tag:blogger.com,1999:blog-8574048978923977412024-03-19T12:43:03.854+02:00NIMIC FĂRĂ DUMNEZEUPr.Victorhttp://www.blogger.com/profile/02323459370992508768noreply@blogger.comBlogger482125tag:blogger.com,1999:blog-857404897892397741.post-54721768381462651882023-12-25T03:18:00.002+02:002023-12-25T04:13:31.922+02:00CRĂCIUN UITAT<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgq0GEUDIYUSpYxChyznIBbwf-qEudRCIahUz6jqQpecCT5mxoXpMF2u3jz7Vjkqoowm4df6jNn4xCpI7DpvBZc7gK2mvFq8o8zm3j4TWAolWjfGxxpkEuig0pCDpQhu5Mxa8Wb-xMJ3L911jcCAkoG9cLTBDfv4vj2PKQy4AO38V-BZHsFwceuQfIS47ue/s617/WhatsApp%20Image%202023-12-21%20at%2016.51.06.jpeg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="617" data-original-width="566" height="255" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgq0GEUDIYUSpYxChyznIBbwf-qEudRCIahUz6jqQpecCT5mxoXpMF2u3jz7Vjkqoowm4df6jNn4xCpI7DpvBZc7gK2mvFq8o8zm3j4TWAolWjfGxxpkEuig0pCDpQhu5Mxa8Wb-xMJ3L911jcCAkoG9cLTBDfv4vj2PKQy4AO38V-BZHsFwceuQfIS47ue/w226-h255/WhatsApp%20Image%202023-12-21%20at%2016.51.06.jpeg" width="226" /></a></div><br /><p></p><p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Rareori într-un an, în această lume agitată,
mai poți găsi un colț de liniște, asta chiar și într-un sat oarecare, căci
vacarmul cotidian a devenit o regulă, de multe ori chiar și nopțile, cele care
ne-au fost lăsate spre odihnă, sunt un iureș de nedescris pe șosele, în
benzinării, magazine și case. Noaptea Crăciunului, în ultimii ani, am simțit-o
mereu liniștită, probabil că toată munca unui an, ca să nu zic de ultimele
zile, toată alergătura și-a spus cuvântul și oamenii dorm, copiii dorm și ei, câinii,
fericiți probabil că nu mai sunt petarde, își fac și ei somnul, sătui de cele
primite de la stăpâni în aceste zile. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Am prins zilele astea, cu coada ochiului, câte
o știre despre mâncarea tradițională, despre sărbătorile tradiționale, despre
colindele tradiționale, despre tradiții culinare și tot despre tradițional în
tot ce mișcă ori se mănâncă. Sincer, 90% falsuri, improvizații, kitsch, nimic
autentic. Pe vremuri, și n-o zic eu, care deși-s trecut un pic prin viață, nu
mă compar cu cei care sunt veterani în zile pe pământ, pe vremuri Crăciunul era
cu adevărat sărbătoare, exact ca venirea unui copil într-o casă, o bucurie
imensă, precedată, așa este, și de pregătiri specifice unui astfel de moment. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Pe scurt, culinar vorbind, nimic de pe piață
nu poate egala cârnații făcuți de bătrânii noștri din carnea tocată la bardă,
din porcul crescut cu adevărat doar din pământul ce neotrăvit de substanțe, cu
sarmalele învelite în foi de varză galbenă și sănătoasă, din zeama de varză
bând ca și cum ai lua cel mai bun medicament din lume. Nu aveau roboți de
bucătărie pentru a frământa „pâine tradițională”, ci palmele frământau o făină
curată din care creșteau cozonaci rumeni, copți în gura sobelor oarbe ori în
cuptoarele mari deasupra cărora era și afumătoarea cărnurilor și a șuncilor. Noi,
copiii, ne jucam cu bășica/vezica porcului (oripilant, cred, pentru copiii de
azi) pe care o spălau cei mari, o frecau cu sare și mălai și noi doar o umflam
pentru a o folosi pe post de minge. Cât despre pregătirea de a ura de sărbători,
vai, până în ziua praznicului Nașterii Domnului ori de Anul Nou, rupeam trei
rânduri de bice, buhaie, cojoace, scăpând, recunosc, și la tunurile cu carbid,
motiv pentru care eram mereu vineți la gură, dar sănătoși și plini de voie
bună, căci a colinda era o datorie de onoare, amintirile acestor clipe devenind
peste ani adevărate povești, mărturisite de cei deveniți deja mari, bătrâni, la
un pahar de vin. Azi, copiii, în multe locuri, din păcate, nu mai sunt lăsați
de părinți la colindat, li se vâră vreo sută de le în buzunar ori, mai rău, li
se inoculează că colinda este învechit, desuet, primitiv și deja unele din cele
mai frumoase momente ale copilăriei nu doar că sunt șterse de pe cartea vieții,
dar nici măcar nu mai sunt scrise, spațiul fiind umplut tot cu telefoane,
calculatoare ori alte obiecte și spații pe care le frecventează zi de zi. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Acum, în orice galantar, în orice zi din an,
găsești șorici, tobă, caltaboș, lebăr, sarmale în caserole, toate tradiționale ori „ca la
mama acasă”, nu mai simți bucurie când le ai doar de Crăciun, nu mai e ca pe
vremuri când acestea făceau parte din sărbătoare, când abia așteptai să intri
în rol, căci unul curăța usturoiul, altul era cu carnea, altul cu oasele, unul
cernea mălaiul (nu grișat ca acum), celălalt făcea focul sub pirostrii pentru fiert
tobele. Poveste, culinar vorbind, căci adevărata valoare a praznicului era cu
totul alta, magia venea din altă parte. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Oameni buni, Nașterea Domnului este un moment
unic în istoria omenirii, un moment așteptat mii de ani, marcat la nivel de univers
prin steaua care a cutreierat cerul spre a se opri deasupra unei iesle din
marginea Bethleemului, nu departe de Beit Sahur, unde păstorii erau strânși în
taina nopții să se odihnească dimpreună cu turmele lor. Azi vorbim cu
lejeritate despre nașterea unui prunc, căci în nouă luni de sarcină mamele fac
o grămadă de controale, nașterile sunt asistate, pregătire minuțios, în spații
septice, cu căldură și lumină. Dar chiar și-n aceste condiții tot e grijă mare.
Să intri în travaliu departe de casă, printre străini, noaptea, fără a avea
unde să-ți pleci capul și toate ușile să ți se închidă, aici e provocare, una
la o dimensiune pe care noi nu o putem înțelege din comfortul caselor noastre, într-un
secol în care totul se rezolvă printr-un clic ori apel, căci, să fim înțeleși,
dacă Maica Domnului ar veni în aceste vremuri să nască, la fel ar fi primită,
sau neprimită, ca să fim înțeleși, căci dragostea dintre oameni se rezumă, din
nefericire doar la citate pompoase și la declarații pline de armonie, totul
până la prima scânteie de răutate, când... .<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">N-am teologhisit prea mult azi, despre sensul
Nașterii Domnului voi vorbi mai mult în predici, desigur, celor ce ne calcă
pragul bisericii, am vrut doar să zic, spre a nu uita și eu, că deja Crăciunul
e uitat, chiar dacă noi îl vestim ca pe un „Crăciun fericit” prin mesajele
noastre. Proorocul Daniel vorbește despre „Cel vechi de zile”, bătrânul cu
pletele albe ca lâna, cu tronul de foc și roțile de foc arzător, acela poate fi
Crăciunul, El dăruiește fără să oblige, bucură fără să constrângă, atinge fără
de răutate și dă viață din nesfârșita-i iubire, asta trebuie să păstrăm noi din
magia praznicului. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">„<i>Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci,
iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi
s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David</i>”. Bucurie
mare, asta ne vestește îngerul, iar noi, colindând, zicem gazdelor, de fiecare
dată așa: „<i>care bucurie și la voi să fie, de la tinerețe pân` la bătrânețe</i>”.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;"><o:p> </o:p></span></p>Pr.Victorhttp://www.blogger.com/profile/02323459370992508768noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-857404897892397741.post-28502310185276456472023-12-08T12:13:00.001+02:002023-12-08T12:13:39.661+02:00COCOȘATUL<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgfyA5KTVQ1Cw-tGofRiV8lnNyn0z-5XE8XjV4cSl__w05ktQTRfuTv5-ILyJ5ngXUZ7K-wxPWFTL-pG3hzh6kTgmQ0zmV4GyuKc2KNSSpye7zG6GPstU7YkXCYm-8mJSK173psK19_RzfE8Hd_QbtH_BbPhtqL4J9P4rWrFqA0wDkHtDNSRha5DpU2rndm/s2399/20231201_143539-01.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2399" data-original-width="1611" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgfyA5KTVQ1Cw-tGofRiV8lnNyn0z-5XE8XjV4cSl__w05ktQTRfuTv5-ILyJ5ngXUZ7K-wxPWFTL-pG3hzh6kTgmQ0zmV4GyuKc2KNSSpye7zG6GPstU7YkXCYm-8mJSK173psK19_RzfE8Hd_QbtH_BbPhtqL4J9P4rWrFqA0wDkHtDNSRha5DpU2rndm/s320/20231201_143539-01.jpeg" width="215" /></a></div><br /><p></p><p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Într-o lume în care dreptatea este doar
clamată, mimată și doar rareori aplicată, a vorbi despre verticalitate este ca
și cum i-ai explica unui trăitor din deșert cât de bine e să te scalzi într-un
râu cu apă curată ori, celor ce trăiesc aproape de polii pământului, de cei
magnetici zic, despre cât verde este iarba în zilele verii. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Nu trebuie, desigur, să cădem nici în partea
opusă a lucrurilor, în utopia gândului în care cineva și-ar închipui că
dreptatea, drepții și verticalitatea ar putea domni peste tot, nicidecum, în
definitiv, măcar la lucruri, de ce nu și-n toată natura, până și strâmbăturile
au frumusețea lor, cele din fire, căci cele ce apar după operații inutile de
înfrumusețare... . Să le lăsăm, acolo nu mai există îndreptare. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Există în Scriptură un pasaj în care Hristos,
într-o zi de odihnă, în sinagogă, vindecă o gârbovă, o cocoșată, o femeie a
cărei vârstă nu o știm, dar știm sigur că, în suferința ei, drumul spre
rugăciune nu a fost niciodată întrerupt, dincolo de faptul că, de ce să nu
recunoaștem, nici privirile celor din jur nu sunt plăcute când cineva, cu o
suferință anume, le trece calea. Și, da, primește vindecarea, pleacă dreaptă <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>și îndreptată, spre stupefacția, iritarea și
invidia mai marelui sinagogii, cel care judecă fapta cea bună săvârșită ca
fiind o muncă ce ar putea fi făcută într-o altă zi, una din cele șase lăsate
pentru lucru, ca și cum pentru a săvârși binele există vreo limitare a legilor
lumești<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>și cu atât mai mult a celor
morale. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Despre legea gravitației nu vă povestesc, am
învățat-o toți, sper, la vremea cuvenită, dar trebuie să știm că există și o gravitație
spirituală, aceasta fiind îndreptată, în mod firesc, spre Cer, spre locul din
care omul și-a luat ființă, pământul fiind doar locul în care mergem, la clipa
cuvenită, doar pentru un timp. Și nu că pământul ar fi rău în sine, ci doar
blestemat să ne rodească spini și pălămidă, spre a fi mai mereu plecați cu fața
spre țărâna primordială, în munca cotidiană, cea care ne aduce pâinea, în acest
fel pierzând în multe clipe legătura cu locul spre care ar trebui să tindem.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Și că veni vorba de pâine, Juvenal, în antichitate,
vorbea despre pâine și circ, apoi, mai târziu,<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Dostoievski, în Frații Karamazov, prin scena în care Marele Inchizitor face
trimitere la ispitirile lui Hristos din Pustiul Carantaniei, construiește o
parabolă subtilă, o performanță literară rară, în care Mântuitorul, închis fiind
și condamnat la moarte, este socotit a fi o pacoste prin cele propovăduite,
valorile Sale divine, iubirea, adevărul, libertatea, fiind greu accesibile
oamenilor, adică celor care oricând, pentru pâine, putere și averi s-ar lepăda
de virtuți și moralitate fără nicio remușcare. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Vertical nu ești doar atunci când stai în
picioare. Așadar, cum poate fi îndreptată dreptatea? Fiindcă, să fim serioși,
uneori se face dreptate fără a se păstra adevărul, cum odinioară, Pilat, garant
al dreptății, se spală pe mâini declarându-se nevinovat de sângele Dreptului
(Hristos) aceluia.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Într-o lume nedreaptă, azi, drepții rareori
sunt promovați, acceptați ori ascultați. Se caută doar personaje care să se
poată apleca cât mai mult, oameni care, pentru o pâine, să fie în stare să
curețe scame invizibile o viață întreagă de pe cei care, după o vreme, nu le va
oferi decât circ. Gârbovirea obedienței este mult mai gravă decât arcuirea coloanei
vertebrale în lucrarea timpului. Sunt prea mulți cei care-s cocoșați de muncă,
asupriți de supărări, îndoiți de deznădejde și stâlciți de răutatea celor din
jur, sunt prea puțini cei care, în sclipiri de moment, divine aș putea spune,
își aduc aminte că mai există cer, că mai este viață în jur și că nu se rezumă
totul la împlinirea unor datorii omenești care, în timp, vor rămâne doar
statistici uitate în vreun sertar ori folder arhivate. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Într-o lume în care strâmbii îi mănâncă pe cei
drepți, îndreptarea e încă posibilă, adevărul încă mai este căutat și
verticalitatea încă mai este o virtute. Pe unii îi pot îndrepta oamenii, pe
alții doar Dumnezeu, fiecare știe în dreptul său în ce echilibru se află, în ce
lume gravitează și-n ce direcție se îndreaptă. Știu că e greu să stai drept, să
fii vertical, dar sunt convins că e cumplit să nu te mai poți ridica nicidecum
din gârbovire, să rămâi o viață un cocoșat stigmatizat de lume.<o:p></o:p></span></p>Pr.Victorhttp://www.blogger.com/profile/02323459370992508768noreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-857404897892397741.post-37394900342481084262023-11-03T17:22:00.001+02:002023-11-03T17:22:42.655+02:00SCÂNTEI ȘI FIRIMITURI<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh4cR5AngjHb3I1cLE0dcScVgg90ZHuyi69MnV1V2vsZcpOILoINbDltr-8rjtxFo3PC_fqlZwtkVuPRqyyTS2F8gyretTyPT4QSjrg2jNRUljjb3w0xjaLJA2SfHzuZLzeOE0Al5P6KIjpAn6Sql8hn9Ih2KJ7tQbeGkvQFjC3pP-dYjRg044Oz6n7GZYD/s1170/euuu-01.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="664" data-original-width="1170" height="182" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh4cR5AngjHb3I1cLE0dcScVgg90ZHuyi69MnV1V2vsZcpOILoINbDltr-8rjtxFo3PC_fqlZwtkVuPRqyyTS2F8gyretTyPT4QSjrg2jNRUljjb3w0xjaLJA2SfHzuZLzeOE0Al5P6KIjpAn6Sql8hn9Ih2KJ7tQbeGkvQFjC3pP-dYjRg044Oz6n7GZYD/s320/euuu-01.jpeg" width="320" /></a></div><br /><p></p><p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Într-o lume din ce în ce mai frământată de
stihiile unor războaie ce aparent n-ar mai avea ce căuta în vremurile, zicem
noi, mult prea avansate ale secolului XXI, constatăm că universul, palpabil și deopotrivă
simțit, se împarte și se dezvoltă între scânteie și firimitură. Scânteia, dacă
vreți, ca formă primordială de viață, reprezintă divina iubire, cea din care a
luat naștere flacăra existenței, nestinsul (deocamdată) izvor din care omenirea
încă merge pe firul istoriei, cel care, firimitură cu firimitură, ostoiește
foamea de cunoaștere a tuturor celor care ard în fiecare clipă pe un pământ ce
pare a nu mai fi destul de mare încât să sature pe ambițioșii unor timpuri ce
vor apune cândva și, desigur, ei, cei ce se cred nemuritori, <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>se vor stinge, spre uitare, odată cu apusul
acestor vremuri. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Cândva, în vremuri doar de Dumnezeu știute,
trăiau doi bogați, primul, realizat, îmbrăcat mereu în haine scumpe (porfiră și
vison), petrecând zi de zi fără nicio grijă cu prietenii, cu muzică și mâncare
bună, al doilea, sărac lipit, bolnav, plin de bube, strângând, fără să-și dea
seama, zi de zi, o avere pe care n-avea s-o simtă decât după plecarea din viața
trupească, cea în care neajunsurile erau singurele vești primite la fiecare
răsărit de soare. Săracul, cu un nume ce se traduce „Doamne ajută”, Lazăr
adică, stătea să-i fie linse rănile de câinii ce așteptau, ca și el,
firimiturile ce cădeau de la masa bogatului, dar nici pe acestea nu le primea,
nu le prindea. Și au murit amândoi, unul bogat o viață, altul care abia primea
bogăția după o viață de sărăcie. Bogatul, din iad, simțea arzătoarea flacără a
iadului, nimic altceva decât scânteia iubirii primordiale, cea care ardea
conștiința unui suflet ce nu s-a îndurat nicio clipă să-i cadă din mână o
firimitură de rai, o felie de veșnicie. Săracul, aflat în sânul lui Avraam,
într-un rai de nesfârșită bucurie, ar fi putut să-i ofere o picătură de apă,
numai că tranzacția nu putea fi finalizată, prăpastia dintre rai și iad era
condiționată de firimitura, firimiturile oferite în timpul în care materia era
din belșug pe masa bogatului și, deopotrivă, în boala lui Lazăr, aceeași
materie lipsea cu desăvârșire. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Am săvârșit sute și sute de înmormântări în
viața mea, fiecare înmormântare cu greutatea ei, fiecare cu istoria ei, cu
durerea ori acceptarea cuvenită. Niciodată nu e ușor, fiindcă oricare dintre
cei care pleacă, fie a avut momente în viață în care a prisosit de bogăție și
putea cumpăra raiul, fie a fost nedreptățit de sărăcie și sluțit de boală și a
cârtit, pierzând raiul. Unii au plecat în fala lumii, alții, dimpotrivă, fără
nimeni pe lângă ei, doar în prezența unor îngeri pe care prea puțini din lumea
asta îi mai socotesc aproape. Desigur, destui și cei care, bogați fiind au dat
din tot sufletul, săraci fiind au acceptat starea unei vieți în care, din
neputință fizică, n-au reușit să fie fruntea și, cu demnitate, au apreciat
firimiturile prinse. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">În viață e bine să ai grijă pe cine iubești,
cui dăruiești, căci cu o firimitură de pâine poți câștiga raiul și cu o
picătură de pâine poți stinge iadul, desigur, dacă faci asta din iubire, nu din
interes. E plină lumea de săraci, mai mult ca sigur că și de bogați, doar că
cei din urmă știu să-și ascundă bogăția, să șteargă urmele unor necuviincioase averi
și să țină departe pe amărâții unor vremuri ce se tot repetă, pe cei pe care
doar câinii îi mai acceptă, cei nedresați, căci câinii de azi, dresați și ei în
adulmecarea celor bune, sunt deseori mai bine hrăniți decât cei care întind
mâini plini de răni pentru o firimitură de pâine, decât cei care cerșesc un
petic de cer plin de pace, de cei care, din neputință (nu puturoși) nu-și pot împlini
minime dorințe într-o viață în care, poate, doar pe Dumnezeu Îl mai au. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Dintr-un iad în care bogăția dispare cât ai
clipi, un bogat se zvârcolește în văpaie, îl arde conștiința, de acolo dorește
ca cineva să învie pentru a-i avertiza pe cei din lumea asta, pe tată, adică pe
trupul care ne stăpânește, dar și pe cei cinci frați, simțurile pe care le
exploatăm la maxim pentru a ne consuma fiecare resursă fără pic de chibzuință.
Plecăm obosiți din lumea asta, plecăm încrâncenați, plecăm triști că nu am dobândit
totul și, la fel de triști că vom lăsa tot ce am strâns. Nu e păcat să fii
bogat, nicidecum, dacă ai muncit cinstit. Nu e nicio rușine să fii sărac când
încerci din toată puterea să te menii pe linia de plutire. E păcat când, bogat
fiind, nu lași să-ți cadă firimituri de viață către cei neputincioși, e păcat
când, sărac fiind, blestemi starea în care te afli și, fie te dedai la imorale
fapte, fie cârtești o viață față de condiția în care te afli.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Nu ajungi în rai cu ură și nici în iad cu
iubire. Totul e o flacără, depinde ce arde în tine, ce te mistuie, ce te
definește, de fiecare din noi depinde cum ne raportăm la cele trăite, dacă
suntem săraci ori bogați, dacă suntem răi sau buni, dacă încă mai suntem ceea
ce ne-am dorit cândva să fim și, dacă nu suntem, dacă ne mai acordăm vreo
șansă, dacă celorlalți le mai scăpăm câte o firimitură. <o:p></o:p></span></p>Pr.Victorhttp://www.blogger.com/profile/02323459370992508768noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-857404897892397741.post-50501545873132667482023-10-14T17:53:00.001+03:002023-10-14T17:53:19.941+03:00SEMINȚE, BĂIEȚI, SEMINȚE BUNE, SEMINȚE PRĂJITE AVEM!<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjL2fMUXv6iwoRqYI0lgEOvqIoey21rpYWDiMUQIKEsQx3otpugi1xKVSwTrzl5Qrk8ULES_lV7I5f60pDVO1XWzQBIzKfe8MdlQ5thFpAnAO-cxjlnYDNsGcmUxry6CbTUS97cNmzvANUDlStACV2eXDcOHoS59Pt96Lme8NtOvkZOtSkhkmUnwyE1NHbi/s787/blog.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="787" data-original-width="709" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjL2fMUXv6iwoRqYI0lgEOvqIoey21rpYWDiMUQIKEsQx3otpugi1xKVSwTrzl5Qrk8ULES_lV7I5f60pDVO1XWzQBIzKfe8MdlQ5thFpAnAO-cxjlnYDNsGcmUxry6CbTUS97cNmzvANUDlStACV2eXDcOHoS59Pt96Lme8NtOvkZOtSkhkmUnwyE1NHbi/s320/blog.jpeg" width="288" /></a></div><br /><p></p><p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">În vremurile despre care acum vorbim ca despre
un trecut îndepărtat, pe la orice colț de stradă, pe plajă, prin târguri ori în
fața marilor hoteluri, pe unde te așteptai ori pe unde nu-ți doreai, întâlneai
vânzătoarele ambulante, știți voi, cele cu „bomboane agricole”, fredonând un
vers la fel de celebru ca cel cu „<i>fiareeee vechi cumpăăăăr</i>!”, căci
strigarea „<i>semințe, băieți</i>!” devenise lozincă și, la fel de bine, locul
în care putea să schimbi bani de-un leu. S-au dus timpurile alea, acum semințele
sunt ambalate, au un preț destul de piperat și se mănâncă doar în anumite
condiții, chiar dacă, cojile, ca și în vremurile trecute, se aruncă tot la
întâmplare. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Sămânța, pentru un om trăit la țară, nu este o
mare enigmă, țăranul distinge lesne care-s semințele de grâu, care sunt de orz,
care de orzoaică, de porumb nu mai zic (pe soi, nu la general), la fel de bine
semințele diverselor legume ori fructe. Și nu doar, țăranul știe și când să le
semene, le știe baiul, le alege din timp, eventual le duce la trior ori le
usucă, fiecare etapă fiind un pas pentru o nouă recoltă. Nu știu voi cum le
cunoașteți ori ce simțiți când vedeți semințele unor plante din care vă
hrăniți, dar bătrânii, și tinerii de azi, unii, își adâncesc palmele în hambar,
în dublu de cereale ori în sac și, cu mișcări demne de lucrarea unei moașe, scot
afară mâinile cu bogăția de semințe ce se pierde printre degete în locul din
care au fost scoase. Înainte vreme așa se și semănau, bărbații, într-un șorț,
puneau semințele de grâu, trifoi ori ce semănau și, în funcție de cum bătea
vântul, printre degete, cu mișcări sigure ale mâinii, lăsau boabele să cadă
printre bolovanii deja mărunțiți ca, la prima ploaie, să se reverse peste
semințele ce ar trebui să dea rod însutit la vremea treieratului, cositului ori
culesului. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Însutit am zis, da, exact ca-n pildă, căci o
sămânță bună rodește bine doar într-un ogor bun, desțelenit, fără pietre, fără
drumuri făcute anapoda prin cultura lucrată. Credeți că azi nu mai avem roade
bune din cauza semințelor ori din cauza terenului? De câteva zile, cum bine
vedem, s-a iscat sămânță de scandal în Orientul Mijlociu, se aruncă semințe de
vrajbă, se seamănă ură și, fără discuție, se va secera moarte, mai bine spus,
Moartea va secera ceea ce seamănă oamenii. Învrăjbire religioasă zic unii, două
popoare pe un pământ/țară zic alții, interese ascunse, șușotesc destui public
ori pe la colțuri. Oricare ar fi motivul, un lucru e clar, mor oameni
nevinovați, pe lângă vinovați, desigur, căci „<i>cine ridică sabia, de sabie va
pieri</i>.”<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Să nu mai fie bună sămânța
Semănătorului, să nu mai fie bun cuvântul lui Dumnezeu? Cu siguranță că este,
ogorul e stricat, căci mulți aud cuvântul și trec nepăsători, e dreptul lor,
alegerea lor, e poteca pe care și-o creează, asta e, acolo nici nu mai răsare
ceva, totul e călcat în picioare și ciugulit de păsările cerului.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Unii aud, cade sămânța, doar că se usucă,
apar interesele, răsare ceva, declarativ, toată lumea dorește pace, faptic,
toată lumea adună arme, se alege praful de tot ce a răsărit, totul se usucă.
