da, evident, am și asta: dacă dau căutare pe google maps după strada aia... o găsesc?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De ce am temerea? Simplu, pentru că-s om, pentru că oricând, înainte de trecere, pot pierde sensul, pot rătăci drumul. A şti mai mult nu înseamnă a avea răspuns la toate, plus că ştii bine, de multe ori încercând să răspunzi celorlalţi uiţi să-ţi mai răspunzi ţie. Dar nu mă las, nu că pe asta n-ai fi ştiut-o. :D
      Nu ştiu dacă e (acum) pe google maps străduţa mea, dar am să-i fac eu un update dacă se poate. De nu, un share location şi rezolvăm.

      Ștergere
  7. Foarte frumos scris :) din suflet ... de Om
    Bun care imartaseste cu drag trairile si gandurile lui spre a fi cu folos. Imi face mereu placere sa va citesc, Silvia.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îţi mulţumesc frumos şi aici, Silvia, pentru gândul bun de apreciere! Ţi-am scris dincolo mai mult, şi nu mă repet, căci dacă intru în cele ale gastronomiei mă opresc destul de greu.
      Zi binecuvântată să ai!

      Ștergere
  8. Buna dimineata,Padre!Cu intarziere am gasit si eu aceste randuri pe care le-am citit cu nerabdarea ce o simt de fiecare data cand intalnesc in cautarile mele pe fb.., frumoasele si pline de intelepciune, randuri scrise de tine.O zi buna la casa ta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îţi mulţumesc frumos pentru gândul bun de apreciere, Mari! Zi şi săptămână cu binecuvântate momente de spor şi linişte îţi doresc!

      Ștergere
  9. "Cred Doamne,ajuta necredintei mele"..era versetul obsesiv a lui Steinhart.Pentru el era fr sugestiv si puternic ca mesaj,semnificatie pentru a lua in calcul cu maxima seriozitate cuvantul biblic.Eu zic ca exista si un credincios si un necredincios in fiecare om trecut prin greul vietii,,adeseori ateul nu reunoaste din mandrie,iar credinciosul nu recunoaste din ipocrizie sau teama de a nu fi catalogat eretic!

    Cu Inima(simtire,empatie,emotie) mereu ajung pana la Dumnezeu,cu partea asta pur rationala,,,pot avea uneori indoieli.Eu am crescut intr-un mediu ateu..m-am pomenit insa prin clasa a 11-a de liceu ca duceam gandul pana la Dumnezeu,ca vb cu El...si asta ptr ca in inima mea simteam o chemare,un strigat,pe Cineva mai presus de ce e pamantesc care ma iubeste si ma intelege mai bine decat pot eu insumi...ma rog,multe ar fi aici de spus.

    Am o intrebare...sunt culte crestine care nu au cultul sfintilor..ei spun ca dupa moarte omul este intr-o perioada de adormire pana la judecata..asadar, spun ei,cum sa te rogi cuiva care este ca si "mort"???
    Ce spune ortodoxia in aceasta privinta,ce raspuns sa le dau?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am citit şi citesc cu plăcere scrierile monahului de la Rohia, convertirea sa din puşcăria comunistă şi cultura generală sunt adevărate lecţii de viaţă pentru mulţi "rătăciţi" ai acetui secol.
      Altfel, referitor la răspunsul ce ar trebui dat celor de alte confesiuni, e destul de simplu. Pe de o parte, oricâte argumente le-ai aduce, o vor ţine pe a lor, le este foarte greu să perceapă sfinţenia dincolo de dumnezeire; pe de altă parte, în cazul în care-s mai deschişi, le poţi aduce aminte că Hristos a spus aşa: "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa, cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va fi viu". Parabola bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr ne descoperă foarte grăitor că cei pelcaţi dincolo sunt perfect conştienţi atât de cele trăite acolo, cât şi de cele care se desfăşoară pe pământ. În epistola lui Petru se vorbeşte de momentul în care Mântuitorul le propovăduieşte celor din iad (celor ţinuţi în închisoare), ceea ce presupune că, cei aflaţi acolo, nu erau într-o adormire inconştientă, ci dimpotrivă, conştienţi, chiar dacă în suferinţă, ascultând cuvântul lui Hristos. Plus de asta ştim că lui Petru i s-a dat cheile împărăţiei cerurilor, este prezent activ în sfinţenia sa alături de Hristos, Ştefan deja vedea cerurile deschise înainte de a-i pleca sufletul din trup şi, tâlharului din dreapta, i s-a promis raiul chiar în ziua răstignirii, deci nicidecum o adormire pe o perioadă nedeterminată.
      Asta ca să nu mai zic de capitolul din Apocalipsă unde, foarte clar, se arată cum sufletele sfinţilor mucenici strigă pentru răzbunarea sufletelor lor, dovadă că-s conştienţi după moarte toţi.

      Ștergere
    2. Multumesc de raspuns..cam asta gandeam,simteam si eu,doar ca exact dupa cuvantul biblic nu aveam o lectura in acest sens.
      Legat de Steinhart..mie mi-a placut mult "Daruind vei dobandi' o carte care o tot recomand ptr cei nealfabetizati crestineste,dar care isi tot dau cu parerea din auzite!Cu atat mai nefaste si grave rastalmacirile cand se adauga in prealabil o lectura ieftina si acaparatoare,anticrestina.




      Ștergere
    3. Sunt mult mai multe trimiterile biblice cu privire la sfinţi şi sfinţenie, dar de început, pentru o discuţie constructivă, eu cred că-i în regulă. Şi da, m-aş bucura mult să fie mult mai mulţi cei care citesc "Dăruind vei dobândi".

      Ștergere
    4. Greu cu constructivismul asta atunci cand oamenii sunt fanatici,cand fac un fel de brand,de publicitate din religia lor.Credinta se simte,se traieste personal,nu se agita si trambiteaza in public la maniera asta!
      Nu ma sperie ce spun ateii,uneori ma amuza chiar,sau dimpotriva, imi intaresc si mai mult credinta.Insa,cand am de a face cu fanatici religiosi,ma inspaimant chiar.Am fireste asteptari mai mari de la cel care se roaga si care se declara crestin..ma uluieste insa ce ineptii poate debita uneori,de cata lipsa de cultura si iubire da dovada!Patima,rigorism in extrema,obrtuzitate in gandire,incapacitate de anuanta adecvat dupa context!Cum de e posibil?!!!
      Fanatismul nu are nimic in comun cu credinta adevarata!E fara de iubire,iar iubire daca nu am ,nimic nu sunt!
      Ca idee,prefer de 1000 de ori mai mult sa discut cu un ateu moderat si inteligent decat cu un fanatic religios si incult!

      Au ajuns la schisma ortodocsii intre ei dupa Sinodul din Creta 2016..ce sa mai fie vorba sa discutii civilizate cu alte confesiuni crestine sau
      religii?
      Divide et imperium!Iata, pana si in sanul ortodoxiei!
      Resimt un soi de rasism religios!!!



      Ștergere
  10. I am really impressed with your writing skills as well as with the layout on your blog.
    Is this a paid theme or did you customize it yourself?
    Either way keep up the excellent quality writing, it is rare to see a nice blog
    like this one nowadays.

    RăspundețiȘtergere