Mai sunt ceilalți, care se încăpățânează să meargă la două capete, se dezvoltă
în paralel cu răul, cu buruianul, numai că finalul e previzibil, e prea
plăpândă voința, rodul e compromis, sufocarea e iminentă, sucombarea e finalul,
și e firesc, sămânța bună nu poate rodi în ogorul celor care doresc să se
îmbogățească pe spinarea unor semeni secerați într-un război, altul pe planetă,
din care nu va câștiga niciodată populația liniștită. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Ogorul cel bun, cel care rodește însutit, pe
el l-am lăsat la final. Repet, țăranul știe foarte bine câtă muncă e să scoți
un loc/teren la lumină, să fie bine drenat, bine arat, fără buruieni, fără
pietre, numai bun de însămânțat pentru roadă cu folos. Oamenii buni, cei care
și-au văzut mereu de treabă, cei care „<i>au avut urechi de auzit</i>” la
vremea cuvenită, nu au pierdut niciodată totul, din rodirea lor s-au înfruptat
mereu toate celelalte categorii, cei care n-au fost chibzuiți să-și folosească
puterea și știința în a rodi frumos, distrugând într-o clipă ceea ce alții au
lucrat într-o viață. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">„<i>Cel care primeşte cuvântul învăţăturii să
facă parte învăţătorului său din toate bunurile...; căci ce va semăna omul,
aceea va şi secera</i>.”<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Oamenii nu vor învăța nimic nici de data asta,
ceea ce le intră pe o ureche, le iese pe alta, degeaba învățătură, degeaba
sămânță bună, dacă ogorul e transformat în potecă, dacă primitorul rămâne de
piatră, dacă rămâne încurcat<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>în hățișul unor
interese proprii. Lumea, într-o formă sau alta, va merge mai departe. Pe la
colțuri de stradă, de ce nu, pe la răspântii de lume, se vor ivi mereu vânzătorii
ambulanți, cei care, pe bani puțini, vor vinde semințele unor iluzii despre
pace, despre bunăstare, despre egalitate, fără a menționa că primitorii nu vor
avea unde să le cultive, ogorul lumii fiind deja brăzdat de arzătoarea dorință
a unora de a stăpâni ceea ce la un moment dat vor lăsa în urmă, o lume ce nu le
aparține, semințele minciunii devenind focul cu care se joacă cei care nu știu
cât vor arde cândva. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">„<i>Semințe, băieți, semințe bune, semințe
prăjite avem</i>!”<o:p></o:p></span></p>Pr.Victorhttp://www.blogger.com/profile/02323459370992508768noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-857404897892397741.post-64084472536767552912023-09-30T15:21:00.003+03:002023-09-30T18:34:30.833+03:00IUBIRE OTRĂVITĂ<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijcfsmDE5P2MOSTX9nVxsusP7_2UP9QKFPKstG8JBMwiZF2jC1u7T1kbvrvE2snKXAz1PM45OaX1GzxLisik4GfmAryTDUHA_3reqaEbrCY5x5u7CXjxfbfv23zLhiSGF4ATCMKLQ6QMLjGLoVpflaGdzH0yhUfqLPJkWp7rM6VtF4F58MeGBQ_WbCkvl-/s1170/euuu-01.jpeg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="664" data-original-width="1170" height="182" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijcfsmDE5P2MOSTX9nVxsusP7_2UP9QKFPKstG8JBMwiZF2jC1u7T1kbvrvE2snKXAz1PM45OaX1GzxLisik4GfmAryTDUHA_3reqaEbrCY5x5u7CXjxfbfv23zLhiSGF4ATCMKLQ6QMLjGLoVpflaGdzH0yhUfqLPJkWp7rM6VtF4F58MeGBQ_WbCkvl-/s320/euuu-01.jpeg" width="320" /></a></div><br /><p></p><p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">„<i>Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii,
faceţi-le şi voi asemenea</i>”.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Simplu, nu? Simplu de spus, aproape imposibil
de înfăptuit, chiar dacă, să fim sinceri, dacă s-ar putea înfăptui așa ceva, lumea
întreagă n-ar mai avea nevoie de legi, n-ar mai fi nevoie de camere de luat
vederi, n-ar mai exista suspiciuni, n-ar mai fi praguri de netrecut și punți
frânte între oameni și, mai mult ca sigur, apropierea de Dumnezeu ar fi atât de
mare încât raiul ar putea deveni palpabil. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Este iubirea, dusă la cea mai înaltă trăire, o
utopie, ori poate o otravă? Adică să nu fie posibilă iubirea vrăjmașilor aidoma
iubirii de sine și iertarea să nu poată fi dusă până la final, adică până la uitarea
definitivă? Întreb și eu, nu ca unul plin de virtuți, ci ca unul care, ca<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>și voi, se află pe drumul vieții întrebând și
oferind răspunsuri. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Această poruncă divină pare a fi un zid de
netrecut, dar nu zice nimeni să escaladezi imensitatea iubirii lui Dumnezeu, e
de ajuns să-ți faci o poartă prin ea, să poți intra și ieși, să-i tragi pe
alții dincolo, spre spațiul în care, într-o formă sau alta, și-ar dori tot omul
să ajungă. Cum? N-am eu răspunsul, dar câteva îndemnuri le dă apostolul Pavel,
el zice că „<i>roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea,
îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea,
înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege</i>”. Vasăzică, în
afara oricărei legi pământești ori dincolo de spațiul în care, poate, anumite
cutume dogmatice te-ar îngrădi, poți încerca să iubești, să te bucuri și să-i
bucuri pe alții, să fii iubitor de pace, îndelung răbdător, bun, blând,
înfrânat, curat și făcător de bine și, făcând acestea, nicio osândă nu poți
primi, chiar dacă, e posibil ca unii să-ți poarte ură tocmai pentru că poți
împlini toate fără a supăra pe nimeni. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">„<i>Şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce
răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei</i>.”<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Cât de corect cât de curat e spus! În fapt, nu
poți forța pe nimeni să iubească pe cineva și nu poți fi obligat să iubești pe
cineva, în acest spațiu se descoperă cu adevărat libertatea omului, căci
libertatea se desăvârșite, mai<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>bine spus
se limpezește în iubire, un om care nu poate iubi, un om care urăște, nu va fi
un om liber niciodată, ci doar robit, posedat de propriile angoase și răzbunări
neîmplinite. Degeaba împlinești porunca cu cei apropiați ție, nu are nicio
valoare înaintea Cerului, nu contează nici înaintea oamenilor, e doar un schimb
ori o plată pentru un serviciu oarecare, bun ești când îl poți iubi pe cel ce
pe drept te trage de mânecă când greșești, pe cel care-ți înfruntă aroganța ori
pe cel care se roagă pentru binele tău atunci când îl prigonești. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Coborând un pic cu picioarele pe pământ, la
creștinul ce se străduiește să împlinească cele scrise, litera, uitând de cele
ale duhului, musai să înțelegem într-o zi că dacă nu poți posti, poți uita cele
rele; dacă nu poți sta mult la rugăciune, încearcă să ierți mai mult; dacă nu
poți face multă milostenie, încearcă să iubești mai curat, degeaba genunchi
zdreliți dacă inima rămâne de piatră, degeaba post trâmbițat dacă mintea e
tulbure, degeaba cuvinte frumoase dacă sufletul e sluțit de răutate. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">M-au tot întrebat oamenii de-a lungul anilor
cum să facă să uite, să ierte și să iubească. Le spun mereu: „<i>ce ar face
Hristos în locul tău</i>?” Oamenilor nu le convine răspunsul, e incomod,
fiindcă Hristos ar ierta, ar uita și ar iubi cu aceeași dăruire de care a dat
dovadă când a ales să se jertfească pentru noi, în fapt, cea mai curată dovadă
de iubirea, când cineva își dă viața pentru prietenul său. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Oamenilor le este frică de iubire, le este
frică pentru că iubirea, când este curată, pătrunde până-n cele mai secrete
cotloane ale sufletului, căci unde-i iubire nu există ascunzișuri, nu ar trebui
să existe întuneric.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Și spune Scriptura
că „<i>în iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că
frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire</i>”.
Plus că prea puțini cei care știu că la judecată, la cea de după, întrebarea de
baraj nu va consta în a fi chestionat cât ai suferit, cât ai crezut ori cât
te-ai rugat, ci cât ai iubit, ce dragoste ai răspândit, nematerialnică, celor
de lângă tine.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Cât trăiești, te perpelești în focul ispitelor,
rabzi valurile necazurilor, abia poți duce bolovanii <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>încercărilor, bâjbâind la fiecare pas în
lumina puținei credințe și, la final, îți dai seama că ai fost otrăvit cu
iubirea, că ai agonizat o viață fără a realiza că această agonie tot cu iubirea
putea fi vindecată, căci iubirea nu doar se primește, <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>ci se și oferă, altfel, neîmpărtășită, rămâne asemenea
unui far stins în negura timpului, căci <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>numai iubind poți fi un fiu al Luminii, numai
atunci poți face lumii ceea ce ți-ai dori ca lumea să îți facă. <o:p></o:p></span></p>Pr.Victorhttp://www.blogger.com/profile/02323459370992508768noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-857404897892397741.post-88941429733087118382023-09-23T15:57:00.000+03:002023-09-23T15:57:11.488+03:00PESCUIREA MINUNATĂ<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgvuw1mCPFYHL_cRs8khb1ENrrs7_PZHuxJaLpy0CUY6w4ORpMG8o_KL29MtlbtSv35xFUIh36vyvZt3hATeHpYeu3Km7kKl9JES6MemZsEk3jdJuSpEHf2WwHsW6OG91VV4d_3kLKA2kumke0gGEd0NRzBGPrjU1_5NC7BRN0lsx-YVuJRiK18FWqcT2Mc/s1705/WhatsApp%20Image%202023-09-23%20at%2014.40.56.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1705" data-original-width="1008" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgvuw1mCPFYHL_cRs8khb1ENrrs7_PZHuxJaLpy0CUY6w4ORpMG8o_KL29MtlbtSv35xFUIh36vyvZt3hATeHpYeu3Km7kKl9JES6MemZsEk3jdJuSpEHf2WwHsW6OG91VV4d_3kLKA2kumke0gGEd0NRzBGPrjU1_5NC7BRN0lsx-YVuJRiK18FWqcT2Mc/s320/WhatsApp%20Image%202023-09-23%20at%2014.40.56.jpeg" width="189" /></a></div><br /><p></p><p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Sunt foarte mulți cei care știu că am crescut
pe baltă, pe malul bălții mai bine spus, căci copilăria celor de pe ulița plină
de copii năstrușnici, trecea zi de zi, ritualic parcă, pe la balta pe care o
lăsase în urmă Argeșul în fosta albie înainte de a fi mutat un pic mai departe
de sat, o coadă de baltă pe care aproape în fiecare an, la început de vară,
după ploile bogate, pa râului o primenea printr-o revărsare de-o zi, două, spre
bucuria noastră, a celor care, nu doar că urmăream <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>spectacolul creșterii, ci și bogăția de după
retragere, când balta era umplută cu pești noi, curați, ce se amestecau cu
rudele lor deja obișnuite cu mâlul gros ce se formase pe fundul apei, un mâl pe
care noi îl tulburam în desele incursiuni la scăldat, apoi în momentele în
care, fără nicio frică, făceam ochiuri pentru pescuit în brădișul și nuferii ce
se întindeau zi de zi peste luciul apei, fără a ne păsa de șerpii ce treceau pe
lângă noi spre păpurișul des ori de alte înțepături de la lighioane pe care noi
le credeam neclasificate, ascunse prin bogata întindere de apă. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">N-am mai fost de foarte mulți ani la pescuit,
mult prea mulți, din păcate. În copilărie era literă de lege, fie o luam tiptil
„pe sub maluri” spre gropile pline cu pește, primele secate acum aproape trei
decenii, fie să găsești loc „la buturugă”, fie în te miri ce alt colț de baltă
unde mereu se prindea pește, chiar și ustensile cu care doar Louis de Funès
s-ar fi încumetat să filmeze pentru un film de succes.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Contează ustensilele, dar mai mare-i
pasiunea, o „codie” de salcie era de ajuns, cine avea de alun era avansat, nu
mai zic de trestie ori bambus, pluta era la ordinea zilei făcută din moțul
porumbului, inelul plutei dintr-un varnis prăduit din te miri ce cablu
electric, plumbii se turnau în curte, în cutii de chibrituri ori alte cutiuțe,
după nevoie, din care tăiam bucățelele necesare prinderii pe firul de gută
(nailon), la capăt agățând ace de pescuit, căpătate de la domnul Gheorghe,
trăit la oraș, care ne făcea jocul oferindu-ne câte un ac bun de biban, caras
ori crap, altul de știucă mreană ori clean, momeala fiind prima lecție
gastronomică a copilăriei, căci de la amestecul de pâine cu mămăligă, la
cubulețele de brânză ori râmele de băligar (astea necomestibile), încercam
orice pentru a ajunge cu punga plină de pești acasă, la nevoie, recunosc, mai
mari fiind, dând atacul și pe la setca lui nea Ion, alt vecin bun, întinsă de-a
latul bălții pentru un pescuit de nivel superior. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">M-am întins, știu, dar nu aveam cum să nu-mi
aduc aminte de aceste lucruri citind și recitind pasajul despre pescuirea
minunată, pasajul în care, Hristos, aflat pe malul lacului Ghenizaret, îmbulzit
de mulțimea ce venise să-L asculte, de mulți gură-cască prezenți doar să afle
noutăți ori, de ce nu, de oameni care chiar aveau nevoie de un ajutor, Hristos
Domnul zic, privește la corăbiile celor ce veneau spre țărm după o noapte de
pescuit.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Nu prinseseră nimic, Petru
mărturisește asta, iar Domnul îi sfătuiește să mâne spre adânc, să mai încerce.
Greu, foarte greu să accepți un sfat de la cineva despre care crezi că nu se
pricepe la ceea ce faci tu cel mai bine, să accepți ca bucătar un sfat de la
unul care poate nu a gătit nimic niciodată, să accepți ca șofer un sfat de la
unul care nu deține permis de conducere, să accepți ca profesor un sfat de la
un elev, ca preot un sfat de la un credincios, e greu, și greu le-a venit și
apostolilor să asculte<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>sfatul de a mâna
mai în adânc pentru o nouă pescuire, Hristos <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>(omenește vorbind )poate nu pescuise
niciodată, ei erau profesioniști, din asta trăiau, și acceptă, mrejele
umplându-se de pește cum nu văzuseră până atunci, adâncul a rodit. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">„<i>Mânați în adânc</i>”, da, căci adâncul e locul
unde găsești liniștea, adâncul este locul unde sălășluiește sufletul, suprafața
e mereu în contact cu gălăgia, la țărm era vacarm, peștele, cum știm, trăiește
în muțenie, chiar și atunci când este prins, murmură mut, e obișnuit cu cele din
adânc, se stinge în lumea de la suprafață. De cele mai multe ori, în viață,
când nu avem succes cu lucrarea noastră, e din cauza faptului că uităm de
adânc, punem preț pe suprafață, pe cele simțite pe pielea<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>noastră, pe pielea care, culmea, ne-a fost
dată să ne apere de de cele exterioare, spre a apăra, în fapt adâncul ființei
noastre. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">„<i>Ieși de la mine, Doamne, că sunt om păcătos</i>”,
n-o spun eu, nu am această tărie, o spune apostolul Petru, simte că e în
aceeași barcă cu Dumnezeu, că e în proiectul viitoarei Biserici, cea în care
călătorim pe marea vieții și, deși îi este bine cu Domnul, nu se simte în
largul său știind că nu e pregătit cum se cuvine. Hristos nu părăsește corabia,
Hristos nici Biserica n-o părăsește, nu va face asta niciodată, va rămâne în ea
chiar dacă unii fug, va fi în ea chiar dacă ceilalți nu sunt vrednici.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Îmi mai place ceva, și spun asta deseori, noi
credem că facem lucrurile, le facem, da, dar nu după a noastră putere, ne este
dată puterea, ne este dată știința de a face lucrurile. Noi pregătim undițele,
așa făceam de copil, pregătim momeala, alegem locul și așteptăm peștii. Mi s-a
întâmplat deseori să nu prind nimic ori doar câteva fâțe, am prins deseori mai
mult decât mă așteptam. În adânc, când mergem să căutăm adâncul din noi,
trebuie să fim pregătiți și conștienți că peștele este dus spre undița ori
mrejele noastre după cum voiește Dumnezeu, Cel care a pus și statirul în gura
peștelui amintit de Evanghelie, în adâncul din noi găsindu-se răspunsul multor
întrebări, rezolvarea multor treburi, de ce nu, pridvorul ce dă spre împărăția
cerurilor. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Ne este frică de prezența lui Dumnezeu lângă
noi fiindcă ne dorim mereu mrejele pline, dacă se poate doar de la suprafață,
cât mai aproape de țărm, fără multă osteneală, fără a cerceta adâncul, spre a
ne împăuna cu succesul nostru, ca și cum n-am avea nevoie de binecuvântata Lui
iubire. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Ne este frică, da, uităm de cele pe care ni le
spune Ioan evanghelistul: „î<i>n iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită
alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este
desăvârşit în iubire.</i>”<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">N-am mai pescuit de multă vreme, am ocolit
adâncul, trecând ori stând de fiecare dată doar pe țărmul înțesat de oamenii ce
se îmbulzesc să afle noutățile zilei, ferindu-mă de sfaturile celor care, deși
poate nu sunt mai pricepuți decât mine, își spun din suflet sfatul, uitând de
fapt că eu sunt în corabia ce nu se va scufunda niciodată, cea în care, deși
nu-s atât de vrednic ori credincios, stă Hristos așteptându-mă să merg mai spre
adânc, să nu uit că sunt pescar de oameni. <o:p></o:p></span></p>Pr.Victorhttp://www.blogger.com/profile/02323459370992508768noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-857404897892397741.post-88514025178049658762023-08-05T16:40:00.003+03:002023-08-05T18:55:56.125+03:00CU ARAMA PE FAȚĂ<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg4PbWK5nTxJVxNjcIB7lPawb4t5RhWuDfQv0hru14LHBQrswuFji3cs3Bb-l8qNBcLoZPSlg_Eevc_DKYKNw0JDkhzWxVabN4Df3EMJVHrN8i-WdSO-M_hUsXYRP9mIk-3P0cZUQQ3cyMvwYBl0A_Y29zhyUBaqwmuCu6zYLQnKCXO7l6nXc0-HkSGhsyW/s1004/WhatsApp%20Image%202023-08-02%20at%2013.11.49%20-%20Copy.jpeg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1004" data-original-width="848" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg4PbWK5nTxJVxNjcIB7lPawb4t5RhWuDfQv0hru14LHBQrswuFji3cs3Bb-l8qNBcLoZPSlg_Eevc_DKYKNw0JDkhzWxVabN4Df3EMJVHrN8i-WdSO-M_hUsXYRP9mIk-3P0cZUQQ3cyMvwYBl0A_Y29zhyUBaqwmuCu6zYLQnKCXO7l6nXc0-HkSGhsyW/s320/WhatsApp%20Image%202023-08-02%20at%2013.11.49%20-%20Copy.jpeg" width="270" /></a></div><br /> </div><br /><p></p><p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Sunt foarte mulți cei care se tem de clovni,
nu doar copiii se tem, ci și unii dintre adulți, un paradox, dacă te gândești
că un clovn are menirea să înveselească pe cei din jur, nu să inspire teamă. Evident,
totul pleacă de la mască, nu prea poți avea încredere într-un om cu mască pe față,
nici măcar atunci când el se dă a fi cel care îți dorește binele. Trăim
vremurile în care nu mai poți avea încredere nici în cei ce nu poartă măști
vizibile, darămite în cei care, sub protecția măștii, sub zâmbetul turnat în
material, nevăzut, rânjesc ori se încruntă fără nicio sfială. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Fața, chipul, reprezintă cea mai vizibilă
parte a corpului uman, fiind cea care, prin părțile ei constitutive, prin
așezarea elementelor (definite de biologie)<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>într-o anumită ordine și armonie, definesc o persoană în cele mai
profunde și expresive momente. Mai sunt și animale care au față, seamănă enorm
între ele, dar ca omul, să semene și totodată să se distingă atât de vizibil,
nu există, pe fața omului distingându-se fără probleme, deseori, și aspecte
individuale, intrinseci, până la însușiri ce țin de parte morală,
temperamentală ori chiar psihologică.<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>Una peste alta, mai ales pentru cei care au memorie vizuală, un chip
văzut odată nu poate fi uitat o viață, chiar dacă pe urmă vezi mii și mii de
chipuri. Fiecare om e unic în felul său, chiar și gemenii așa-zis perfecți,
fiind diferiți. Și dacă vorbim de chip, să nu-l confundăm cu chipul divin
dăruit omului, care se referă la altceva, teologic spus, la rațiune, voință și
simțire, în mod normal îndreptate spre Dumnezeu, dar la fel de corect și cu
extindere către cei din jur. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Fețele se schimbă, biologic așa este firesc, trecerea
prin timp își spune cuvântul și schimbările, chiar dacă nu le sesizăm în
oglindă zi de zi, se observă fără probleme an de an. Problema este atunci când
nu se schimbă doar fața (tot organismul), fizic vorbind, ci și fața omului,
ceea ce-l definește ca trăire în raport cu sine și ceilalți, de ce nu, cu
Dumnezeu. Într-o viață oamenii schimbă multe, unii schimbă casele, alții
mașinile, unii își schimbă stilul de viață<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>(în rău sau bine), alții încearcă să-și schimbe sexul, destui care și-ar
dori schimba părinții, dar asta nu se poate, nu mai zic de cei care își schimbă
credința, crezul, încercând să-l păcălească pe Dumnezeu doar cu schimbarea de fațadă,
câți oare nu schimbă placa după bunul plac, mai nimeni, din păcate, nu se
schimbă radical, din interior, schimbând, precum lupii, doar părul, rămânând cu
năravurile neschimbate, poate doar ascunse sub măștile de clovni atunci când
avem interese în raport cu ceilalți. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Schimbările în bine ne înalță, oamenii care
sunt împăcați cu sine, verticali și deschiși la urcuș, sunt mereu pozitivi. A
fi vertical nu înseamnă neapărat a sta în picioare, drept, un om care
îngenunchează poate fi mult mai vertical în rugăciunea sa decât unul care,
stând drept, vede lucrurile distorsionat. Nu vreau să intru pe terenul minat al
schimbărilor faciale prin diverse<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>intervenții non-medicale, nu e cazul să mă refer la filtre virtuale ori
fardări de orice fel, deja aspectul fizic nu mai e o problemă, lumea suferă din
cauza celor care se întâmplă în spatele fețelor intens prelucrate. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Pe Tabor am fost de vreo trei ori, recunosc,
nu m-am schimbat (în mai bine) atât cât mi-ar fi plăcut, mai am mult de lucru
la ceea ce mi-ar plăcea să prezint la judecată, dar urcând Taborul nu mi-am
putut lua gândul de la ceea ce au văzut cei cinci martori (apostolii Petru,
Iacov și Ioan, alături de Moise și Ilie), adică lumina cea neapropiată a slavei
dumnezeiești, feerica strălucire care nu orbește, ci luminează, deschide ochii
simțirii spre înțelegerea unor taine pe care omul, în toată istoria sa, nu le-a
putut descifra decât parțial, fie în urma unor divine descoperiri, fie în mii
de ani de studii ce nu se vor termina curând. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Nu e cazul să ridicăm pe omul îndreptat,
schimbat, la cinstea de a fi așezat în vreo mandorlă de slavă, dar e momentul
ca oamenii buni să fie mult mai apreciați într-o lume în care totul se mișcă de
fațadă, încă mai este timp ca cei cu două fețe să fie puși alături de cei care
au ajuns să-și dea arama pe față, lângă clovnii care degeaba mai fac
giumbușlucuri, lângă cei care ar fi în stare să-și mituiască propria oglindă
pentru a arăta un adevăr îmbrăcat în<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>minciună.
Și ar mai fi ceva, pentru cei care spun că e prea multă lumină, când trăiești
doar în întunericul, în bezna în care te vezi doar pe tine, n-ai cum să
înțelegi ce înseamnă Tabor, că e locul în care urci pe pantele abrupte ale
existenței, că unii ajung sus și se schimbă, că alții, prea grăbiți, se
răstoarnă cu fața în jos, căutând tot spre bezna proprie în loc să privească
spre înălțimile care cu adevărat le-ar da nu doar strălucirea unui chip cald și
blând, ci și sens chipului divin pe care-l poartă. <o:p></o:p></span></p>Pr.Victorhttp://www.blogger.com/profile/02323459370992508768noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-857404897892397741.post-77840069401028332432023-07-15T13:53:00.002+03:002023-07-15T19:53:23.377+03:00PRIETENUL ANEVOIE SE CUNOAȘTE<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEirwPDWp0i9BYWT1vWO9x2BcPwxryzH8VkD_uf3MtGRWlHlkNtL46jUmfHSJpxo_TwQsXMNxp6uGKGUbtdHPLH5rMa2zmVVkWSB7NKWEldQA6voxlnMFVIO8Neqmz36vSOYLS3Bf6TUDdKz35v4KBRO9LKK5oM01SGeZuiy4i-Ecl0XjF_9wlY0YVWCKCEJ/s518/agora-01.jpeg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="518" data-original-width="473" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEirwPDWp0i9BYWT1vWO9x2BcPwxryzH8VkD_uf3MtGRWlHlkNtL46jUmfHSJpxo_TwQsXMNxp6uGKGUbtdHPLH5rMa2zmVVkWSB7NKWEldQA6voxlnMFVIO8Neqmz36vSOYLS3Bf6TUDdKz35v4KBRO9LKK5oM01SGeZuiy4i-Ecl0XjF_9wlY0YVWCKCEJ/s320/agora-01.jpeg" width="292" /></a></div><br /><p></p><p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">În secolul în care like-ul și emoticonul sunt
adevărate pârghii de legătură între oameni, sau poate nu; în era în care filtrele
devin, zice-se, posibilități de susținere morală celor cărora nu le (mai) place
cum arată și caută cu tot dinadinsul să semene cu idolii lor, mult prea
mediatizatele VIP-uri, a căror viață, să fim sinceri, nu cred că e chiar
șablonul ideal de urmat, chiar dacă, fiecare, având libertate de alegere,
insistă ori abdică de la acest sentiment la un moment dat, în această lume în
care prieteniile se numără online, prin mii, zeci de mii și milioane de urmăritori,
cei mai mulți oameni, inclusiv cei care-s pe toate paginile, tot aproape singuri
sunt, tot singuri vor muri, acel RIP și „nu te vom uita niciodată” devenind
doar sloganuri pentru câștigat inimioare neînsuflețite. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Într-o pericopă evanghelică, cunoscută
multora, găsim un pasaj în care, patru prieteni îşi duc amicul bolnav înaintea
Mântuitorului. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Hristos, văzând credinţa
lor, i-a spus slăbănogului: „<i>iertate-ţi sunt păcatele</i>”, primind,
desigur, și vindecarea. Vorbind despre prietenii, suntem conștienți, mi-ar
plăcea să cred că suntem conștienți că, cei mai mulți au prieteni doar când le
este bine, când sunt sănătoși, adică până când nu le mai este bine, când devin
săraci ori, și mai rău, bolnavi, când prietenii dispar încet, încet, fiecare cu
scuzele sale, devenind străini de trecutul frumos al unor timpuri ce păreau de
neuitat, viitorii îndoliați, sincer zic ei, care nu pot ajunge la înmormântare
fiindcă „<i>din păcate a intervenit ceva urgent</i>”, postând lacrimogen despre câtă
dragoste a trecut prin inima lor cândva, până a se depune pe artere
colesterolul cel rău al nesimțirii. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Așadar, în textul evanghelic amintit, bolnavul
e vindecat datorită credinței prietenilor săi, credința și, de ce nu,
credincioșia cu care l-au purtat, cred, nu doar până la picioarele lui Hristos,
ci și înaintea doctorilor vremii, cei care, cu siguranță, au încercat să facă
tot ce au putut pentru a-l pune pe picioare pe slăbănogitul ce nu a fost șters
din lista scurtă a celor ce i-au fost mereu aproape. Să mai vorbim de a vizita
pe cel bolnav, de a deveni empatici și în viața reală, nu doar în fața
ecranelor, de a dona sânge ori de a-l duce pe cel bolnav, dacă cere (și bine ar
fi să facă asta) și la Sfânta Liturghie, să fie în comuniune și comunitate? Cer
prea mult, știu, de aceea, să ne gândim că suntem în listele multora, că avem
pe alții în listă și, fără discuție, între noi există butonul unfollow, cel
care ne ține aproape doar când avem interes, căci în restul timpului suntem
departe unii de alții, departe de normalitate, de unitatea în credință și de
încredințarea că prietenia nu este instrumentul prin care, cu ajutorul
celorlalți, să ne rezolvăm treburile când ne place, ci este puntea de legătură
între sufletele și mințile ce rezonează pe același portativ, pe intervalele în
care regăsim și note de tristețe, și note de bucurie. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">A avea prieteni de conjunctură, adică
lingușitori, deschiși la clevetire ori fără niciun scrupul de a se gudura pe
lângă cineva doar pentru niște bani, poziții, funcții ori influență, a avea
astfel de prieteni e doar o înșelăciune, vor fi primii care te vor vinde, care
te vor lăsa să zaci în suferință ori să mori cu zile, cei care, fără să
clipească, nu doar că vor depune mărturie împotriva ta, ba chiar vor găsi și
alte argumente cu care să te înfunde, firește, doar pentru că li se promite de la
alți viitori (aparent) prieteni alte beneficii. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Din nou îmi vin în<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>minte cuvintele Scripturii, „<i>văzând
credința lor</i>”, din nou îmi aduc aminte că cei care strigau osanale, acum două
milenii, celui pe care-L numeau Mântuitor, au strigat la câteva zile cuvinte de
acuzare, spre răstignirea unui nevinovat și, odată cu El, ceea ce a însemnat
prietenia, <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>a Lui vindecătoare, a lor,
acuzatoare. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Retoric întreb, câți prieteni aveți cu
adevărat? Câți prieteni ați putea suna la orice oră, indiferent de conjunctură,
care să fie alături de voi la o mare încercare? Câți prieteni aveți care ar sta
alături de voi, de ce nu, două ceasuri la rugăciune, căci, să fim serioși,
măcar cei care ne declarăm credincioși, în cele din urmă tot la picioarele lui
Dumnezeu vom ajunge. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Prietenul adevărat, să fim sinceri, anevoie se
cunoaște, la nevoie se arată, în rest, suntem doar distribuitorii unor emoticoane
care, deși la prima vedere denotă o prietenie de nezdruncinat, nu-s decât
rutinata activitate virtuală prin care ne arătăm trecerea prin pagina unor
prieteni, superficiala prezență în viața celor care ne răspund la fel de amical
la interacțiuni, căci mulțumim doar unora și le urăm doar altora, pe ceilalți
îi băgăm în categoria „tuturor”, adică a celor care din cauza/datorita mulțimii
mesajelor, nu le putem răspunde, cei care nu prezintă importanță fiindcă nu au
funcții, putere ori notorietate.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Nu degeaba spune Solomon, înțeleptul că „<i>săracul
este dispreţuit chiar şi de prietenul lui, pe când prietenii celui bogat sunt
fără de număr</i>”, fiindcă nu e nimic nou sub soare și, mai nou, contează doar
numărul prietenilor și al urmăritorilor, nu și calitatea lor. <o:p></o:p></span></p>Pr.Victorhttp://www.blogger.com/profile/02323459370992508768noreply@blogger.com12tag:blogger.com,1999:blog-857404897892397741.post-54131021093205350262023-07-07T16:10:00.005+03:002023-07-07T16:10:57.893+03:00AL NAIBII RĂU, DRACUL<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiVO72c1R6KwyUHlb984lcDIUNSvYqEGFS2tQj1w4Amti8MtGLbJ_-88XU62DLV40aiwk9tALFOgdxvYpgxNU7kjZFkCGuz3FGdpec3lBhfwdgGb74_2Do5De77mFZqbFAI4JFa1_QY33AZhzZtNuH9-hj_nVP-u88Xam_yjdvWhTBaOA_nzDHp_6ol5TsT/s1170/euuu-01.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="664" data-original-width="1170" height="182" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiVO72c1R6KwyUHlb984lcDIUNSvYqEGFS2tQj1w4Amti8MtGLbJ_-88XU62DLV40aiwk9tALFOgdxvYpgxNU7kjZFkCGuz3FGdpec3lBhfwdgGb74_2Do5De77mFZqbFAI4JFa1_QY33AZhzZtNuH9-hj_nVP-u88Xam_yjdvWhTBaOA_nzDHp_6ol5TsT/s320/euuu-01.jpeg" width="320" /></a></div><br /><p></p><p class="MsoNoSpacing" style="tab-stops: 263.2pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Între angelicele închipuiri
ce vin din mândrie și nebănuitele lucrări ce vin din smerenia prefăcută nu e
prea mare diferență, căci mândria te înalță prin luminarea excesivă a
gândurilor ce par a veni din prea multa ta știință <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>și, la fel de bine, <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>smerenia prefăcută te ridică prin îngenuncherea
de fațadă, prin rugăciunea gurii departe de cele ale sufletului. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="tab-stops: 263.2pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Dracii, în cea mai
simplistă prezentare, sunt cei care își bagă coada acolo unde lucrurile merg
cum trebuie, și nu toată coada, ca să fim preciși la centimetru, ci doar vârful,
cât să-și facă loc, exact ca în interesanta poveste cu încurcarea ițelor,
poveste pe care, mai mult ca sigur, o știe orice muritor. Evident, dacă am sta de
povești, Dănilă Prepeleac ori Ivan Turbincă ne-ar da curaj în lupta cu
nevăzutele puteri, am spune că omul e dat naibii, cum zice românul, când îl
corconește pe diavol, și că, oricât ar fi dracul de viclean, omul e și mai și,
făcându-se frate cu drăceștile arătări pentru a trece orice punte ivită pe
drumul vieții. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="tab-stops: 263.2pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Spun unii părinți că
temnița cea mai<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>de temut nu e cea în
care ți se ia libertatea, ci cea în care te simți bine, nu liber, ci bine,
exact starea pe care o definim ca fiind păcat, momentul în care te complaci în
gânduri ori lucrări care nu sunt morale, uneori nici legare, dar care ridică pe
lângă om ziduri din ce în ce mai înalte, pereții pe care-i ridicăm în
săvârșirea răului crezând că nimeni nu ne poate vedea ori atinge. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="tab-stops: 263.2pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Gardienii nevăzuți ai
momentelor în care oamenii își fac mendrele, dracii, se răzvrătesc deseori la
întâlnirea cu dumnezeirea. Ei, apofaticii teologi, care cunosc Scriptura mai
bine decât toți sfinții la un loc, ei, stăpânitori ai văzduhurilor în care se
duc cu mintea, în slavă deșartă, mai marii lumii, ei, care se fac pernă moale
pentru genunchii celor care se târguiesc cu Dumnezeu pentru mizerabile dorințe,
ei, geloșii (pe om) diavoli, nu doresc niciodată cu adevărat binele celor care
poartă chip divin, străjuind nu doar casele oamenilor, ci și mormintele celor
deja mutați de<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>aici, ținând departe pe
oameni de Dumnezeu prin puerile îndeletniciri și, încercând să-l îndepărteze pe
Dumnezeu dintre oameni semănând în sufletele bieților muritori, deznădejdea și
necredința.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="tab-stops: 263.2pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Mă gândeam zilele
trecute la disperarea celor care își pierd agoniseala ori pătimesc material.
Cei mai mulți sunt demni de milă, nu de a se face milostenie cu ei, ci de
compătimit pentru felul în care pun în aceeași balanță ceea ce au cu Dumnezeu,
ceea ce sunt cu ceea ce și-ar dori să dobândească. Mare înșelare, căci cei mai mulți,
fie au uitat de unde au plecat, fie uită că la un moment dat vor coborî. Alții,
în toată alergarea, uită de libertate, arma cu care poți înfrunta nu doar
prezentul, ci și viitorul, libertatea fiind, pentru omul modern, fructul oprit
și deopotrivă dorit, închis, din fericire, interzis chiar, celor care și-au
pierdut libertatea timpului în încercarea de a fi, deopotrivă, atât păstori ai
porcilor pe care nici dracii nu-i suportă, cât și stăpâni ai acestora, devenind
slugi date naibii ale acelorași draci aparent bine intenționați. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="tab-stops: 263.2pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Chinuirea vine înainte
de vreme, remușcările tardive și neînsemnatele semne de îndreptare nu păcălesc
pe nimeni, mândria și falsa smerenie nu-s ușor de învins, cei mai mulți se îneacă
în marea acestor încercări, chiar și pentru ei țărmurile sunt înalte, mult prea
înalte ca să poată scăpa în hazardata aruncare din calea judecății. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="tab-stops: 263.2pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">„<i>Părinte</i>”, mi-a
zis o femei într-o zi, „<i>e al naibii rău, dracul, pe mulți drepți ai
strâmbat, pe mulți buni i-a sucit</i>”.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>N-am
contrazis-o, nu sunt nici atât de drept și nici măcar de bun încât să pot
desluși multe din tainele dumnezeiești, dar am strâns destulă experiență încât
să admit că niciodată nu trebuie să-l subestimezi pe diavol, nici atunci când fals
te ridică cu mândria, nici măcar atunci când, în genunchi fiind, ai impresia că
deja ai atins cerul. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="tab-stops: 263.2pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Al naibii de greu, cum
ar zice unii. <o:p></o:p></span></p>Pr.Victorhttp://www.blogger.com/profile/02323459370992508768noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-857404897892397741.post-16231459627364521212023-06-17T15:02:00.001+03:002023-06-17T15:02:33.915+03:00DIN GURA PĂMÂNTULUI SPRE POARTA CERULUI<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjXpP7O5XKmBargIK4R6r2if1TVw0psxJZLUqX3pyq_smb7HQ_ON_9Gh9-ZUPreDYDMeKmjcUtMAGFQZvesLBPEPj1JCd_gHHRWirrgdLQReR2sn7KywqMZclOjZBQitmXYbRweeRV3ZciEV0UMVuEWl8ihlXtvjYKihutx_yFYLmBml1Eelr08cEn1mw/s1422/WhatsApp%20Image%202023-02-26%20at%2008.10.33.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1422" data-original-width="874" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjXpP7O5XKmBargIK4R6r2if1TVw0psxJZLUqX3pyq_smb7HQ_ON_9Gh9-ZUPreDYDMeKmjcUtMAGFQZvesLBPEPj1JCd_gHHRWirrgdLQReR2sn7KywqMZclOjZBQitmXYbRweeRV3ZciEV0UMVuEWl8ihlXtvjYKihutx_yFYLmBml1Eelr08cEn1mw/s320/WhatsApp%20Image%202023-02-26%20at%2008.10.33.jpeg" width="197" /></a></div><br /><p></p><p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Copil fiind, într-o vară, la începutul
treieratului, am rămas surprins de gestul unui om simplu de la țară, în combina
ori tractorul căruia mai urcam noi, copiii, pentru a pune întrebări despre
toate manetele, butoanele ori sculele aflate în cabină.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Înainte de a urca în combina ce trebuia să dea
piept cu lanul de grâu, și-a făcut o cruce mare, a îngenunchiat și a sărutat
pământul, apoi o altă sfântă cruce și la treabă. Eram surprins, da, știam că te
închini la biserică și-acasă, nu în mijlocul câmpului. „<i>Taică</i>”, mi-a
zis, „<i>pământul ăsta al nostru e sfânt, e sânge în el la tot pasul, n-are
gură să spună, dar tot ce prinde rădăcină în el și rodește, din sângele celor
care au murit pentru el se adapă</i>”.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">N-am înțeles nimic atunci, nici n-aș fi avut
cum, eram de-o șchioapă, abia intrasem pe băncile școlii. Mai târziu am înțeles
și, acum, firește, mă cutremură acest sentiment, că pământul românesc a fost
apărat cu sângele înaintașilor ce au luptat cu toți ce ce veneau peste noi,
indiferent de punctul cardinal din care veneau, a fost scăldat în lacrimile
celor rămași acasă și sfințit de sângele celor care, în lucrarea credinței, au
rodit în sfințenie, mușcând în săraca lor avuție din îmbelșugata veșnicie.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Poporul român are sfinți desculți, zdrențele
lor fiind transformate în veșminte de lumină, colibele ori peșterile lor
de-aici fiind acum, dincolo, locaș de conviețuire în lumina lină a Sfintei
Treimi. Avem sfinți erudiți, slovele lor au dat glas limbii române în timpurile
în care ni se impuneau limbile occidentului ori ale răsăritului, datorită lor
Sfânta Liturghie s-a cântat în graiul românesc peste veacuri. Avem mucenici,
toți unul și unul, „<i>de la vlădică până la opincă</i>”, țărani cu școala
vieții și domnitori cu viață școlită, copii și bătrâni, femei și bărbați,
trecuți prin foc și sabie, dând răspuns asupritorilor în fața ghilotinei, din
același loc, răspunzând lui Hristos, Cel care,
pe capetele stropite de sângele muceniciei, din iubire, le-a așezat cununile sfințeniei, ca răspuns la
cele scrise de Apocalipsă celor care strigau de sub jertfelnic: „<i>Până când,
Stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru,
faţă de cei ce locuiesc pe pământ? Şi fiecăruia dintre ei i s-a dat câte un
veşmânt alb şi li s-a spus ca să stea în tihnă, încă puţină vreme, până când
vor împlini numărul şi cei împreună-slujitori cu ei şi fraţii lor, cei ce aveau
să fie omorâţi ca şi ei</i>.” Căci, da, numărul mucenicilor nu s-a terminat,
iar timpurile ce vor veni, grele și foarte grele, vor umple lăcașurile cerești
de mărturisitori ai adevărului ce din Adevăr izvorăște. Avem drepți și cuvioși,
rugători, fiecare dintre ei, cei care au primit sfințenia pentru modestia
vieții lor și pentru smerenia trăirii lor, blânzii fericiți ai timpurilor în
care strâmtorarea nu i-a abătut de la viața lor curată. Avem trăitorii, moșii
și strămoșii noștri, bunicii noștri, cei care în simplitate, cu mult și puțin,
au încercat să crească curat și curați, dedicați și cu respect, în credință și
dragoste.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">E plin pământul românesc de sfinți, cunoscuți
și necunoscuți, trăitori în zorii creștinismului ori de-a lungul secolelor până
azi, pilda lor, fiind, pentru cei care vor să le urmeze măcar o parte din viața
plină de credință, un hrisov ce nu poate fi șters de trecerea timpului, fiind
actualizat mereu cu numele celor care se adaugă în ceata celor încununați cu
lumina veșniciei.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Da, Duminica a 2-a după Rusalii despre este
vorba, despre sfinții români, despre cei care și-au lăsat amprenta în istorie
prin pilda vieții, au îngrășat pământul prin sângele plin de viață și au
îmbogățit cămările neamului românesc din sălașul Cerului.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Nu știu câți dintre noi sărutăm pământul cu
închinare când plecăm la muncă, dar cu siguranță, măcar uneori, să ne aducem
aminte că aproape la tot pasul, pe unde noi călcăm, au călcat sfinți și că,
zdrențele celor desculți, alături de mitrele slujitorilor și coroanele
domnitorilor s-au transformat, prin credință, în cununi de lumină, darul lui
Dumnezeu pentru cei vrednici.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal">
</p><p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Chiar, „<i>de-ar avea pământul gură să spună</i>”...
.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>Pr.Victorhttp://www.blogger.com/profile/02323459370992508768noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-857404897892397741.post-40268181030401117312023-05-22T16:49:00.004+03:002023-05-22T19:41:34.907+03:00UN CAL PUTERE<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi6T01s8P3nCazmFHYLr6VcgUrAulRuv1oGlr3qz19yumPV75CWNo3bYDasIlq1lKktfbMCqNKN8DYG5R0ZBwwTaL4nBjISYN5NIZTZzu4-l16IZE36fvztXDFd_zL0p4ROxOEHSzTy0dXJqS1TWIgeYXhxnrVn8OnRmSkuZ_JVL4MSCmfpr7m0o4F5qQ/s643/brad.jpeg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="643" data-original-width="643" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi6T01s8P3nCazmFHYLr6VcgUrAulRuv1oGlr3qz19yumPV75CWNo3bYDasIlq1lKktfbMCqNKN8DYG5R0ZBwwTaL4nBjISYN5NIZTZzu4-l16IZE36fvztXDFd_zL0p4ROxOEHSzTy0dXJqS1TWIgeYXhxnrVn8OnRmSkuZ_JVL4MSCmfpr7m0o4F5qQ/s320/brad.jpeg" width="320" /></a></div><br /><p></p><p class="MsoNormal"></p><p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Într-o lume din ce în mai robotizată, în
timpurile în care calul devine doar un animal de poveste, întâlnit rareori pe
câte un drum lăturalnic ori, când ți-e lumea mai dragă, în trafic, blocând
rândurile de mașini mânate de cai putere, în această lume, chiar și uneltele
din gospodăriile noastre, multe dintre ele,<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>pentru caii lor putere le folosim.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">În urmă cu mai bine de patru decenii, pe când
caii încă se mai potcoveau ca-n vechime, nu precum puricele din poveste,<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>cu 99 oca de fier, dar cu potcoave înroșite-n
dogoarea focului întețit de foale, în vremea aceea zic, când noi, copiii,
adunam potcoavele de prin colbul ulițelor spre a le arunca apoi, pe spate,
crezând că ne vor aduce noroc, pe-atunci zic, calul putere nu avea explicație
doar în cărțile de fizică, academic, ci și pe malul șanțului, în formule greu
de înțeles pentru țâncii ce se strângeau grămadă pe lângă bărbații ce se
întorceau osteniți de la CAP, la cârciumă, să-și facă poftă de mâncare cu vreo
tărie. Căci pe-atunci, zic asta pentru cei mai tineri, caii și căruțele erau pe
drum la orice oră, bicele șfichiuiau aerul și zăbalele/strunele erau la mare
căutare pentru caii nărăvași.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Discuțiile, inevitabile de altfel, porneau
mereu polemici fără de sfârșit, mereu două tabere, aceleași contraziceri. Care
cal e mai bun? Mârțoaga ascultătoare ce nu trage decât căruța goală ori
nărăvașul greu de strunit care trage totul? Gloaba care se lasă periată ori buiacul pe care
abia pui mâna? Ori, mai ziceau cei pățiți că, la ce bun să ai cal dacă mergi pe
lângă el ori, avându-l, tot tu împingi la căruță. Noi, copiii, ne prăpădeam de râs, dar
totul e cu socoteală, căci acum, mare, gândind că nu am spor cu utilajul meu ce
are destui cai putere pentru treaba ce o face, am venit la vorba celor bătrâni,
împingând, spre a ajuta, mârțoagele putere ale mașinăriei, căci caii putere,
uneori, sunt doar pe etichetă, iar vina o poartă cel ce face achiziția,
stăpânul, că nu alege decât firma, fără a căuta la dinți, cum făceau geambașii
cândva.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Și-apoi, am găsit și-n
Scriptură, tot acum, mare, cum că unii cai așa sunt de apreciați încât stăpânii
lor le fac toată treaba. Iată: „am mai luat seama la încă un rău de sub soare,
ca o greşeală care porneşte de la stăpânitor:<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>nebunul este ridicat la dregătorii înalte, iar cei vrednici stau în
locuri de jos. Am văzut robi călări pe cai şi căpetenii mergând ca robii pe
jos. Cel ce sapă o groapă poate să cadă în ea şi cel ce dărâmă un zid poate fi
muşcat de şarpe.” Ecclesiastul 10, 5-8.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Să mai vorbim despre caii din poveste,
năzdrăvanii de se hrăneau cu jar și zburau peste norii cerului? Departe de
adevăr, azi nu găsești unul să tragă o brazdă sănătoasă, să „meargă singur”
printre rânduri „dansând” la comenzile ce vin dinspre hățurile celui care ține
biciul nu pentru a lovi, ci doar ca aduce aminte a faptului că neascultarea,
ieșirea din rând, strică toată recolta.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Trăim timpurile în care calul putere a rămas
doar formula care să determine forța cu care o greutate (75 kg), împotriva
forței gravitaționale, este ridicată de la sol într-o secundă, căci astăzi,
chiar dacă oferta este generoasă, în sute de CP, a scăzut calitatea celor care
au hățurile, a celor care n-ar mai pune umărul să scoată mârțoaga din
încurcătură și nici să strunească nărăvașul din smucitură. Azi e simplu,
schimbi calul, dacă se dovedește gloabă o dai repede pe lucru de nimic, dacă-i
nărăvaș, nu-l îmblânzești, îl dai spre sacrificare.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Dincolo de caii putere, de forța mașinilor ori
chiar a nobilului animal pomenit, rămâne omul. Nu avem definiție pentru „om
putere”, dar trebuie să conștientizăm că puterea unui om este limitată, fizic
vorbind, nelimitată în gândire, ca potență, desigur, iar în trăire și voință
poate fi accelerată în funcție de cât de mult i se dă libertate în lucrare,
având deasupra doar biciul conștiinței, struna cumpătării și hățurile
echilibrului.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Trageți cât puteți acolo unde sunteți și
lucrați în bucurie acolo unde vă este ascultarea fără a vă păsa că alții pot
mai mult, în definitiv, sincer, nu știm niciunul ce sarcini grele poartă
ceilalți, chiar dacă uneori ni se pare că-i căruța goală.<o:p></o:p></span></p><br /><p></p>Pr.Victorhttp://www.blogger.com/profile/02323459370992508768noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-857404897892397741.post-65468473916326337862023-05-19T19:19:00.001+03:002023-05-19T19:19:27.739+03:00VREAU SĂ MĂ VĂD!<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhRmnx2yjWHiYzpEUZ-6xOogGEKxsZx0MITvHOrpojqtvr4xDmgsqIlwNn1CerkgWtlsvY8k6rRgsgEezvaXqxRt8vBJHkktjnhqnVQRqKPx2Nxw8_XkL9JZRO1zzXF3YGyXi41YyPGFSxSP6tK8HMuG03aUzs1BUeSOgCC_z_8CY3b0VlBopkc5gd2JA/s1160/io.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1160" data-original-width="778" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhRmnx2yjWHiYzpEUZ-6xOogGEKxsZx0MITvHOrpojqtvr4xDmgsqIlwNn1CerkgWtlsvY8k6rRgsgEezvaXqxRt8vBJHkktjnhqnVQRqKPx2Nxw8_XkL9JZRO1zzXF3YGyXi41YyPGFSxSP6tK8HMuG03aUzs1BUeSOgCC_z_8CY3b0VlBopkc5gd2JA/s320/io.jpeg" width="215" /></a></div><br /><p><br /></p><p> <span style="font-size: 13pt; text-align: justify;">De câte ori clipim într-o zi? Presupun că de sute ori chiar mii de ori, în definitiv e doar un act fizic voluntar ori involuntar menit să cureţe ochiul de mizeriile vizibile ori micrometrice ce pot dăuna vederii. </span><span style="font-size: 13pt; text-align: justify;">Medical vorbind, vederea este</span><span style="font-size: 13pt; text-align: justify;"> </span><i style="font-size: 13pt; text-align: justify;">funcţia prin care imaginile captate de către ochi sunt transmise pe căile optice (celule retiniene şi ganglionare, nerv optic, chiasma optică) la <a href="http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/vaz-sau-vedere_5384" target="_blank">creier</a></i><a href="http://./" style="font-size: 13pt; text-align: justify;">.</a><span style="font-size: 13pt; text-align: justify;"> </span><span style="font-size: 13pt; text-align: justify;"> </span><span style="font-size: 13pt; text-align: justify;">De câte ori în viaţa noastră, trezindu-ne din somn, am deschis ochii şi am încercat să ne privim în oglindă, fără să ne gândim că, deși noi ne cunoaștem, bine cei din jur ne percep altfel?</span></p><p><i style="text-align: justify;"><span face=""tahoma" , sans-serif" style="font-size: 13pt;">Doamne, vreau să văd</span></i><span face=""tahoma" , sans-serif" style="font-size: 13pt; text-align: justify;">! Acestea sunt cuvintele orbului vindecat de Hristos. El a fost vindecat de orbire prin tina (noroiul) făcută din pământ. Şi cum altfel, din moment ce pământ suntem după trup, pământul a plinit/vindecat pământul și apa Siloamului a spălat întinăciunea. Orbul a vrut să vadă, căci orb se născuse, iar hrana sa era mila celorlalți. A vrut să vadă ceea ce doar simțise, a vrut să vadă cele pe care le-a mirosit şi gustat. Orbul a vrut să se vadă pe sine. Putea spune „<i>Doamne vreau să mă văd”</i>, dar pe sine se știa bine, nu văzuse restul creației, ceea ce era în jurul său. </span></p><div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""tahoma" , sans-serif" style="font-size: 13pt;">Cum se vede omul pe sine? Cum ne vedem noi pe noi înşine? Avem în privirea noastră, cea către noi îndreptată, liniştea smereniei și a păcii interioare? Întrebări retorice, căci fiecare se priveşte pe sine cu admiraţie, cu îngăduinţă iar uneori chiar cu mândrie.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face="tahoma, sans-serif" style="font-size: 13pt;">Aşadar, mă privesc eu pe mine însumi fără amnezia indusă de fardarea viclenei mândrii? Mă privesc lipsit de încătuşarea obroacelor concentrate pe pleoapele slăbite şi incapabile de a vedea adevărul? </span><span face="tahoma, sans-serif" style="font-size: 13pt;">Cu siguranţă, de cele mai multe ori, nu. De cele mai multe ori, cu ochii deschişi, larg deschişi, nu vedem decât ceea ce ne place să vedem, nu vedem decât lucrurile ce ne aduc satisfacţie, pe ceilalți tratându-i cu indiferență iar lucrurile, după felul lor, fără importanță..</span></div><div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""tahoma" , sans-serif" style="font-size: 13pt;"><br /></span></div><div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""tahoma" , sans-serif" style="font-size: 13pt;">Ori, deseori, privindu-ne, dacă nu ne vedem cine suntem cu adevărat, cum putem privi cu adevărat pe cei din jur? Ştiu, se mai întâmplă uneori ca, scârbiţi fiind de gândurile ori faptele noastre, să nu ne placă de ceea ce vedem în oglindă, iar în oglinda conştiinţei cu atât mai puţin, că e neştearsă şi nu arată adevărul clar.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""tahoma" , sans-serif" style="font-size: 13pt;"><br /></span></div><div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""tahoma" , sans-serif" style="font-size: 13pt;">Așadar, dacă pe noi nu ne vedem decât cum ne place, dacă pe cei din jur îi vedem aşa cum ne convine, Il mai putem vedea pe Dumnezeu? Când suntem în bezna orbirii definitive şi simţim că nu avem scăpare, strigăm: <i>vreau să văd. </i>Când suntem luminaţi doar de autosuficienţă, suntem, de fapt, orbi sufleteşte, mulţumiţi doar că cele pe care le cerșim de la viață ni se dau tocmai pentru faptul că-n mândria noastră nu vedem adevărul și măsura lucrurilor. </span></div><div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""tahoma" , sans-serif" style="font-size: 13pt;"> </span></div><div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""tahoma" , sans-serif" style="font-size: 13pt;">Voi, sincer, vedeţi? Că eu, unul, sunt orb uneori. De aceea strig: <i>Doamne, vreau să (mă) văd</i>!<i><o:p></o:p></i></span><br /></div>Pr.Victorhttp://www.blogger.com/profile/02323459370992508768noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-857404897892397741.post-76372915086544834602023-04-16T19:12:00.003+03:002023-04-16T20:49:45.427+03:00GÂNDURI DIN LUMINĂ<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEic0vcJHWcgHZRpJaVL0lmpkvEB1dfqRI9A1juVcOgZj8CBdN-2bMRHIBDu2zIvkEmBOzwuulyEG1UrC4pK_WYEYL0yekOpz_ZFvQoaQ8vAdtDd6Pj-86_0Q_545NgloKVWzhNPDfHd8S1wu7sZmnl2zkTqu22CJktxftd0ppSp6WiDL5_8XesjzlY1mg/s960/WhatsApp%20Image%202023-04-16%20at%2010.15.44.jpeg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="720" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEic0vcJHWcgHZRpJaVL0lmpkvEB1dfqRI9A1juVcOgZj8CBdN-2bMRHIBDu2zIvkEmBOzwuulyEG1UrC4pK_WYEYL0yekOpz_ZFvQoaQ8vAdtDd6Pj-86_0Q_545NgloKVWzhNPDfHd8S1wu7sZmnl2zkTqu22CJktxftd0ppSp6WiDL5_8XesjzlY1mg/w240-h300/WhatsApp%20Image%202023-04-16%20at%2010.15.44.jpeg" width="240" /></a></div><br /><p></p><p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Gândesc, acum, matur, că raportându-ne la
trăirile noastre sufletești și, implicit la prezența<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>noastră în biserică, că nu există o perioadă mai
plină de bucurie decât aceasta, pascală, iar mărturia mea poate fi întărită de
mulți, căci nu cred să fi existat copil care, la vremea sa, să nu fi așteptat
nerăbdător deniile și învierea, cântatul Prohodului ori ciocnitul ouălor roșii,
fiecare dintre aceste acțiuni, împărtășite cu alții, de fiecare dată în ocrotirea
divină a timpului ce se sfințește în rugăciune. Și, să nu avem dubii, acesta
nu-i un lucru valabil doar pentru copii, ci și pentru mulți dintre cei mari, socotind,
firește, după numărul mare al celor care și-au rupt din tumultul cotidian
pentru a fi împreună în rugăciune, comuniune și bucurie la sfintele slujbe. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Trăim timpuri inestetice, omenirea tot adună
cicatrici pe fața-i și așa brăzdată de greșelile unui trecut încă neclarificat,
cu decizii ambigue și arbitrare. Cu toate acestea, chiar și aceste timpuri, duc
cu ele sensibile redescoperiri ale binelui, precum momente de regăsire a
sinelui pe drumurile care, fie sunt la fel de grele ca Drumul Crucii, fie
aidoma linelor zboruri în care vulturii își regăsesc echilibrul în liniile
văzduhului. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Mărturisirile ascultate în ultima perioadă
mi-au arătat încă odată faptul că noi, deși trăim în lumea ce se tot transformă
încet, încet într-o golgotă mereu pregătită pentru răstigniri publice, deși
avem printre noi tâlhari de suflete și, deopotrivă, gardieni plătiți pentru a
distorsiona adevărul, putem transforma interiorul, adâncul sufletului, într-o
permanentă înviere. Altfel, oarecum firesc, să ne fie frică de întuneric e
omenește, de cel dinafară zic, dar să nu ajungem în trista situație de a ne fi
frică de propria lumină, pentru că în viață, dacă nu arzi, nu luminezi pe
nimeni. În acest sens, m-am bucurat din suflet să văd că cei pe care i-am
botezat cu ani de zile în urmă, <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>copiii
și tinerii ce au crescut și sub ochii mei, au devenit oameni în toată firea,
responsabili, discuțiile cu ei devenind adevărate lecții de învățare din ambele
părți, semn că cele predate cândva, rodesc prin timp mult mai frumos decât aș
fi gândit vreodată. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Învierea a fost de fiecare dată o încercare,
nici după aproape trei decenii de slujire nu pot stăpâni emoțiile ce apar
înainte de a deschide ușile bisericii pentru a da lumină sutelor și sutelor de
oameni care așteaptă afară strigarea binecunoscută. Nu din pricina rânduielii liturgice
am emoții, ci pentru că în taina nopții redescopăr chipuri pe care le văd
aproape zilnic, chipuri pe care le văd rar și, cu bucurie, chipuri noi, oameni
care vin prima oară la noi, chemați, mai mult ca siguri, de oamenii cărora le-a
priit lumina cuvântului semănat în slujirea noastră. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Am lăsat spre final bucuria de a fi între zeci
de copii care, însoțiți de părinți și bunici, au participat la minunatul
concurs pascal, cel de ciocnit ouă. Entuziasmul lor, emoțiile lor, dorința de a
câștiga, de ce nu, ochii celor care stătea să plângă pentru că nu s-au
calificat, fiecare dintre aceste stări poarte în ele o umbră de <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>și din lumină. Au câștigat toți, și nu de
premii zic, ci de spiritul combativ de care au dat dovadă, de bucuria pe care
au revărsat-o în biserică, de felul în care au știut să ne transmită nouă,
celor mari, mesajul învierii, fiindcă primăvara vieții rămâne anotimpul în care
nu se veștejesc niciodată sentimentele și dorințele. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Peste toate, ca să nu plictisesc, rămâne ideea
despre care vorbeam mai sus, încadrată, desigur, în mesajul hristic,
imperativul ce îndeamnă la bucurie. Noi trebuie să avem mereu învierea, lumina,
în adâncului sufletului nostru. Indiferent cât de multe ar fi încercările și ispitele,
cu sinceritate, ar trebui să ne bucurăm de micile momente de împlinire, să
vedem mai mult partea plină a paharului, chiar atunci când în el sunt doar
stropi de bucurie, nu doar întregul la care ne gândim mereu. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Învierea rămâne starea în care ne-am dori să
ne găsească moartea și lucrarea în care trebuie să ne trăim viața. E ușor să
primești lumina, e mai greu s-o păstrezi și, fără discuție să o dai mai departe
celor care au rămas neluminați în bezna unor simpliste trăiri. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Nu sunt cel mai bun om în transmiterea
luminii, nici cel mai luminat slujitor în purtarea ei, dar și așa, în
neajunsurile mele, vă doresc tuturor să fiți purtători de lumină și bucurie,
lipsiți de teamă și neajunsuri, mărturisitori ai unei învieri <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>în care să ne găsim locul nu doar aici, în
efemera viețuire cât și dincolo de ea, în mult dorita veșnicie. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Hristos a înviat! <span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></p>Pr.Victorhttp://www.blogger.com/profile/02323459370992508768noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-857404897892397741.post-48121783332962426492023-01-16T11:40:00.003+02:002023-01-16T14:44:18.821+02:00A FI SAU A AVEA? ASTA-I ÎNTREBAREA!<p></p><p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjBgSZnakpHiu_TcTB7M1h_x7Ld9MkI_Ng8VNzELzJ6WWLe8c9udbP_TJwuzV8W2z_y9G3FqoJ0_9hyayeSLYBgJiogSeZDPrghihYwkDiKtx-K03tPX2b7tXY792qnjPPp-TS7HJ4uo_BFgeMcehE_Cq5TZaNku_9cgKO_4N-4w0oZlxT4BF-lVMdxTA/s1170/euuu-01.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="664" data-original-width="1170" height="182" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjBgSZnakpHiu_TcTB7M1h_x7Ld9MkI_Ng8VNzELzJ6WWLe8c9udbP_TJwuzV8W2z_y9G3FqoJ0_9hyayeSLYBgJiogSeZDPrghihYwkDiKtx-K03tPX2b7tXY792qnjPPp-TS7HJ4uo_BFgeMcehE_Cq5TZaNku_9cgKO_4N-4w0oZlxT4BF-lVMdxTA/s320/euuu-01.jpeg" width="320" /></a></div><br /><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;"><br /></span><p></p><p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Trec deseori prin cimitir, pe timpul verii
aproape zi de zi, iarna un pic mai rar. Vara merg fie să erbicidez, fie să mai
torn vreo alee ori să mai montez câțiva metri de gard, administrativ vorbind,
căci, la diferitele slujbe specifice locului, merg ori de câte ori e nevoie. De
fapt, doream să spun despre momentele în care doar merg acolo, de clipele în
care îmi iau bicicleta și, pe poteca (scurtătura) dinspre cimitir, mă strecor
pe sub crengile copacilor ce stau aplecate peste garduri spre locul în care
crucile, așezate precum niște soldați mereu pregătiți de luptă, străjuiesc<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>mormintele celor ce la un moment dat au
pierdut lupta cu verbele a avea și a fi, cel puțin pentru modul în care ele
defineau, cândva, o stare de fapt, una palpabilă.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><b><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">A avea</span></b><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">, în clipa de față,
într-un mileniu III în care ai zice că omenirea este la cel mai înalt nivel de
cunoaștere, rămâne, din nefericire, verbul care domină planeta și, mai mult
decât atât, dictează, subliminal, într-un procentaj amețitor, <i>de la vlădică
până la opincă</i>, în mai toate hotărârile luate de oameni pe termen scurt,
mediu și lung, în orice domeniu.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><b><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">A avea</span></b><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">, a poseda, a deține,
în primă fază, reprezintă dorința omului de stabilitate, pentru ca mai apoi,
aparent pentru supraviețuire, instinctul de a avea și mai mult, cât mai mult,
anulează practic dorința de a fi. De altfel, a avea fără a da, fără a dărui,
inhibă bucuria de a împărtăși, șterge posibilitatea sacrificiului și sigilează
perspectiva înnobilării sufletești, a trăirii efective în care verbul <b>a fi</b>
este liber, este necondiționat de vreun complement de mod, de timp ori de loc.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><b><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">A avea</span></b><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">, în anumite forme,
capătă valențe nebănuit de periculoase, fiindcă și dorința de a avea putere cât
mai mare, inclusiv de decizie, duce la dictatură, la anularea recunoașterii de
sine și<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>la lipsa empatiei.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">„<i>Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi
decât să împarţi prada cu cei mândri</i>”.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Așadar, n-o spun eu asta, înțeleptul Solomon o
spune de vreo câteva milenii, deci, nimic nou sub soare. Și mi se pare logică
zicerea înțeleptului, pentru că cei mai mulți, din<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>dorința de a avea, gândind că având tot mai
mult, vor umple golurile existențiale unde verbul a fi ar trebui să fie mult
mai prezent, cei mai mulți, zic, din mândrie, acceptă căderi și decăderi la
limita moralității și legalității, sfârșind deseori lamentabil, marginalizați
când pierd puterea ori, și mai rău, sfârșind brusc când, pe val fiind, se
scufundă iremediabil în negura uitării chiar în momentul în care credeau că vor
împărăți lumea, că nu doar degeaba i se spune bogatului la un moment dat: „<i>nebune,
la noapte vor cere de la tine sufletul tău și cele pe care le-ai strâns, ale
cui vor mai fi</i>”? Și ce minunat redă acest verset transformarea lui a avea
în a fi, material vorbind, căci nu se pune întrebarea zicând: iar pe cele
strânse cine le va avea, ci ale cui vor mai fi, deoarece pentru cei mai mulți a
avea, echivalează cu a fi. Și când te gândești că mai e și întrebarea asta: „<i>ce-i
va folosi omului dacă va câștiga lumea întreagă dacă-și va pierde sufletul său
și ce-ar putea omul să dea la schimb pentru sufletul său</i>”? Nimic, vă spun
eu, a fi (viu) este cea mai mare bogăție.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Merg des prin cimitir, repet, și văd pe câteva
cruci scris așa: „<i>din tot ce-am fost și ce-am muncit pe-acest pământ, nu
m-am ales decât cu o cruce și-un mormânt</i>”, un epitaf ce pecetluiește
definitiv conjugarea celor două verbe într-un spațiu și timp în care nimic nu
se mai mișcă, unde puterea nu mai există, bogăția nu mai are nicio valoare și
viața nu mai rămâne decât palida fotografie a unei clipe ce, îngălbenindu-se în
timp, va fi dată uitării.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Prin cimitire întâlnești pe cruci ceea ce
oamenii au fost sau și-au dorit să fie, niciodată ceea ce au avut, <b>fiindcă
verbul a avea, fără a fi convertit în a fi, nu are<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>decât o valoare insignifiantă</b>, e ca și
cum, matematic vorbind, zerourile unui miliard le-ai muta din spatele lui 1,
înaintea lui.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Așadar, în viață, cu ce stai înainte, cu ce
defilezi, ce te reprezintă, cu ceea ce ai, ori cu ceea ce ești? Asta-i
întrebarea!<o:p></o:p></span></p><br /><p></p>Pr.Victorhttp://www.blogger.com/profile/02323459370992508768noreply@blogger.com16tag:blogger.com,1999:blog-857404897892397741.post-411395587973723972022-12-25T03:31:00.003+02:002022-12-25T12:01:42.056+02:00O, CE VESTE MINUNATĂ! <p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEglbClBDvKYEAwetxAQb29bZFjZCbVO6gPcCu9_YoTIg2YLbUwxbCBnRGPz839AMNvqC5Qj9ziJ4u64sNSC6U-znVGW8t1VxtQQFCXFFy136LP8YbcWow0rGIz5eabC0zLK6eIDeCSlOhHrxIijNX62qnYvbnR9yZCy1TW7h0kR1TpjXQmpyprLTTcxdw/s643/brad.jpeg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="643" data-original-width="643" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEglbClBDvKYEAwetxAQb29bZFjZCbVO6gPcCu9_YoTIg2YLbUwxbCBnRGPz839AMNvqC5Qj9ziJ4u64sNSC6U-znVGW8t1VxtQQFCXFFy136LP8YbcWow0rGIz5eabC0zLK6eIDeCSlOhHrxIijNX62qnYvbnR9yZCy1TW7h0kR1TpjXQmpyprLTTcxdw/s320/brad.jpeg" width="320" /></a></div><br /><p></p><p class="MsoNormal"></p><p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 13pt;">Înaintea
unor momente importante nu am niciodată nevoie de ceas pentru a<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>mă trezi, nu că aș avea în restul timpului,
dar momentele importante ale anului și, implicit ale vieții, le încep trezit
din noapte. Liniștea nopții are o magie aparte, oamenii sunt frânți de
oboseală, alergătura din ultima săptămână, de ce nu, chiar din timpul anului ce
stă să se termine, vânzoleala pregătirilor finale, toate s-au terminat și peste
sat e liniște, doar licărirea luminițelor din brăduț face notă discordantă cu
ce este afară, căci până și stelele, căci e senin afară, până și ele, parcă, au
încremenit pe-o boltă cerească pe care, în urmă cu peste 2000 de ani, îngerii
slavosloveau la nașterea lui Hristos zicând: „<i>slavă întru cei de sus lui
Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire</i>!”<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 13pt;">Mai
am un gând care nu-mi dă pace, travaliul. Medical e simplu să-l descrii (nu
să-l trăiești), e perioada dintre apariția durerilor de naștere și nașterea
pruncului, doar că-n realitatea această perioadă se extinde și cuprinde multe
încercări. Bethleemul nu e un oraș mare, acum două milenii probabil că era doar
o localitate mai răsărită aflată la vreo 15 km de Ierusalim, o zonă cu teren
accidentat, stâncos și neprimitor, aidoma multor oameni ai vremii, reci,
ferecați în propriile concepții și distanți cu cei străini, de multe ori, zic
eu, la fel ca mulți oameni ai zilelor noastre. Din casă în casă, da, e cea mai
corectă formulare, din casă în casă a umblat Maica Domnului să-l nască pe
Hristos, „<i>roată, roată prin cetate, case hanuri, pline toate</i>”, cum spune
colindul. N-a primit-o nimeni, n-a deschis nimeni ca să primească pe Cel ce
trebuia să se nască, pe Cel din vecie născut care, din iubire de oameni a voit
să se facă om, să simtă ca și noi, să pătimească și să moară pentru noi din
aceeași dumnezeiască iubire spre a nu ne lăsa pe drumul rătăcirii la nesfârșit,
așa cum nici noi, părinții, nu ne-am lăsa copiii într-o veșnică rătăcire, ci
ne-am jertfi oricând pentru ei. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 13pt;">Bethleem
înseamnă „casa pâinii”, în definitiv, nimic nu este întâmplător în iconomia
divină, acolo s-a născut Cel care zice despre Sine așa: „<i>Eu sunt pâinea cea
vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în
veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu</i>.”
Așadar, într-o iesle, între dobitoacele cele fără de conștiință a fost așezat
cel ce a dat suflare la toată făptura, smerindu-Se atât de mult încât, cred,
măcar și pentru o clipă, că și cel mai viclean dintre diavoli s-a rușinat,
chiar și cel care-l sfătuia pe Iosif, bătrânul, să fugă și să-L lase pe prunc și
pe mama Sa, așa cum noi, deseori, cuprinși de frica celor cotidiene, banale de
multe ori, am dezerta chiar și din fața lui Dumnezeu. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 13pt;">În
liniștea nopții încă îmi răsună în minte colindele tinerilor cu care am
străbătut satul acum două zile. Nu de armonie e vorba, nu de voci excepționale,
ci de mesaj, de dorința de a vesti, de bucuria așteptării, căci Crăciunul, în
chip de prunc ori adus de Moș, a fost, este și va rămâne o sărbătoare a
speranței, a vieții, a familiei, chiar dacă, să fim sinceri, sunt prea mulți
cei care suferă în aceste momente, fie că vorbim de război, fie că vorbim de
divorțuri, fie că vorbim de boli, de moarte, de indiferență<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>și nepăsare, de sărăcie și neștiință, toate
acestea nu pot acoperi imensitatea clipei pe care o aduce Nașterea Domnului și,
cu atât mai mult, cărora le este bine azi, să se aplece, pe cât se poate, și
către cei care sunt în suferință. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 13pt;">Colindarea
reprezintă acea mergere din casă în casă a Maicii Domnului. Atunci n-au
primit-o oamenii, azi, din fericire, sunt primiți bunii colindători, cei ce fac
și mai ales cei care dau ori devin petarde ale lumii moderne nu mai sunt
primiți, Crăciunul este o sărbătoare a liniștii, cei ce fac zgomot n-au citit
și n-au aflat în ce liniște și cu câtă bucurie s-au dus păstorii din Beit
Sahour (2 km față de Bethleem) către pruncul Hristos, n-au aflat cu câtă dăruire
s-au dus magii cu darurile lor, nu vor să vadă nicidecum că familiile lumii moderne
au nevoie de pace pentru a-și legăna pruncii în cântec de leagăn, pentru a-și
lăsa copiii fără grijă pe stradă, pentru ca cei mari să poată lucra fără frică,
pentru ca însăși frica să devină doar un cuvânt din dicționar și bunăvoirea,
cea despre <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>despre care cântau îngerii, să
domnească într-o spațiu în care, să fim serioși, e loc pentru toată lumea. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 13pt;">Mă
pregătesc să merg la Sfânta Liturghie, mai sunt rugăciuni de citit, mai sunt
lucruri de pregătit, pe portativul cerului stelele se așază ca niște note
muzicale pe care doar îngerii știu cum să le cânte, noi, oamenii, slujitorii, doar
ne rugăm pentru ca cei ce n-au reușit să ajungă la Bethleem, să poată ajunge la
biserică, la „staulul” preînchipuit în altarele în care, în fiecare Euharistie,
<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>se repetă istoria mântuirii de la
naștere și până la înviere, fiecare dintre noi cântând colinda vieții, sperând
să fim mai sănătoși, mai buni, mai curați și mai senini. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 13pt;">Câtă
vreme în lumea asta se vor mai naște copii, câtă vreme viața merge mai departe,
putem exclama, fără nicio problemă, o, ce veste minunată! <o:p></o:p></span></p><br /><p></p>Pr.Victorhttp://www.blogger.com/profile/02323459370992508768noreply@blogger.com11tag:blogger.com,1999:blog-857404897892397741.post-8267285265950317232022-12-04T15:28:00.001+02:002022-12-04T16:36:49.843+02:00PELERIN PE MUCHIE DE CUȚIT<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEixmGN-e6D5CJL58qJvNUR-WyBnTF8-DTlBGs-yNvGOn1naQmwC9yPfIbZl63c4OhbLNN-UYJHZELMX5_z98OkhLcauFU8Z96nWt8_2XximsXbtSQbY5o58wfKRdnP98w2E2xlCwvkbE6DfRDvjHage0NpNpoSeW09cnvrt-euCIKBd-DDVyqZXtiPY9A/s1600/WhatsApp%20Image%202022-11-28%20at%2018.46.24%20(1).jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1600" height="268" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEixmGN-e6D5CJL58qJvNUR-WyBnTF8-DTlBGs-yNvGOn1naQmwC9yPfIbZl63c4OhbLNN-UYJHZELMX5_z98OkhLcauFU8Z96nWt8_2XximsXbtSQbY5o58wfKRdnP98w2E2xlCwvkbE6DfRDvjHage0NpNpoSeW09cnvrt-euCIKBd-DDVyqZXtiPY9A/w298-h268/WhatsApp%20Image%202022-11-28%20at%2018.46.24%20(1).jpeg" width="298" /></a></div><br /><p></p><p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Trosnesc lemnele în soba învechită de timp și
miroase a iarnă în jurul casei. Mă uit pe fereastră și văd cum cad frunzele
merilor și nu pot să nu mă gândesc că acum câteva zile, în lumina și căldura
unui soare ce părea ireal de generos, am mers din nou, alături de oameni
frumoși și buni, pe cărările deja bătătorite ale unui spațiu din care a a
răsărit Soarele dreptății. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Da, ca un copil lipsit de răbdare, mi-am făcut
din nou, încă din vară, planuri pentru a fi primul la colindat, ca-n vremea
unei copilării care, cel puțin din adâncul sufletului meu, nu se lasă dusă. Și
ca un făcut, cele mai frumoase aniversări, tot în bucuria unor oameni speciali
le-am petrecut, firește, într-un spațiu în care, cu două mii de ani în urmă, se
restarta numărătoarea anilor, se așeza borna de la care se pleacă pe calea
mântuirii. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Plecările mele în pelerinaje sunt mereu
cercetate de ispitiri care mai de care mai profunde ori mai năstrușnice,
fiecare din ele pliate pe starea sufletească de moment. Am plecat de ziua mea
de naștere (îmi pare rău că nu v-am putut fi alături tuturor), zi pe care,
oricât aș fi ascuns-o, tot ieșea la iveală. Așa că iată cum au decurs
lucrurile, ca să nu ziceți că vă mint. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">În mod normal într-un spațiu în care jumătate sunt evrei și jumătate arabi palestinieni, nu e indicat să pleci cu
carne de porc la tine. Evident, eu am luat, nu pentru mine, ci pentru o româncă ce
e pe-acolo de peste 30 de ani și nu prea poate veni acasă. Părintele nostru
ghid, dragul de el, m-a rugat să-i aduc acestei femei un pic de jumări de porc,
oarece cașcaval și brânză de burduf, să-și mai aducă și ea aminte de gustul
bucatelor de-acasă. Firește, fiindcă am plecat de ziua mea, pentru cei din
grup, am luat gutuiată (că tot vă pomenesc deseori despre ea), și am luat, deh,
55 de guri nu-s de colea. Apoi, doi tineri frumoși și cuminți (români de-ai
noștri), veniți din nordul Europei au vrut să-mi facă o surpriză în aeroport,
și chiar mi-au făcut, de mi-a stat inima în loc. Ei, drăguții, mi-a<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>adus un cadou, neștiind că atunci când treci
prin interviul de securitate te întreabă și dacă ai primit vreun colet de la
cineva. Evident, după intense târguieli de a-mi spune ce e în pachet, am aflat
inițial că e o ustensilă de bucătărie, apoi am constatat că voi merge în
pelerinaj cu o mândrețe de cuțit în bagaj, asta așa, pentru a mă învăța minte
să nu mai ispitesc cititorii cu descrieri pantagruelice. Vasăzică, pentru a
scurta, părințelul trecea vama având în bagaj jumări, brânză, gutuiată și un
cuțit, toate pentru un pelerinaj ca-n poveste. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Am făcut zeci de km pe jos, am străbătut sute de
km cu autocarul, am plâns pe piatra sfântului mormânt, am cântat colinde la
Betleem și-n câmpul păstorilor, am cercetat Marea Moartă la 29 de grade, în apa
Iordanului am cântat toți troparul Bobotezei, la Cana Galileii am participat,
ca într-un vis, la nunta biblică, la marii sfinți ai pustiei ne-am cutremurat
de asprimea locurilor de rugăciune, în grădina Ghetsimani am privit măslinii
bimilenari, martorii momentelor în care gura divină a sărutat pământul scăldat
de sângele și păcatele oamenilor, am văzut piatra martiriului primului creștin,
Ștefan, dar și frumusețea bisericii Mariei Magdalena, mai sus de piatra
tânguirilor hristice, locul în care sudoarea lui Hristos s-a transformat în
picături de sânge, am străbătut văi și dealuri, orașe și sate plecând zi de zi
cu gând de rugăciune în autocarul care, pentru o săptămână, s-a transformat în
spațiul ce a dat naștere unei familii bazate pe prietenia strâns legată de dorința
de fi pelerini pe drumurile care, cândva, se sfârșeau pe Marea Galileii, acolo
unde Mântuitorul se retrăgea tainic în stihiile nopții pentru a cerceta
credința și încrederea apostolilor Săi. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Știu că mulți doresc să vadă poze multe iar eu
sunt zgârcit cu postarea de fotografii, fiindcă ele surprind doar o secundă dintr-un
moment, clipa însă, clipa trăită,<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>nu
poate fi prinsă într-o poză ce multora nu le zice nimic. A intra pe Golgota,
acolo unde noaptea, și acum, parcă se aud loviturile de bici și cele ale
ciocanelor care lovesc nemilos piroanele ruginite ce străpung palmele
vindecătoare ale lui Hristos, a intra acolo e cutremurător, dar e vindecător
momentul în care, din piepturile a zeci, chiar sute de români, auzi cântându-se
„Hristos a înviat” la Biserica Sfântului Mormânt, când la Liturghia săvârșită
în limba greacă auzi aceeași cântare și, printre alte limbi ale pământului,
rugăciunea „Tatăl Nostru”, în graiul nostru strămoșesc, să răzbată printre și peste
zidurile groase ale cetății, în vreme ce lacrimile de bucurie curg pe obrajii
celor care deja își promit să mai ajungă la locul învierii cel puțin încă odată
în viață. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Acolo internetul nu-i la îndemână, asta poate
fi rău dacă ești dependent de el, o binecuvântare dacă nu ești. Un lucru e
clar, de sfântul Andrei, cel care ne-a creștinat pe noi, grupul de pelerini
era la Betsaida, locul nașterii marelui apostol, asta după ce ziua am mers pe
corabie, așa cum el și fratele său, Petru, alături de ceilalți, mergeau să-și
câștige pâinea. N-am fost acasă de ziua României, dar drapelul nostru a fost
ridicat pe corabie și, din piepturile tuturor a răsunat imnul, apoi alte
melodii dragi poporului nostru, lacrimile fiind din nou prezente în ochii celor
care mulțumeau lui Dumnezeu că strădania lor de a fi în acest pelerinaj a fost răsplătită
cu clipe binecuvântate de împreună rugăciune. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Am fost iar pelerin pe drumul vieții, pelerin
pe muchie de cuțit, în ispitirea unor omenești trăiri, în grija unor firești
cercetări, străbătând Drumul Crucii pentru a-mi aduce aminte de propriile
căderi sub cruce, aproape de Poarta de Aur, locul judecății universale, locul
în care conștiința, robită ori descătușată de presiunea unor angoase va fi
martor și mărturie<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>a celor săvârșite
aici pe pământ. Am fost pelerin rugător pentru toți cei dragi de-acasă, pentru
pentru prieteni, pentru enoriașii ce mi-au fost încredințați, pentru toți cere
m-au rugat să-i pomenesc în rugăciunile mele și acolo, pentru mine cel care,
repet, ca unul care a plecat mereu primul la colindat, să fiu mai bun, mai
atent, mai răbdător și mai încrezător în cele ce vor veni, spre a mă putea
ridica în credință după oricare cădere, bucuros că am mereu lângă mine oameni
dragi, speciali și <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>frumoși, apoi,
deasupra, de fiecare dată, pe Dumnezeu, pe Cel ce-mi zâmbește de fiecare dată
pentru copilăreștile trăiri, cercetându-mă cu blândețe aidoma unui bun părinte
ce nu-și lasă niciodată copilul pe calea pierzării. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhIigASqe2QFaR4PODKXlJ7hW-OolgXeSHBsKdgUCpcCIrvMCa5_yc2Qsz0WGJgOWW2jMG42erC8QCgm683QYg4CVXZSp0oXNoBNehf6RB2nkJ3LQImUOzaN2mNNj9Sbz1_9mt3W_LHc0Hl5rWPP-GVvVhmACwUADFIxlXBEgtwiDIUKk5RprJOTHt3gg/s970/WhatsApp%20Image%202022-11-25%20at%2018.50.24.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="734" data-original-width="970" height="242" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhIigASqe2QFaR4PODKXlJ7hW-OolgXeSHBsKdgUCpcCIrvMCa5_yc2Qsz0WGJgOWW2jMG42erC8QCgm683QYg4CVXZSp0oXNoBNehf6RB2nkJ3LQImUOzaN2mNNj9Sbz1_9mt3W_LHc0Hl5rWPP-GVvVhmACwUADFIxlXBEgtwiDIUKk5RprJOTHt3gg/s320/WhatsApp%20Image%202022-11-25%20at%2018.50.24.jpeg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiA-7pF0ohbV1D6Et9Ddu871nd8I_fv8LWQU58NGtiqkd21F_S_dIrdB5YNWrayaLCI9xtg7dB-vlhYJC3RKVLXYxGlcEE4uC8nYVD53RsISyO9rnVzFXV8t2OEIDcC1jGcK-wIEqb4cmgsdzQVJ1i0lNpkOZQoxzXX1YWeQ9dJsVyuGv3wqzHa2Tbx3Q/s1600/WhatsApp%20Image%202022-11-26%20at%2014.03.47.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1600" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiA-7pF0ohbV1D6Et9Ddu871nd8I_fv8LWQU58NGtiqkd21F_S_dIrdB5YNWrayaLCI9xtg7dB-vlhYJC3RKVLXYxGlcEE4uC8nYVD53RsISyO9rnVzFXV8t2OEIDcC1jGcK-wIEqb4cmgsdzQVJ1i0lNpkOZQoxzXX1YWeQ9dJsVyuGv3wqzHa2Tbx3Q/s320/WhatsApp%20Image%202022-11-26%20at%2014.03.47.jpeg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi8d0Ptf2K-c8JfPZE-pRy_JEKWcqKuuhSGe9o5KuAqe9bHmFjnCFslqN_h18NFvOSh4XfNzPJNdBzxN6y5l3RJuaeu3bVNOsZ9b5mCeIO25OjgfhyfuY8VKew3z-05ZABwZW2zCZV0Wut3lzOlXd8J7OZuvq0wavcLxiNgK3Lx6Fj3QcyXuo0NA59rYw/s1600/WhatsApp%20Image%202022-11-27%20at%2018.00.56.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="740" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi8d0Ptf2K-c8JfPZE-pRy_JEKWcqKuuhSGe9o5KuAqe9bHmFjnCFslqN_h18NFvOSh4XfNzPJNdBzxN6y5l3RJuaeu3bVNOsZ9b5mCeIO25OjgfhyfuY8VKew3z-05ZABwZW2zCZV0Wut3lzOlXd8J7OZuvq0wavcLxiNgK3Lx6Fj3QcyXuo0NA59rYw/s320/WhatsApp%20Image%202022-11-27%20at%2018.00.56.jpeg" width="148" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEju0-nWl6CeltZIRy8mJisV2o5-E6rC_LIV5mYJ_oNjUBAlOezNsb_NiYOFKSPFIdCiJn5z6S0ES-CWLMuUQQGNhjae6XlPz4mrerEj-jor-fdyiekCPzuWx4S4Al2iZMB9sDgY1VGwSQ68hg_KgGce-7v41yWQRuH6dgQl9w-Mishi6G1dWDWwZlS0kw/s1600/WhatsApp%20Image%202022-11-27%20at%2019.30.22.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEju0-nWl6CeltZIRy8mJisV2o5-E6rC_LIV5mYJ_oNjUBAlOezNsb_NiYOFKSPFIdCiJn5z6S0ES-CWLMuUQQGNhjae6XlPz4mrerEj-jor-fdyiekCPzuWx4S4Al2iZMB9sDgY1VGwSQ68hg_KgGce-7v41yWQRuH6dgQl9w-Mishi6G1dWDWwZlS0kw/s320/WhatsApp%20Image%202022-11-27%20at%2019.30.22.jpeg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiLBCO2C06qJQchdS19xp6m1N51OqRxv8DNSQ3bHmTDMtCEHjNr3q418dtrjXyh4MYaUsd8D-Njd7LhyHuYSjLrBJn4jSuJO3KFO_-6R3j9hnOq2Bygdnroe06H207wtH_iwsXwM0E5aWQbd7T9wPhNFRXiEHVDPY85nI7RmI3_vsZM0pVfeBUmjReylA/s1600/WhatsApp%20Image%202022-11-27%20at%2019.30.23.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiLBCO2C06qJQchdS19xp6m1N51OqRxv8DNSQ3bHmTDMtCEHjNr3q418dtrjXyh4MYaUsd8D-Njd7LhyHuYSjLrBJn4jSuJO3KFO_-6R3j9hnOq2Bygdnroe06H207wtH_iwsXwM0E5aWQbd7T9wPhNFRXiEHVDPY85nI7RmI3_vsZM0pVfeBUmjReylA/s320/WhatsApp%20Image%202022-11-27%20at%2019.30.23.jpeg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjhaE4AHdpa7bz5ByywdznkG99iZm3jlydeAuBLY4oNiixAZ-QOMLkj1V6C0PvBWLsnePQrig7SpWAhWUu_gws9tnx8aK_HPDzesVYUkq1u4WQEMOdswuW_qPiN9oA_Zk07r2XY8JVKDIOMwUYlzrEDZ3OCuI8HeTnkJ4XIlCpiMux88GkOl6p64_IP7w/s1600/WhatsApp%20Image%202022-11-27%20at%2019.30.39.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjhaE4AHdpa7bz5ByywdznkG99iZm3jlydeAuBLY4oNiixAZ-QOMLkj1V6C0PvBWLsnePQrig7SpWAhWUu_gws9tnx8aK_HPDzesVYUkq1u4WQEMOdswuW_qPiN9oA_Zk07r2XY8JVKDIOMwUYlzrEDZ3OCuI8HeTnkJ4XIlCpiMux88GkOl6p64_IP7w/s320/WhatsApp%20Image%202022-11-27%20at%2019.30.39.jpeg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrNzrKtIrKby--uJ642cMLja0eYSPW4-XNVwokwBu0IArBhLx6Frae3bzUD-x9nlS1HPZvozr02uq9ceZZeecwn5szUthLLqw3h5lY91S_OvTo0wVoyqYaP2rJgKtGXVGXz71z141nOzliI1UKKTabzhqVuiRrz5zV4hjw0HbNRYbzWXs4elKvyQk_eQ/s1600/WhatsApp%20Image%202022-11-27%20at%2020.18.19.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="721" data-original-width="1600" height="144" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrNzrKtIrKby--uJ642cMLja0eYSPW4-XNVwokwBu0IArBhLx6Frae3bzUD-x9nlS1HPZvozr02uq9ceZZeecwn5szUthLLqw3h5lY91S_OvTo0wVoyqYaP2rJgKtGXVGXz71z141nOzliI1UKKTabzhqVuiRrz5zV4hjw0HbNRYbzWXs4elKvyQk_eQ/s320/WhatsApp%20Image%202022-11-27%20at%2020.18.19.jpeg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjj0SaxhCbq6z_4MDkkH8XPmMyQ1XXvtM2LcvWt-w28A0HqmZ29uDXC86BM6IPWk4eDRYVLimdpjKwdr__T1_S36HR748ZHp-FuYtWQkezYP1D2TQJPfNS7tKEVRn5mM9aUe0y9HTIji6D4pHrJXf4gI5gHl_SeGWziejyVnj8tPHq4ZivumgCJQEW8Xw/s1600/WhatsApp%20Image%202022-11-27%20at%2020.18.32.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="721" data-original-width="1600" height="144" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjj0SaxhCbq6z_4MDkkH8XPmMyQ1XXvtM2LcvWt-w28A0HqmZ29uDXC86BM6IPWk4eDRYVLimdpjKwdr__T1_S36HR748ZHp-FuYtWQkezYP1D2TQJPfNS7tKEVRn5mM9aUe0y9HTIji6D4pHrJXf4gI5gHl_SeGWziejyVnj8tPHq4ZivumgCJQEW8Xw/s320/WhatsApp%20Image%202022-11-27%20at%2020.18.32.jpeg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEglvkIcKNhRHaqkBbywFHS_y0Wo2aZKpFr6Vpo8nIILOHkXgsFLJxW_eSTmouUR9pP3ndYoEuns0E4kB3VEuSfSNv1RI1sYyhiCNtaysjhK_mMHOskAWCItEpBSQSK3uqJysll3I42jH8JW9NgbOMOkO0KpYZg0nmnoMLsK8zBfNPL1vC2F9g9JZsO7Vw/s1600/WhatsApp%20Image%202022-11-27%20at%2020.18.34.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="721" data-original-width="1600" height="144" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEglvkIcKNhRHaqkBbywFHS_y0Wo2aZKpFr6Vpo8nIILOHkXgsFLJxW_eSTmouUR9pP3ndYoEuns0E4kB3VEuSfSNv1RI1sYyhiCNtaysjhK_mMHOskAWCItEpBSQSK3uqJysll3I42jH8JW9NgbOMOkO0KpYZg0nmnoMLsK8zBfNPL1vC2F9g9JZsO7Vw/s320/WhatsApp%20Image%202022-11-27%20at%2020.18.34.jpeg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJJKwqgy61tSib4xC4p-lMKtr4JBMnEgzvh-osf5VCedOkDMcSqbBgY2EdHVEpiU923l9Z-pl24MYAtErXRBYe2FNYL23wQmt_symgDMAtKS1p8w55BLy7GAAvTq78Da6k3u97uVgMVK57BJGxPedJXz3tRR58GQdWAcVUGlvSMBJmcBln9Ozkfq8LSg/s2048/WhatsApp%20Image%202022-11-28%20at%2012.56.53.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2048" data-original-width="2048" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJJKwqgy61tSib4xC4p-lMKtr4JBMnEgzvh-osf5VCedOkDMcSqbBgY2EdHVEpiU923l9Z-pl24MYAtErXRBYe2FNYL23wQmt_symgDMAtKS1p8w55BLy7GAAvTq78Da6k3u97uVgMVK57BJGxPedJXz3tRR58GQdWAcVUGlvSMBJmcBln9Ozkfq8LSg/s320/WhatsApp%20Image%202022-11-28%20at%2012.56.53.jpeg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgF6dfEHDSzsypfOid2j5ILG1jIB4vLGuhhUO-AUbbMdb7ROmE9QLhfTLRCAD7Fj_Qo079lHlhJjdgGtg5a_66UlS6hx6G0WbgPIj0gxF8qTW50sMnXY59O2-0pmaVd6aDVNFvejdPOjrmT5Fbr6Vxw_JwWzaUAH1Yun64NlaYij-hFE0FrpnF2xGb54w/s1600/WhatsApp%20Image%202022-11-28%20at%2018.47.31.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgF6dfEHDSzsypfOid2j5ILG1jIB4vLGuhhUO-AUbbMdb7ROmE9QLhfTLRCAD7Fj_Qo079lHlhJjdgGtg5a_66UlS6hx6G0WbgPIj0gxF8qTW50sMnXY59O2-0pmaVd6aDVNFvejdPOjrmT5Fbr6Vxw_JwWzaUAH1Yun64NlaYij-hFE0FrpnF2xGb54w/s320/WhatsApp%20Image%202022-11-28%20at%2018.47.31.jpeg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0oywBztviT0vXsIhdkMIKYtRCMUxAEuSxi1Qryr1ZccrI7jsfBMZNocpaD2TpmPBiFViFR2NXY57bZt1vHNClPTPonpvaPiGCSS39K1uDIzAcJbVxX5TyPI5I4sbW-bSiYtYMPfkeP-KyboDEI5FsiPw6GCJe62cmq1EalMiulgt_LSA75UrYd3n6WA/s2048/WhatsApp%20Image%202022-11-28%20at%2021.30.32.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="945" data-original-width="2048" height="148" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0oywBztviT0vXsIhdkMIKYtRCMUxAEuSxi1Qryr1ZccrI7jsfBMZNocpaD2TpmPBiFViFR2NXY57bZt1vHNClPTPonpvaPiGCSS39K1uDIzAcJbVxX5TyPI5I4sbW-bSiYtYMPfkeP-KyboDEI5FsiPw6GCJe62cmq1EalMiulgt_LSA75UrYd3n6WA/s320/WhatsApp%20Image%202022-11-28%20at%2021.30.32.jpeg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhoWgOWJ3xR3QmJHOje1MNCnRPIRFbnQL62dcI9wyJJffA2nfGs29QEcwYgKfMUOLkeKvnPIhpaCrua5ti8yIYc92ze2b25G3GBUqliZY-S_QFCsq7nKJOfvqoClXRNRIzTZ2hUzQVBza1-FtTgtckDYgLmdfcB8ERDQUhzLmMFJda1RZg1dvR2pqO0Bg/s1600/WhatsApp%20Image%202022-11-29%20at%2006.55.14.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhoWgOWJ3xR3QmJHOje1MNCnRPIRFbnQL62dcI9wyJJffA2nfGs29QEcwYgKfMUOLkeKvnPIhpaCrua5ti8yIYc92ze2b25G3GBUqliZY-S_QFCsq7nKJOfvqoClXRNRIzTZ2hUzQVBza1-FtTgtckDYgLmdfcB8ERDQUhzLmMFJda1RZg1dvR2pqO0Bg/s320/WhatsApp%20Image%202022-11-29%20at%2006.55.14.jpeg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEipG0BNFPUL3iaUVTh7CgyaXJq-zAPILOhF7NSsE0ZboFTR-iptJCnA3q2jr3q5d5PtRByb59GsA0SAkrazPSfmS-moeQmIKJahgnBWQOenW9CN4eXMdjlJx3EYm8BVFABGIINeDgzCgCYFiTxh6E137H8sF_7YdSme7xDogv7iXTOKzbvL-9ZbBm0sQA/s1600/WhatsApp%20Image%202022-11-29%20at%2006.55.15.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEipG0BNFPUL3iaUVTh7CgyaXJq-zAPILOhF7NSsE0ZboFTR-iptJCnA3q2jr3q5d5PtRByb59GsA0SAkrazPSfmS-moeQmIKJahgnBWQOenW9CN4eXMdjlJx3EYm8BVFABGIINeDgzCgCYFiTxh6E137H8sF_7YdSme7xDogv7iXTOKzbvL-9ZbBm0sQA/s320/WhatsApp%20Image%202022-11-29%20at%2006.55.15.jpeg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpaV6dWXTFkLrfJWZhWsQYkwWZKqVZlJj-5MhpFaOCQH7ejsMd3jpR6VqE3-kQCpo0QHMu9sSv_N_MYHUo-kvggUWoDZXlM2k-S5zwRpvFl2AwLpFCZnbAjkJW-ntzXdxqcfpT2Zmlbiog6oK9Nf39IbwWLrhYRY5M8hntoGJl1OhF67f8v0Iz-3OHJQ/s2048/WhatsApp%20Image%202022-11-30%20at%2009.53.38.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1152" data-original-width="2048" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpaV6dWXTFkLrfJWZhWsQYkwWZKqVZlJj-5MhpFaOCQH7ejsMd3jpR6VqE3-kQCpo0QHMu9sSv_N_MYHUo-kvggUWoDZXlM2k-S5zwRpvFl2AwLpFCZnbAjkJW-ntzXdxqcfpT2Zmlbiog6oK9Nf39IbwWLrhYRY5M8hntoGJl1OhF67f8v0Iz-3OHJQ/s320/WhatsApp%20Image%202022-11-30%20at%2009.53.38.jpeg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjFEqZjo0HB1l0m9Z1x3HbduzSjD9wA9ux8P0HDxRYuDuCm5REtmv_hgyhuzW2WJZa-4sIShi06Rg3ydIujdzQFOnY_8v5adS2hA8dXBRjaQgq5xBRW9pGd0kjZ1ESQleAQ1CI_uHPa_ehIwPIYu_S1jVQNe6InffeFVTXK6ZilMeVZMtzDIbRaaPVfyg/s1496/WhatsApp%20Image%202022-11-30%20at%2010.22.46.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1496" data-original-width="1496" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjFEqZjo0HB1l0m9Z1x3HbduzSjD9wA9ux8P0HDxRYuDuCm5REtmv_hgyhuzW2WJZa-4sIShi06Rg3ydIujdzQFOnY_8v5adS2hA8dXBRjaQgq5xBRW9pGd0kjZ1ESQleAQ1CI_uHPa_ehIwPIYu_S1jVQNe6InffeFVTXK6ZilMeVZMtzDIbRaaPVfyg/s320/WhatsApp%20Image%202022-11-30%20at%2010.22.46.jpeg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgWISWKmAIyPBz33IVwlXaMiQXlC5-1oEuxerbavWXmYQrVNnLhOUSJOzRAdAEtm8MwIogAj6R6yrUp7h1PgcEwS2Dvtxvwec-91WEK6qgQ2-jn3UhoQhGMDTbH9XCqPkrSz4rnpcg__Ya-zMof7zVwn1Tg4wUtSK2YDKWx0zFppKDtN7phtkMJ3OE4Cw/s2048/WhatsApp%20Image%202022-11-30%20at%2020.26.02.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1536" data-original-width="2048" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgWISWKmAIyPBz33IVwlXaMiQXlC5-1oEuxerbavWXmYQrVNnLhOUSJOzRAdAEtm8MwIogAj6R6yrUp7h1PgcEwS2Dvtxvwec-91WEK6qgQ2-jn3UhoQhGMDTbH9XCqPkrSz4rnpcg__Ya-zMof7zVwn1Tg4wUtSK2YDKWx0zFppKDtN7phtkMJ3OE4Cw/s320/WhatsApp%20Image%202022-11-30%20at%2020.26.02.jpeg" width="320" /></a></div><br /><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;"><br /></span><p></p>Pr.Victorhttp://www.blogger.com/profile/02323459370992508768noreply@blogger.com16tag:blogger.com,1999:blog-857404897892397741.post-40486942827100245372022-11-12T17:10:00.004+02:002022-11-12T21:17:17.130+02:00PALMA LUI DUMNEZEU<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiDTU5BgUNdNON2JO_f2K7eWhBksufD80cPaX33DPQ9V7hJ5yQ6xQwF_04pIo7NyC3TKutGExCrsQkfBloym948aP2PXLpunEKhfQwSo0kZW9cmVYVZyTLnlQXgmRDKX0c7mxEf-Rlx_agK_iiDg3Ncr47GG9pO1WvN2e0XLIvdVUyZ13ngHlpUHMmQIw/s1170/euuu-01.jpeg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="664" data-original-width="1170" height="182" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiDTU5BgUNdNON2JO_f2K7eWhBksufD80cPaX33DPQ9V7hJ5yQ6xQwF_04pIo7NyC3TKutGExCrsQkfBloym948aP2PXLpunEKhfQwSo0kZW9cmVYVZyTLnlQXgmRDKX0c7mxEf-Rlx_agK_iiDg3Ncr47GG9pO1WvN2e0XLIvdVUyZ13ngHlpUHMmQIw/w313-h182/euuu-01.jpeg" width="313" /></a></div><br /><p></p><p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 13pt;">Spuneam
cândva că palmele, deseori, în asprimea lor, pot ascunde truda unei zile; dar
palmele, adunate în lumina rugăciunii, pot deschide cerul. Altfel, <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>o palmă, dacă e dată spre lovire, anulează orice
lucrare a mâinilor ce trudesc spre câștigarea pâinii, iar dacă-i vorba de
dreapta, face inutilă chiar și treimică adunare a degetelor ce săvârșesc
închinarea. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 13pt;">Dacă
e să vorbim despre lucrarea palmelor, că tot întreba un copil cândva ce-i mila,
ce e milostenia, dacă nu<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>înțelegem că
ele, <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>palmele, <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>sunt instrumentele prin care iubirea se
întrupează, degeaba le folosim spre fală, degeaba îndreptăm degetul doar spre
noi, dovadă mai mare de egoism nu există, văzându-ne doar pe noi, doar
suferința ori aparenta noastră suferință, <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>rămânem strigătul mut dintr-o pustie prin care
nu trece nimeni să ajute, rămânem singuri, cu palmele pline de cele strânse
doar pentru noi, dar golite de sensul real, salvator și chiar mântuitor spre
care au fost hărăzite. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 13pt;">De
exemplu, cândva, printr-un pustiu lipsit de viață și deopotrivă de umanitate,
trecea un călător, cobora de la Ierusalim spre Ierihon, mai bine spus cădea,
cădea de la rai spre iad, de la cer spre pământ. Întâmplarea face (ce straniu,
ce lipsit de sens să vorbești despre o întâmplare oarecare într-un plan
perfect) ca pe lângă acest om căzut, pe lângă muribundul lăsat sărac și sleit
de viață din pricina unor tâlhari, viclenii prăduitori ai virtuților omenești,
întâmplarea face zic, să treacă doi slujitori ai Domnului dintre care unul
chiar preot. Și au trecut, au trecut sprijinindu-se în litera unei legi din
care n-au înțeles decât fontul scrierii, nu și sensul ei, răceala semnului, nu spiritul
ei. Și mă întreb eu deseori, oare de ce, cel ce oprește lângă necăjit,
străinul, aparent dușmanul neamului, de ce acesta își înmoaie inima și cu
ajutorul palmelor, din puținul său reușește să dea nădejde de viață, sieși
dându-și nădejde de viață aici, dar mai ales pentru viața cea de apoi. De
ce?<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Pentru că el a înțeles, tot pe
drumul vieții fiind, că cele pe care ni le-a dat Dumnezeu nu-s doar pentru noi,
ci și pentru ceilalți. Degeaba am ochi dacă mă văd doar pe mine și nu mai văd
pe nimeni în jur, degeaba vorbesc, adică chiar vorbesc degeaba dacă fac acest
lucru doar pentru că-mi place să vorbesc ceea ce doresc doar eu să aud, degeaba
lucrez dacă palmele mele se închid, se fac pumni când vine vorba de ceilalți,
deschizându-se doar spre mine, cel lipsit de sațiu. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 13pt;">Palmele
care ating spre a tămădui suferința sunt palmele care poartă în ele puterea
primordială a zidirii, nu distructiva invidie fratricidă cu care oamenii își
arată azi, unii altora, pumni și semne de război. Ahh, și ar mai fi ceva, când
ridici cu toată voința pe cel căzut, când palma ta îi atinge rana, nu doar
aspectul material te motivează, căci în lume nu avem doar bolnavi cu trupul, ci
și cu sufletul, iar suferința lui sufletească te macină, căci sunt destui
tâlhari și ucigași de suflet care seamănă durere între oameni. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 13pt;">Sunt
multe palme în lumea asta, matematic ar fi simplu de calculat, mai greu de
numărat cele care nu vatămă, cele care mângâie spre alinare și mai ales care,
în stigmatizarea lumii, se pot lăsa străpunse, ca odinioară cele ale lui
Hristos, spre a da exemplu tuturor că doar îmbrățișarea mântuitoare, chiar
dacă-i cu suferință, aduce liniște, nu răzbunarea unei palme strânse în pumn. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 13pt;">„<i>Cine
este aproapele meu</i>”? Această întrebare macină viscerele celor care,
nemulțumiți de răspunsurile concrete ale vieții, își caută loruși dreptate. E
simplu, aproapele este tot omul, fiecare dintre cei ce poartă chip divin și
care, indiferent de pregătire, culoare a pielii ori alte diferențe de
suprafață, trăiesc animați de aceeași sclipire și lumină ce vine din interior. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 13pt;">Parcă
nicicând nu s-a simțit mai bine ca în aceste vremuri dorința de a vedea cât mai
multe palme întrupând iubirea declarată,<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>prinderea de mâini a celor care nu doresc să construiască ziduri de indiferență,
ci hore de bucurie, a celor care ar coborî nu de pe măgar, ci din mașină pentru
a urca un pribeag al sorții, a celor care, deși nu poartă văzut semnul vreo unor
cuie în palmele lor, poartă în inima lor frisoanele unor trăiri pe care cei mai
mulți nu le-ar putea purta, răbdând din iubire chiar și acele palme care, în
loc să-i doboare, îi ridică. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 13pt;">O
mână întinsă și o palmă strânsă înseamnă prietenie și semn de pace, o mână muncită
este deseori scuipată, palmele omului muncit primesc deseori scuipatul unei
descărcări sufletești ce dă o putere anume de a merge mai departe. Mai greu
este cu palmele care, purtând în ele un cap îngândurat, poartă povara unor
decizii pe care deseori nu capul o să le ducă, ci însăși ele, palmele cu care
ne câștigăm pâinea ce de toate zilele, cele pe care, până și în clipa cea de pe
urmă, le așezăm ostenite pe pieptul în care o vreme a stat un suflet ce-și
dorește din urcarea de la Ierihon spre Ierusalim, de la iad la rai, de la
pământ la cer. <o:p></o:p></span></p>Pr.Victorhttp://www.blogger.com/profile/02323459370992508768noreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-857404897892397741.post-13012116191283543432022-08-13T10:15:00.002+03:002022-08-13T10:15:55.045+03:00DRESORUL MUȘTELOR<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjA3X2glqIhDBPvuR1VIC0ReIH1rqNzLZ5wNacbp4bDBBPIjo7XJtt_bTG1ZFYfVk4CkuO7t3adkDUndmOcORMXsda0dK-xnC6awT9T3rKsUPRJq4XrmnyO9Fj9CjA5Etzu_Al7h7yghOrGOPYN13laq2JEFr5S9laEOhV5Z4fZtziIDrYHbNEKic6cTw/s787/blog.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="787" data-original-width="709" height="309" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjA3X2glqIhDBPvuR1VIC0ReIH1rqNzLZ5wNacbp4bDBBPIjo7XJtt_bTG1ZFYfVk4CkuO7t3adkDUndmOcORMXsda0dK-xnC6awT9T3rKsUPRJq4XrmnyO9Fj9CjA5Etzu_Al7h7yghOrGOPYN13laq2JEFr5S9laEOhV5Z4fZtziIDrYHbNEKic6cTw/w288-h309/blog.jpeg" width="288" /></a></div><br /><p></p><p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">A fost odată ca niciodată... . Da, cam așa
încep toate poveștile, că dacă n-ar fi fost, firește, nici nu s-ar mai povesti.
Dar poveștile cu prinți și zmei, prințese și împărați de diferite culori chiar
sunt de poveste, mai greu cu prezentul, aparent repetabil din vremuri
ancestrale, încă din timpurile în care până și puricele se potcovea cu 99 oca
de fier. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Nu știu cum vedeți voi timpurile, dar de-o
vreme muștele sunt prezente peste tot, semn că mizeriile, suculenta hrană a
enervantelor înaripate, se găsesc peste tot, ca și cum domnia ordinului dipterelor
a fost instaurată în ascuns și acum, cu meșteșugite bâzâieli cotidiene, se
transformă în dictatură. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Când eram copil, stând pe marginea șanțului pentru
a asculta povestirile din război ale veteranilor ce-și beau cinzeaca la ceas de
seară în vreme ce fumau tutun tocat și rulat în foaie de ziar într-o tehnică ce
implica scuipatul ca un adevărat ritual, am auzit pe unul dintre bătrâni
spunând, cu trimitere către un camarad de-al său, că „<i>în vremurile căcăcioase
cel mai bine o duc dresorii muștelor</i>”.<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>Desigur, în mintea mea de copil nu am înțeles prea bine zicerea, mă
gândeam, desigur, că există un dresor care chiar îmblânzește supărătoarele
insecte, deh, cu zăhărelul fiind păcălite chiar și alte viețuitoare, mult mai
inteligente. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Trecut-au anii și acum, observând vremurile
din liniștea unei curți în care pătrunde mai greu vacarmul unei lumi în care
lupta celor ce doresc să se facă cât mai vocali devine din ce în ce mai
intensă, nu ai cum să nu vezi și roiurile de muște ce se adună după fiecare
măcel pe hoiturile celor pe care-i uităm imediat, exact ca-n descrierile
homeriene la căderea Troiei; după fiecare ospăț al celor ce se așază la mesele
negocierilor, care mese, să fim serioși, se transformă în chiolhanuri la care flămânzii
lumii nici măcar nu îndrăznesc să viseze, resturile acestor ospețe fiind raiul
muștelor ce se înfruptă fără sațiu din ceea ce li se oferă ca dat de drept, în
vreme ce celor care chiar li s-ar cuveni o îmbucătură de hrană, li se refuză nu
doar dreptul de a avea, ci chiar și pe cel de a cere. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Zice Ecclesiastul că „<i>o muscă moartă strică
amestecul de untdelemn al celui ce pregăteşte miresme; puţină nebunie strică
preţul la multă înţelepciune</i>.” Evident, știa înțeleptul ce zice, unde se
așază musca se pierde calitatea, acea stare de bunătate și bine, înlocuită de
cele mai multe ori cu cantitatea, obsesia umană de a avea cât mai mult pentru a
devora fără sațiu dintr-o materie ce pare că se împuținează vizibil. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Dresorii muștelor, da, există, sunt cei care,
stăpânind peste multe, reușesc cu un strop de zahăr sau <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>o lingură de miere să facă rost de roiuri de
devoratori de resturi. Nu mai contează că aparentul paradis promis, stupul plin
de faguri încărcați, se transformă încet, încet în ghena plină de gunoaie, câtă
vreme există pâine (stricată) și circ, dresori și dresați, <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>viața merge mai departe și nimeni nu se simte
cu musca pe căciulă. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Ahh, și ar mai fi ceva, bâzâitul supărător, muștele
nu au liniște nici sătule, nici flămânde, sunt pregătite continuu pentru pentru
un atac supărător și murdar, prolifice în înmulțire, insistente în lucrare și
fără scrupule când vine vorba de menire, în definitiv, chiar și dresorii lor
ori cei mai mari împărați, au devenit potențiale victime. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Stând cu gurile deschise pentru a devora minciunile
vremii, fake-news-ul cotidian, ne-ar putea intra musca-n gură, cum zice românul,
cel puțin metaforic vorbind. Altfel, câți dintre noi, în încercarea de a prinde
o muscă, nu și-au dat palme? Cred că toți, numai că acestea nu ne trezesc deloc, dimpotrivă, aceste palme se pot transforma în aplauze pentru dresorii care, oferind resturi frumos ambalate, își creează roiuri și roiuri de
devoratori de pâine și circ într-o lume ce se descompune vizibil în fața unei
umanități lipsite de sațiu și de sens. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Știu, când vine vorba de lucruri serioase se așterne
tăcerea, chiar dacă, sincer, aș fi spus că nu se (mai) aude nici musca. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;"><o:p> </o:p></span></p>Pr.Victorhttp://www.blogger.com/profile/02323459370992508768noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-857404897892397741.post-87331482174247995902022-06-01T07:09:00.006+03:002023-05-31T13:05:32.570+03:00FUGA DIN PARADIS<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgR8waEMHyTvFD97pJJ39rWxZFiU8YDGO0bGM43m6JaXk21FibFBoBPo8luO1bo3qvEShv28y6nyaGGrKEQHrYRiHcCQQzY94JAbkYEiLtGk2qCLIPlwdpXa0HzzpfvGLmDFkEAM_dAIWPRvv7AebIihtiQFNoj9_0Zb1uar1P29ItsQudlrnOOWHltHA/s643/brad.jpeg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="643" data-original-width="643" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgR8waEMHyTvFD97pJJ39rWxZFiU8YDGO0bGM43m6JaXk21FibFBoBPo8luO1bo3qvEShv28y6nyaGGrKEQHrYRiHcCQQzY94JAbkYEiLtGk2qCLIPlwdpXa0HzzpfvGLmDFkEAM_dAIWPRvv7AebIihtiQFNoj9_0Zb1uar1P29ItsQudlrnOOWHltHA/s320/brad.jpeg" width="320" /></a></div><br /><p></p><p class="MsoNoSpacing" style="line-height: 115%; text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt; line-height: 115%;">Ochii
mijiți ce încercau să pătrundă dimensiunea începutului unei zile de vară rămâneau
de veghe în pândirea oricăror mișcări care să dea semnalul vreunui joc, chiar
dacă, un lucru era clar, fără să-ți termini treaba din curte, nu scăpai ușor la joaca ce părea mereu
vitregită de scurgerea unui timp nemilos.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="line-height: 115%; text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt; line-height: 115%;">Cine
avea nevoie de ceas într-o copilărie ce deja se zugrăvește în cuvintele oarecum
amare ale adultului presat de nemilosul timp al nesfârșitelor treburi? Nimeni,
în copilărie era de ajuns să ai un cârd de rațe românești, măcăitul lor începea
înainte de a răsări soarele, semn că deja trebuie să alergi prin porumburi după
frunză de dovleac ori să culegi frunze de floarea soarelui pe care, tocate, în
amestec cu mălai, să le dai gurilor înfometate ale orătăniilor de pe bătătură,
că nu doar rațele erau iubitoare de-un festin matinal, ci și curcile, iar
restul, fiecare, după rang ori regn, cu alte feluri.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Da, cu ochii mijiți, cârpiți de somn, căci
seara, pe-atunci, care copil să intre în casă devreme? Să fim serioși, poveștile
cu strigoi și vâltori cu comori ascunse în zi de praznice erau nelipsite, cum
de altfel și alte jocuri de ascuns, pitit și strigat, acel „piua” care desemna
pauzele fiind un cuvânt rar folosit, în copilărie pauza desemnând doar timpul
de masă, somnul pe fugă și câteodată rezolvarea temelor, sigurul moment în care
se coborau în bernă steagurile veseliei, temele din vacanță fiind dușmanul
elevilor care-și predau cărțile la final de an școlar încredințați fiind că nu
vor pună mâna pe-un creion cât e vara de lungă. Noroc cu cărțile, cele de joc,
desigur, ca să nu se facă vreo confuzie, ele erau nelipsite din buzunare, pe
orice șanț, maidan ori islaz, la gârlă ori pe vreo podișcă, strângeau imediat rândurile,
mai ales când combatanții, osteniți de alergat după mingea plină de petice ori
țurca ce te ținea cu ochii în soare, se strângeau să joace ori să facă galerie.
Iar vacile, săracele (că pe-atunci copiii mergeau cu vacile), erau păscute pe
lângă bostănării (nu vă spun de ce) și pe malul gârlei, era cumplit să pierzi
la joc, porunca cea mai grea însemna să ai grijă de animale pe perioada în care
ceilalți se scăldau, iar scăldatul însemna ore întregi de bălăceală, după care,
acasă, sleiți de foame, mușcam cu poftă dintr-o jumătate de pâine în care se
îndesau roșiii, brânză, castraveți și uneori jumări de porc. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="line-height: 115%; text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt; line-height: 115%;">Sincer,
inițial m-am gândit să scriu ceva despre măreția copilăriei, doar că aici nu
știu dacă-s de folos cuvintele mari, dogmatismul<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>și academicul n-au ce căuta printre copii, nu
azi, poate că niciodată, fiindcă a fi copil presupune a ști că un costum cu
cămașă scrobită e frumos, dar a fi julit în genunchi și ars de soarele
dimineții e mai sănătos; a jongla cu tastele este ceva normal în ziua de azi, a
te juca afară până când foamea îți trezește fantezii culinare, e o bucurie și-o
raritate; a te trezi la prânz după ce ai stat până la miez de noapte pe telefon
e ceva banal, fantastic e să te trezești înainte de răsărit, să-ți iei undița și,
cu un pachețel în care ai șnițele, pâine proaspătă și cireșe, s-o tai spre
baltă, în locul pregătit de seara, unde alături de prieteni să prinzi pește
după pește în hlizeala peste care, uneori, și soarele părea a<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>se opri pentru a privi. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="line-height: 115%; text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt; line-height: 115%;">Evident,
nu pot scrie aici și toate problemele copilăriei, drăciile adică, cum spuneau
cei mari, fiindcă nu e vremea și locul, convins fiind că și-acestea vor apărea
cândva negru pe alb, spre aducerea aminte a unor clipe pe care azi nici cu
ochii mijiți nu ni le mai putem închipui.<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>„<i>Lăsaţi copiii să vină la Mine că a unora ca acestora e împărăţia
cerurilor</i>”, n-am zis eu asta, ci Hristos, şi bine a zis aşa, căci inocenţa
copiilor, chiar şi atunci când greşesc, este balsam pentru cei care au uitat că
de fapt a fi mare/adult nu este egal cu a fi drept, ci a fi mare înseamnă a fi
mai înţelept, căci deseori un copil este mai drept în greşeala sa decât un
adult în dreptatea sa.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="line-height: 115%; text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt; line-height: 115%;">Altfel,
pe-atunci, aveam puține trotuare și multe desene cu creta. Azi, țărâna a fost
astupată cu asfalt și nu mai desenează nimeni, șotroanele au rămas doar
amintirea unor sărituri cu numere, iar miuța, doar un cuvânt inventat de cei
care, cândva, cu<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>o minge peticită,
încercau să dea sens unui timp numit copilărie, unor vremuri în care singura
grijă era să te trezești dimineața și, cu ochii mijiți, în soarele dimineții,
să-și faci planul de bătaie pentru încă o zi de rai în paradisul copilăriei, în
inocența unei dumnezeiești perioade din viața unui om. Dacă vedeți vreodată vreun copil la ceas de dimineață, desculț, cu genunchii ghemuiți la piept sub tricoul decolorat de arșița verii, cu ochii cârpiți de somn și fluierând imperceptibil vreo melodie a vremii, nu vă speriați, nu e bolnav, suferă, poate, de frica de a nu îmbătrâni niciodată. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="line-height: 115%; text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt; line-height: 115%;">Inocenţa
este, cred eu, acel drept judecător al copilăriei, starea în care fructul oprit
devine prima lecţie de maturizare într-o lume în care oamenii fug de rai taman
pentru că au uitat cum este să fii copil. Și credeți-mă, pe-atunci nu exista
niciun fruct dorit ori oprit care să nu fie gustat, pe-atunci nici nu ne gândeam
cât de repede poți fugi din paradis. <o:p></o:p></span></p>Pr.Victorhttp://www.blogger.com/profile/02323459370992508768noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-857404897892397741.post-40531247546152674632022-04-25T17:10:00.002+03:002022-04-25T19:32:20.967+03:00SETEA DE LUMINĂ<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhF9V8n7OINJbI_WTD3oJrr_2qkKYR2pyILzCkWFgLkeo1in0_Ek8SBnL-e2Z3eykHMB7XavClGL3nHDZCyikyJTFerFe2M5KXvrirIQlu_QDppmeLZq3jwwlwnJPdB-nFjlMTc_jRuTqmYMhEEej3xAidjjz_KNM4W2oYxxb4Ej07Ng7CtpW9naK2vrg/s1956/ooo.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1536" data-original-width="1956" height="251" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhF9V8n7OINJbI_WTD3oJrr_2qkKYR2pyILzCkWFgLkeo1in0_Ek8SBnL-e2Z3eykHMB7XavClGL3nHDZCyikyJTFerFe2M5KXvrirIQlu_QDppmeLZq3jwwlwnJPdB-nFjlMTc_jRuTqmYMhEEej3xAidjjz_KNM4W2oYxxb4Ej07Ng7CtpW9naK2vrg/s320/ooo.jpg" width="320" /></a></div><br /><p></p><p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">V-ați obișnuit, probabil, cei câțiva cititori
ai mei, ca-n perioada pascală să vin cu câteva rânduri și gânduri despre
experiența slujirii într-un sat ca multele altele, vizibil îmbătrânit și trecut
prin încercările vremurilor, cu tineri plecați peste mări și țări ori, după
caz, risipiți în căutarea unor locuri în care, măcar la nivel de speranță, să caute
un spațiu în care să se împlinească material. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Am reflectat mult dacă să mai scriu ceva, dacă
să mai postez ceva, de când cu expansiunea virtualului e abundență de fotografii
prelucrate, ouă și iepurași, de mesaje motivaționale aparent pline de substanță
încât, sincer, cuvintele mele simple ar fi precum rugina apărută-n sudurile
inestetice ale unor căpătâie de fiare menite să fie îngropate în radierul unor construcții
inutile. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Oricum, nu mă pot dezice de o stare, de
bucuria luminii după care tânjesc de când am văzut-o prima dată, de la naștere, parcă e o sete de lumină, lumina fiind singura condiție în orice lucrare a mea, gândind, cu micimea
minții mele, că până și Dumnezeu, Creatorul, nimic n-a lucrat înainte de a face
lumina, și de-atunci nimic în întuneric, pe ascuns, cum se lucrează azi și, în
tristele știri ce apar de pretutindeni vedem un întuneric de nedescris în
inimile și mințile celor ce conduc destinele unor oameni condamnați la
întuneric fără nicio vină. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Sărbătorile mi-au fost mereu prilej de
cercetare, întâi a propriei mele trăiri, apoi și-a celorlalți, a celor care vin
rând pe rând să se mărturisească spre a încerca să primească lumina în candelele
curățite ale sufletelor lor încercate de vremurile trăite, de falsitatea celor
din jur, de inesteticul construit haotic, de mizeria ce pare a deveni o
normalitate și de lipsa unei perspective în care siguranța, măcar ea, să fie o
constantă. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">„<i>Nu vă temeți</i>!” Da, asta a spus îngerul
femeilor mironosițe, și n-aș avea cuvinte cu care să contrazic acest imperativ,
în definitiv, oricât de mare ar fi întunericul, cu o pâlpâire de lumină îți
faci curaj, te agăți de fiecare licărire și pășești atent, până și<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>umbra morții se topește în fața luminii
curate. Da, asta le-am spus oamenilor, să nu se teamă, lupta pentru viață,
pentru asta de aici și deopotrivă pentru cea veșnică, este o continuă școală în
care înveți să primești, să dai și să păstrezi lumina, fie că vorbim de lumina
minții, fie de cea a sufletului, fie de lumina lucrurilor făcute cu drag. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">„<i>Bucurați-vă</i>!”<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Asta a spus-o Hristos, iar bucuria faptului
că oamenii, bătrâni, tineri și copii, rânduri, rânduri au pășit pragul
bisericii pentru a asculta, pentru a mă asculta, pentru a-i asculta reprezintă,
fără discuție, o bucurie, încrederea legată între noi în ani de zile dând sens
slujirii mele și trăirilor lor mai mult ca oricând. Când tinerii pe care cândva
i-am ținut în<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>brațe la botez, când
adulții cărora cândva le-am mai predat la școală ori au venit la slujbe în
copilăria lor, când toți aceștia au răbdat orele târzii<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>de după denii pentru a se mai spovedi, căci
veneau de la serviciu ori facultăți, înseamnă că lucrarea nu e degeaba, cum
spuneau și cu altă ocazie: „<i>care părinte </i>(preot)<i> să ne știe mai bine
ca dumneavoastră și cum să mergem în altă parte dacă sufletul nostru e aici</i>?”
<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Dincolo de frica ce-mi dă și mie târcoale
deseori, din nou, am primit și am dăruit lumină, am lăsat deoparte tehnologia
și am stat printre oameni cu timp și fără timp, între necazurile și bucuriile
lor. Recunosc, nu-s atât de vrednic încât să le rezolv pe toate, să-i bucur ori
să-i mulțumesc pe toți, nici Hristos n-a făcut asta, și nu nu că n-ar fi putut,
ci pentru că lumina arde în libertate, închisă, stinsă ori acoperită nu mai are
niciun folos. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Am lăsat la final copiii, concursul lor și
darurile primite, cărți pentru lumina minții, icoane pentru lumina sufletului,
toate spre mărturisirea unui adevăr care pe unii îi doare, pe alții îi
tulbură, pe alții îi agită și pe foarte mulți îi liniștește. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Dăruind lumină, am primit lumină, dăruind
încredere, am primit bucurie, dăruind clipe, am primit timp, un timp în care
parcă ceasurile n-au mai avut putere, furat parcă din veșnicia unor momente
primordiale.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Spuneam cândva că<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>atunci când rabzi de frig, o rază de soare
îţi pare o avere; când rabzi de foame, o firimitură îţi dă saţietatea unei<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>neînţelese merinde; când suferi în întuneric,
o rază de lumină te poate scoate chiar şi din umbra morţii. Acum vă spun să nu
vă temeți, bucurați-vă, viața e cel mai mare dar din univers, chiar dacă, iată,
vine pe lume în durere și, tot în durere, se risipește la timpul cuvenit. Să
fiți lumină, să dați lumină, tot ceea ce faceți la lumină este spre adevăr, iar
adevărul zidește, dimpreună cu dragostea, tunelul prin care se revarsă oceanul
de lumină în care se plămădește viața.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEghXzTGgI84hICUxhAUTRMDTyHwYbKyTSiSOBX2KzQ-JTY_4kUi20HNct3bK2Y9ZcOGu2lrZBMgsBZdB68pMyCS-wuNiJvw6NqZ2ExX1wRcKbN_ptxvTegb0V0z4jdIk8KWdk58SyXHg7F-7N7XoERSGUtag55BG5EdpgY9KHKSHUkFfUeN2VXC7JGofA/s3166/20201205_051733-01.jpeg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2283" data-original-width="3166" height="231" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEghXzTGgI84hICUxhAUTRMDTyHwYbKyTSiSOBX2KzQ-JTY_4kUi20HNct3bK2Y9ZcOGu2lrZBMgsBZdB68pMyCS-wuNiJvw6NqZ2ExX1wRcKbN_ptxvTegb0V0z4jdIk8KWdk58SyXHg7F-7N7XoERSGUtag55BG5EdpgY9KHKSHUkFfUeN2VXC7JGofA/s320/20201205_051733-01.jpeg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi1_IFWqCZKeu-9y4za_-ih1tAB0m9DPPY7MLsCnDqkWEghApoyAN6_dmelG6ekV9q_D47K2rN80yMGpRkMqtGA8GWFuTkPymblSwKRJRJhwb5VOu_pCamXqc5T-T8llr8mjFMzB7DDwioFb0jEO_CUzJvM-_ZUl2mi_ToSQzjx31-RRwlMzbECRxjYYQ/s4128/20220422_093158-01.jpeg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="4128" data-original-width="3096" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi1_IFWqCZKeu-9y4za_-ih1tAB0m9DPPY7MLsCnDqkWEghApoyAN6_dmelG6ekV9q_D47K2rN80yMGpRkMqtGA8GWFuTkPymblSwKRJRJhwb5VOu_pCamXqc5T-T8llr8mjFMzB7DDwioFb0jEO_CUzJvM-_ZUl2mi_ToSQzjx31-RRwlMzbECRxjYYQ/s320/20220422_093158-01.jpeg" width="240" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjuMFz1rBTm1uvQI_JPvA2BRIJEuZH8kVqgxv6esHqA88ix5tACP5zDHWBVbDFpY5YblEZq4DhVYMdHLQMxChztC5Fc9DbmX13WYzK0SZvFtJDgvgWmEBf5idcB-M5xuoBf-MiJ3ci4cwSiH5cwF2XiTwP6pCk0ztYvJsTcUeZWixDNjdGkmAMmj4fHEA/s4128/20220422_112140.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3096" data-original-width="4128" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjuMFz1rBTm1uvQI_JPvA2BRIJEuZH8kVqgxv6esHqA88ix5tACP5zDHWBVbDFpY5YblEZq4DhVYMdHLQMxChztC5Fc9DbmX13WYzK0SZvFtJDgvgWmEBf5idcB-M5xuoBf-MiJ3ci4cwSiH5cwF2XiTwP6pCk0ztYvJsTcUeZWixDNjdGkmAMmj4fHEA/s320/20220422_112140.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh87jWoqQt2rh-S6hcGYQVpSdxt6wROMU9KpqsxQ7dv_ezTPh9GREezVsN462VuZUvbJn9ERYzmM7UlyL9STNnqT80ycTwznP1ietkokcA5NuEmuDecqQvx3bCxEUKLsFfCFfWVWcBL9oxjHDN9RxQzsb2TenZvQNDFxq8OvqXsvjxe6HlY1tLLj5ET1A/s3264/20220424_002732.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2448" data-original-width="3264" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh87jWoqQt2rh-S6hcGYQVpSdxt6wROMU9KpqsxQ7dv_ezTPh9GREezVsN462VuZUvbJn9ERYzmM7UlyL9STNnqT80ycTwznP1ietkokcA5NuEmuDecqQvx3bCxEUKLsFfCFfWVWcBL9oxjHDN9RxQzsb2TenZvQNDFxq8OvqXsvjxe6HlY1tLLj5ET1A/s320/20220424_002732.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhqEn9xOmzl_rqFxXnjPRO7I2Okk_QPZLxR3KiqJ9VJnwbkykNFo9U5CrHhc1BkbtcksmOUOoaW9bEU2RWMkJy0i9sABRd8YI6ou5x8FlcVb_fFYS3W8gzl5cVHAc12nHr-NnATqD5lXNb7zU5NFiik7qvhH4Br1uNBS2xIqKa2gbx_KPhkCHxsZx15Qw/s4128/20220424_165228-01.jpeg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3096" data-original-width="4128" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhqEn9xOmzl_rqFxXnjPRO7I2Okk_QPZLxR3KiqJ9VJnwbkykNFo9U5CrHhc1BkbtcksmOUOoaW9bEU2RWMkJy0i9sABRd8YI6ou5x8FlcVb_fFYS3W8gzl5cVHAc12nHr-NnATqD5lXNb7zU5NFiik7qvhH4Br1uNBS2xIqKa2gbx_KPhkCHxsZx15Qw/s320/20220424_165228-01.jpeg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhSr7xbP8xM9DXiy6MLyM3xdaCLl5ANWL52vAm67vjDuPFmOuFQBZxslT4buPH-3qQo657VNoDx2XH3Tgi3FXAUo_66TIfaq_RRrNu52Qtb_0lqYegPbJcPcRuLqAAALtYBH-6dfyNrQ91IplVbtMTPPNLkyfdbDvYktl5Li_amUqxrxfhSmPH_g404_A/s4128/20220424_171651.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3096" data-original-width="4128" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhSr7xbP8xM9DXiy6MLyM3xdaCLl5ANWL52vAm67vjDuPFmOuFQBZxslT4buPH-3qQo657VNoDx2XH3Tgi3FXAUo_66TIfaq_RRrNu52Qtb_0lqYegPbJcPcRuLqAAALtYBH-6dfyNrQ91IplVbtMTPPNLkyfdbDvYktl5Li_amUqxrxfhSmPH_g404_A/s320/20220424_171651.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh8sJPNcjNwqVHj9A_xcRqD_WPVeEdwi4KUBlSF3ptWCd8yCiSXfhEZdG_rN_v7RR_naUyn9VEe91Le4jqCTuGzjyjCTb8yGbUb-VttgNmTpzNoTdmUyUjXyMiEbI0908UsFDY_FC-fV5169yMgtJf7yGF0gHPAxTdzCJVrKdyitOvM7F0h3qoyJ6fMbQ/s4128/20220424_174039.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="4128" data-original-width="3096" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh8sJPNcjNwqVHj9A_xcRqD_WPVeEdwi4KUBlSF3ptWCd8yCiSXfhEZdG_rN_v7RR_naUyn9VEe91Le4jqCTuGzjyjCTb8yGbUb-VttgNmTpzNoTdmUyUjXyMiEbI0908UsFDY_FC-fV5169yMgtJf7yGF0gHPAxTdzCJVrKdyitOvM7F0h3qoyJ6fMbQ/s320/20220424_174039.jpg" width="240" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhTBDitW_ctIlXTIUoTFXNpptGkjCZ4n3bBME9ygzXau6Yv1hTl8MotRTEGWbBkzUTxhOVR5-UtPAt_7jNwXHouvy6DEDkHVL2Y660xIEv1KnL-Arw0Mrn3bkfKDSGeeUKPPuwNR2FhqpERdVyCwOL1RJW44htC-KrDnuUBrqNhkxazxAn8fBFtIa-y2A/s2048/278834191_362246315950897_7884559129659961607_n.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2048" data-original-width="1536" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhTBDitW_ctIlXTIUoTFXNpptGkjCZ4n3bBME9ygzXau6Yv1hTl8MotRTEGWbBkzUTxhOVR5-UtPAt_7jNwXHouvy6DEDkHVL2Y660xIEv1KnL-Arw0Mrn3bkfKDSGeeUKPPuwNR2FhqpERdVyCwOL1RJW44htC-KrDnuUBrqNhkxazxAn8fBFtIa-y2A/s320/278834191_362246315950897_7884559129659961607_n.jpg" width="240" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhdr3OnycN_0nN2IJHZSxuN_6c1wYo8x-D_xxiVaRQN__bQSp4-KIiHzP_OnrhAK4t483BAxJFkne9sLiocYsf-nBWTHSpjh6KTa1tQEQCV_YvMTo-furcJq_vdnanRmioYaIKWzeak_EYvONnqpw24IAXMOuQK-QKecWAjiMGOvq24tvtkH6mXhxcbFg/s2048/278873502_687897609210667_1450339346517345967_n.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1536" data-original-width="2048" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhdr3OnycN_0nN2IJHZSxuN_6c1wYo8x-D_xxiVaRQN__bQSp4-KIiHzP_OnrhAK4t483BAxJFkne9sLiocYsf-nBWTHSpjh6KTa1tQEQCV_YvMTo-furcJq_vdnanRmioYaIKWzeak_EYvONnqpw24IAXMOuQK-QKecWAjiMGOvq24tvtkH6mXhxcbFg/s320/278873502_687897609210667_1450339346517345967_n.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh5LNoVaK-3e9dSZgYwoTIJLwXn_ysMF3wWlj9Ni4wZQlvDpFul68sq-yiwE7Iou_fnYU7O5SPitJSO0nzx2yCXNKsdzQlQy7GNdmGjLh6_M_1SlWRHhaUYp3YGf_fdvwdQh3YAc-YijwVFOPrq95wv2Dy9STWFI_HT8lD16t6zgOz6XblR4lcz2kDfEQ/s2048/278914160_666099531141122_7423994666599401340_n.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1536" data-original-width="2048" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh5LNoVaK-3e9dSZgYwoTIJLwXn_ysMF3wWlj9Ni4wZQlvDpFul68sq-yiwE7Iou_fnYU7O5SPitJSO0nzx2yCXNKsdzQlQy7GNdmGjLh6_M_1SlWRHhaUYp3YGf_fdvwdQh3YAc-YijwVFOPrq95wv2Dy9STWFI_HT8lD16t6zgOz6XblR4lcz2kDfEQ/s320/278914160_666099531141122_7423994666599401340_n.jpg" width="320" /></a></div><br /><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjuvMiUj_DXOtvLEFtoiKKrEdXgUN7mhWXW1mH2SHwF6pUGH2X0lg26bhpSZO_o28LOIxPS_yTDs1YKygtX2gue9_WQp6CwfLSX5g526DlQjQbzrGTk9i_XsMBgmRG2syrLZJi-2qp7zkQsh1Z3k1voGGs63PfzMzBRq2PKg5hfo7antw8qPK4dqlu9Q/s1932/WhatsApp%20Image%202022-04-24%20at%2017.40.44.jpeg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1536" data-original-width="1932" height="254" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjuvMiUj_DXOtvLEFtoiKKrEdXgUN7mhWXW1mH2SHwF6pUGH2X0lg26bhpSZO_o28LOIxPS_yTDs1YKygtX2gue9_WQp6CwfLSX5g526DlQjQbzrGTk9i_XsMBgmRG2syrLZJi-2qp7zkQsh1Z3k1voGGs63PfzMzBRq2PKg5hfo7antw8qPK4dqlu9Q/s320/WhatsApp%20Image%202022-04-24%20at%2017.40.44.jpeg" width="320" /></a><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjYExHnuxmF_6xHLIr9uhPDujrXRZQFfi5V2TbdS0Un3QQMDIUN7eeDNjWMmTj83wNld1Bvpk0zp3o429HTNE4tEsSx6IQr3gq70mU9BsSrLUpZEL2ghrVoDN8wmE5PWV32ZStzhG8f9NEDcwHH2CZ3Awig78-nuUS01kTjACxQOT5HRTpOp66ynQl7MA/s1288/IMG-20210502-WA0062.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="966" data-original-width="1288" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjYExHnuxmF_6xHLIr9uhPDujrXRZQFfi5V2TbdS0Un3QQMDIUN7eeDNjWMmTj83wNld1Bvpk0zp3o429HTNE4tEsSx6IQr3gq70mU9BsSrLUpZEL2ghrVoDN8wmE5PWV32ZStzhG8f9NEDcwHH2CZ3Awig78-nuUS01kTjACxQOT5HRTpOp66ynQl7MA/s320/IMG-20210502-WA0062.jpg" width="320" /></a></div><br /></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJnkADt8sUgGcjw5-lYWOZ5fhkz0QdZQjee8XKI-5-7Fc4JDU9oXhKaoMAtVUGW46naPzdUwU7qLC2HQtou2OymzFNXv76-nQT5gXbPtYcNFoSSaOkg2R2M6BUWeteA7sjbsz9tN5PQ0p-TObyiX4vqz3vzcaq6lMYl5LEPrCSOwU0mkHszDnaOdIFbQ/s2048/278883984_557034556040222_2406407323304205602_n.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2048" data-original-width="1536" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJnkADt8sUgGcjw5-lYWOZ5fhkz0QdZQjee8XKI-5-7Fc4JDU9oXhKaoMAtVUGW46naPzdUwU7qLC2HQtou2OymzFNXv76-nQT5gXbPtYcNFoSSaOkg2R2M6BUWeteA7sjbsz9tN5PQ0p-TObyiX4vqz3vzcaq6lMYl5LEPrCSOwU0mkHszDnaOdIFbQ/s320/278883984_557034556040222_2406407323304205602_n.jpg" width="240" /></a></div><br /><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;"><br /></span><p></p>Pr.Victorhttp://www.blogger.com/profile/02323459370992508768noreply@blogger.com20tag:blogger.com,1999:blog-857404897892397741.post-22678101174413508302022-02-18T13:27:00.003+02:002023-02-10T15:34:40.078+02:00REVERENDA CU CIULINI<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEjyfmRvEe34J70Dk5joZAk6MyIAfkhvX4LskqncyP29BPCmQreAPyNuvZqX34H9x5KCk_A0rBpab7vSaGRhVFMgE9tdxPzIXybqCi7B6P3B6PXaAHNXp8Urlvm9WnRl_KXVD1PePRxp9icxssxfGP4ShArPn6Lw7Z2D2mlCM5QeH5HH_jG_chm_tgt8jQ=s625" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="625" data-original-width="499" height="232" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEjyfmRvEe34J70Dk5joZAk6MyIAfkhvX4LskqncyP29BPCmQreAPyNuvZqX34H9x5KCk_A0rBpab7vSaGRhVFMgE9tdxPzIXybqCi7B6P3B6PXaAHNXp8Urlvm9WnRl_KXVD1PePRxp9icxssxfGP4ShArPn6Lw7Z2D2mlCM5QeH5HH_jG_chm_tgt8jQ=w186-h232" width="186" /></a></div><br /><p></p><p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">O lună straniu de luminoasă pe cerul unei
nopți de februarie parcă-mi străpunge fereastra. Ochii larg deschiși abia
percep senzația nopții, visul, oh, visul ce taman se sfârși a fost atât de viu
încât parcă și mai stranie mi se pare acum luna ce pare a se clătina în vântul
puternic al nopții. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">„<i>Dă-mi partea de avere ce mi se cuvine</i>!”
Știu, unii dintre voi cunoașteți cuvintele, pe de o parte pentru că le-ați
citit ori ascultat, alții pentru că le-ați trăit. Ce vis, repet, ce vis,
căzusem atât de jos... . <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Când ceri o parohie, atunci, foarte tânăr,
pleci entuziasmat, nici n-ai avea de ce să fii altfel, ești ca soldatul care nu
știe ce-i războiul, uniforma curată și pușca lustruită îi dau curaj, habar nu
are ce-i noroiul și sângele și cât de repede se strecoară moartea pe lângă
viață. Și-apoi, de mine zic acum, mergând la Preaînaltu`, cum din școală
spuneam toți, când ceri o parohie să ceri ca și cum ți s-ar cuveni, că vrei să
faci misiune, să te bați, să fii un bun ostaș pe câmpul de luptă duhovnicească
al parohiei. Și-am cerut ca și cum de drept mi se cuvenea, desigur, ca fratele
cel mic din evanghelie, plecând să plinesc ceea ce visam și dând piept cu ceea
ce nu gândeam. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">În visul de azi noapte frigul aproape m-a
doborât, dar în prima iarnă de slujire a fost cumplit, ca și în multe altele
după, un godin jigărit și mai apoi o sobiță cochetă dar prea slim pentru mica
noastră biserică nu făceau față gerului, agheasma îngheța tun în sticlă și
cădelnița, deși cu jar în ea, parcă-și dădea duhul la fiecare cădire, în timp
ce clopoțeii se tânguiau jalnic în scuturarea ritualică, cerșind, parcă,
îndurare de la sfinții ce asistau la slujba preotului tânăr căruia îi înghețase
freza încă din timpul utreniei. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Când îți ceri averea și-o primești, habar n-ai
ce povară ți se dă. „<i>Primeşte acest Odor şi-L păstrează pe El până la a doua
venire a Domnului nostru Iisus Hristos, când are să-L ceară de la tine</i>”.
Da, ți se pune în palmă pe Cel ce-n palmă ține toate și, cel puțin în inima
celui ce crede, o avere mai mare ca aceasta nu există.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Spre final, Preaînaltu`, după ce am citit
rugăciunile de după împărtășire, mi-a zis așa: „<i>câtă vreme frăția ta te vei
duce la biserică precum te duci la casa părintească, vei reuși în toate,
de-acolo îți iei puterea, chiar dacă o să mănânci o grămadă de pâine cu țepii
ciulinilor în palme</i>.”<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">N-am băgat în seamă, desigur, mă gândeam că
așa trebuie să-ți spună ierarhul la hirotonie, de unde atâția ciulini, eu sunt
deja preot, adică... . Zice-se că visele durează foarte puțin dar cuprind în
ele și-o viață întreagă. Cred că m-am zvârcolit un pic în somn, ciulinii mi se
agățaseră de reverendă, ciulini și turiță, erau poalele pline, cimitirul,
pe-atunci, era o pădure de salcâmi cu petice de bozii, ciulini și turiță din
care ici, colea, la lumină, se ițea câte un mormânt mai curat. Reverenda mea,
nouă, prima reverendă, avea poalele brodate cu țepii mici și mari ai bălăriilor
ce scrutau semețe cerul. Și-n vreme ce pe marginea unei cripte piguleam cu
migală țepii, o bătrână s-a apropia de mine și mi-a zis: „<i>ehee, părințele,
așa se mănâncă pâinea, cu spini, cu mărăcini, doar punând palmele la muncă
scapi de ei, dar trebuie să mai pui busuiocu-n cui</i>”. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">M-a durut un pic, recunosc, eram la început,
să te îndemne cineva la muncă, așa de subtil, nu-i de colea, dar mi-o meritam,
eu am cerut averea slujirii, partea ce mi se cuvine, cum spunea fiul risipitor.
Greu vis, repet, mă dor oasele, în noaptea asta am cosit, am cărat gunoaie, am
tăiat lemne, am întins sute de metri de sârmă, am săpat și turnat betoane cât
pentru o viață, am fasonat fier și am cărat cărămidă, am bătut kilometri de
drumuri și-am vorbit cu oamenii pe care îi văd zi de zi dar și cu cei pe care
doar pe drumul amintirilor îi mai poți găsi, toate într-o repetare a lucrurilor
făcute în ani și ani de zi în încercarea de a scăpa de ciulinii unor trăiri ce
se agață de minte și înțeapă ființa. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Și-apoi, pentru că-n astfel de momente ai
nevoie de ajutor, prietenii, cei adevărați, nu sunt cei care te caută doar la
bucurie, la hramuri și sfințiri, nunți și botezuri, ci cei care,<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>în vreme de restriște, printre betoane, moloz
și alte trăiri, vin să te întrebe de sănătate. Știu, asta-i chiar realitatea,
nu doar o parte din vis, căci atunci când crezi că nu mai ai ieșire, când ești
afundat cu totul în sufocantele datorii și îndatoriri, puțini sunt cei care-ți
întind o mână, mai ales văzându-te plin de ciulinii și turița unor bălării ce
înăbușă bruma de nădejde cu care ai plecat cândva la drum. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">„<i>Dumnezeiescul har, Cel ce totdeauna pe
cele neputincioase le vindecă și pe cele cu lipsă le împlinește</i>...”. Chiar
așa, e partea de rugăciune pe care noi, slujitorii, o uităm deseori, culmea,
fiind tocmai momentul primirii acestui har al preoției. Uităm de puterea
aceasta vindecătoare care plinește ceea ce noi în slăbiciunile ori mândria
noastră nu putem vedea ori lucra. Când îți ceri averea despre care crezi că ți
se cuvine, nu te gândești că vreodată tot la sursă vei ajunge, că te vei
întoarce, că te vei trezi ca dintr-un vis fără de sfârșit spre a vedea totul la
lumina zilei, în adevărul mai mult decât palpabil al realității. Căci, în
definitiv,<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>ridicarea și întoarcerea
înseamnă libertate, slăbiciune fiind, culmea, taman fuga, dorul de ducă,
stările în care credeai că poți face ce vrei și poți fi cine dorești. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Nu m-a mai luat somnul, gândul la fiul
risipitor, la mustrarea conștiinței sale, la felul în care, la un moment dat,
nopțile îi vor fi ros din marginile sufletului și așa zdrențuit de încercări, gândul
acesta m-a întors peste timp. E bine acasă lângă cei dragi, dar bine-i este
sufletului și-acolo unde a primit haina cea bună, inelul ce atestă
paternitatea, dacă vreți, chipul pe care-l purtăm și, cel mai de seamă, pâinea
cea bună, cea care îndestulează deopotrivă și pe stăpân și pe slugă. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt;">Reverenda am ars-o, am ars-o de multă vreme,
scămoșată de ciulini și perpelită prin flăcările unor lumânări lăsate de
izbeliște<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>n-ar fi dat bine acum printre
oamenii cocheți ai vremii. Dar și-așa, acum, pe aleile curate pe care creșteau
cândva boziile și-n spațiul mai mult decât luminat și cald al slujirii, se simt
deseori țepii unor ciulini, începutul prin care trecem toți, vrem ori nu vrem,
când plecăm pe drumul de acasă spre... acasă.<span style="mso-spacerun: yes;">
</span><o:p></o:p></span></p>Pr.Victorhttp://www.blogger.com/profile/02323459370992508768noreply@blogger.com11tag:blogger.com,1999:blog-857404897892397741.post-53225202361775841422022-01-08T14:12:00.000+02:002022-01-08T14:12:04.112+02:00DRACUL L-A PUS<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgMzmDJxY2eWwffEHeFyimE80cOJrcOQxS1jBxbYG6-w1InHf91eebxwQ0edw8f7UFOaKZljfefQnCHQ4L_T6t4_0-J5-LMCJ2Rl1lK2NxOSrkU689_G3_7_P09GHmh0obMKFqWWaRI1O3JroqMhLUnL8c-qVkPniVrd1HWuKqBrs0Ft3QMje1UxcSieg=s468" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="468" data-original-width="384" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgMzmDJxY2eWwffEHeFyimE80cOJrcOQxS1jBxbYG6-w1InHf91eebxwQ0edw8f7UFOaKZljfefQnCHQ4L_T6t4_0-J5-LMCJ2Rl1lK2NxOSrkU689_G3_7_P09GHmh0obMKFqWWaRI1O3JroqMhLUnL8c-qVkPniVrd1HWuKqBrs0Ft3QMje1UxcSieg=s320" width="263" /></a></div><br /><p></p><p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 13.0pt;">A
da vina pe ceilalți, a arăta cu degetul ori a te dezvinovăți pentru banalele,
puerilele și nenumăratele greșeli, păcate ori nereușite deja este un sport, un
sport pe care-l practicăm toți, aidoma scenei biblice în care, Adam și Eva, protopărinții
noștri, nu-și asumă responsabilitatea căderii și, bărbatul dă vina pe femeie,
femeia pe șarpe/diavol, fiecare dintre ei ascunzându-se de la fața lui
Dumnezeu, fugind din calea adevărului. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 13.0pt;">Este
foarte adevărat că românul, viteaz de felul lui, găsește și-n asta o portiță de
scăpare, de fapt poteca ce se înfundă când ți-e lumea mai dragă, fiindcă atunci
când ți se pare că <i>nu-i dracul chiar atât de negru </i>și că ești în stare
să negociezi cu el, neștiind că el joacă doar la cacealma și că e greu să mergi<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>la mizele ridicate la fiecare nivel, te
trezești singur, în osândirea unei conștiințe ce roade asemenea unui vierme neadormit,
tânjind după timpurile în care îți folosea altfel libertatea, alegând, desigur,
binele, ca singura alternativă a trecerii diverselor punți întâlnite pe drumul
vieții. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 13.0pt;">Există
un pasaj biblic, evanghelistul Matei îl redă în capitolul IV, un pasaj în care
Hristos, dus de diavol în pustiul Carantaniei, depășește cele trei ispitiri clasice
într-o<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>formă ce aparent pare lesne de
împlinit, greu de dus la capăt de către cei nepregătiți. Și-apoi mai e un
aspect, nu cred să fie îndemn divin căruia omul să nu-i fi stat împotrivă ori povață
față de care să nu cârtească, meteahnă omenească, deh, total diferită de
ascultarea făcută de Fiul lui Dumnezeu, fie chiar și-n cele mai grele clipe,
făcându-Se, ascultător până la moarte. Omul, nu, nu procedează așa, se complică
în văicăreli fără fundament, fie că-i prea sărac, fie că, bogat fiind, îl invidiază lumea. Dacă postește se laudă, dacă nu postește, fie se vaietă, fie
blamează postul. Se uită urât pe soarele verii și suduie frigul iernii, nici
timpul nu-i e de ajuns de fiecare dată, fie trece prea repede când toate-i merg
din plin, fie prea încet când are de așteptat, blestemând <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>clipele ce par a sta în loc. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 13.0pt;">Foamea,
primul obstacol, foamea aia viscerală, cea care nu-ți dă pace, starea în care
nu te poți odihni nicidecum, foamea este prima ispitire, verbul a gusta
devenind poartă prin care oricând putem cădea, a mânca, devenind deja o
permanentizare a stării consum, a neputinței de a trăi, fie și pentru scurt
timp, fără această permanentă gustare. În fața foamei cad cei mai mulți, pentru
un colț de pâine, de prea multe ori, săvârșindu-se crime ce fac de rușine
întreg neamul omenesc. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 13.0pt;">Trufia,
vanitatea, iubirea de sine, mai precis a puterii sinelui, a clipelor când
spunem că nimeni nu-i ca noi (de<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>frumoși, deștepți, puternici, pricepuți etc.), acestea reprezintă a doua
ispită pe calea vieții. Scapi de foamea viscerală, materială și dai în beția
minții, a autosuficienței, a aripilor false, de ceară, ca cele ale lui Icar și
Dedal, cele care doar te ridică doar până la înălțimea din care, căzând, n-ai
să te mai poți ridica niciodată.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Îndemnul
de a te arunca în golul propriei existențe există, mulți zdrelindu-și
genunchii, alții rupându-și gâtul, cei mai mulți pierzându-și sufletele,
aproape toți bazându-se pe falsele lor puteri, cerșind în cădere aripi
îngerești pentru a scăpa de zdrobirea adevărului.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 13.0pt;">Bogăția,
da, cea de a treia ispitire, nevinovata dorință de a avea mai mult, tot mai
mult, schimbând verbul a fi în mult mai căutatul a avea, strângând și tot
strângând, vânzând clipe din frumusețea tinereții și a puterii maturității în
încercarea de a fi bogat pentru o bătrânețe atât de săracă în putere. A-ți
vinde viața, sufletul în închinarea adusă unui ban ce nu e altceva decât ochiul
dracului (înțelepciunea populară o zice, nu eu) nu este decât iluzia că vei
reuși cu toți banii strânși să cumperi fericirea pe lângă ai trecut toată viața
și n-ai băgat-o în seamă fiindcă era sărăcăcios îmbrăcată. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 13.0pt;">Și
mai e ceva,<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>nu te <i>face frate cu
dracul pentru a trece puntea</i>, la capătul celălalt nu e nimic bun, e malul
în care te așteaptă alte ispitiri, jocurile aparent nevinovate în care același
drac pe care tot dăm vina, și-a băgat coada spre a încurca ițele și așa înnodate
<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>de prea multe compromisuri.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 13.0pt;">Dăm
vina unii pe alții și toți arătăm cu degetul spre ceilalți, cădem în banalele
ispite cotidiene, nu<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>învățăm nimic din
greșelile trecutului, poftim la firimiturile risipite prin diversele cotloane
ale existenței, ne aruncăm în gol spre prinderea unor umbre reci și diforme,
alergăm după bogăția unei lumi pe care n-o putem stăpâni niciodată, nefiind în
stare, de altfel, să fim cu adevărat stăpâni nici pe propriile noastre
sentimente. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 13.0pt;"><o:p> </o:p></span></p>Pr.Victorhttp://www.blogger.com/profile/02323459370992508768noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-857404897892397741.post-78301050667167672222021-12-29T18:31:00.003+02:002021-12-29T18:31:47.983+02:00CÂND BILANȚUL NU STĂ ÎN BALANȚĂ<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEjtdePcr1FjUs-NDg7YeyK11b1acjUHAamrbrOGyESgBDPR2Hz79zprbstZumzkm9kw8k5kmqliwv24755xmkVE_9-QRT0kI-puLcPMH29jLSuUclJYkiP_84HI-aw3xZNP5BK7YSq-AG5H2MNdjdf1f8eW5NGqx8cARhBaStueemaNRT9yTkFwC5GZpQ=s643" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="643" data-original-width="643" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEjtdePcr1FjUs-NDg7YeyK11b1acjUHAamrbrOGyESgBDPR2Hz79zprbstZumzkm9kw8k5kmqliwv24755xmkVE_9-QRT0kI-puLcPMH29jLSuUclJYkiP_84HI-aw3xZNP5BK7YSq-AG5H2MNdjdf1f8eW5NGqx8cARhBaStueemaNRT9yTkFwC5GZpQ=s320" width="320" /></a></div><br /><p></p><p class="MsoNoSpacing" style="line-height: 115%; text-align: justify;"></p><p class="MsoNoSpacing" style="line-height: 115%; text-align: justify;"></p><p class="MsoNoSpacing" style="line-height: 115%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;">Stă
finalul<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>de an într-un capăt de ață, se
scurge nevăzut și nebăgat în seamă, speriat cumva, în trista-i despărțire, de
petardele ce vor să facă intrarea unui an nou, zicem noi, toți, mai bun ca cel
ce se duce în statistica unei<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>istorii ce
încă se va scrie. Și-apoi, ăsta-i rostul timpului, să împartă clipele, zilele
și anii în părți pe care noi să le trăim bine sau rău, părți pe care le-am dori
uitate ori repetate, toate într-un bilanț ce presupune, desigur, și-o balanță,
în care să cântărim plusurile și minusurile unor irecuperabile momente ale vieții.
<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt; line-height: 107%;">„<i>Toate le-a făcut Dumnezeu
frumoase şi la timpul lor; El a pus în inima lor şi veşnicia, dar fără ca omul
să poată înţelege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la început până la
sfârşit</i>”.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt; line-height: 107%;">Trăim vremuri ciudate,
vremuri în care, deși totul pare a fi vizibil, se fac din ce în ce mai multe
lucruri în ascuns, la suprafață fiind scoase doar rezultatele ce dau bine în
ochii celor care, la fel de fals, se bucură ori apreciază reușita celorlalți. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt; line-height: 107%;">La final de an se face
bilanțul general, pe lângă cele semestriale ori trimestriale, lunare ori, de ce
nu, cotidiene cu care-s obișnuiți oamenii moderni. Toți aleargă după cifre
care, puse în balanță cu anii anteriori, să fie mult mai mari, cu situații
îmbunătățite și cu planuri viitoare care să stoarcă din noi ultima clipă de
timp liber rămasă și așa în așteptarea unui moment ce pare a nu se mai ivi. Pe
vremuri exista nebunia cincinalului, a planului de arătură, semănat ori te miri
ce alte lucruri de înfăptuit într-o societate aflată la limita agoniei dintre
libertate și închisoare în propriile vise. Azi, mai moderni,<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>ne afișăm cu realizările prin oceanul fără de
sfârșit al virtualului ce face valuri numai bune pentru cei ce practică surfing
printre cifrele obositoare ale unei omeniri căreia nu-i mai pasă de oameni,
totul<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>reducându-se la statistici reci
prezentate în aplauzele unor useri ce uzează de butonul like în încercarea de a
se face remarcați din mulțimea mută a unor oameni ce poate n-au reușit mai
nimic în anul ce-a trecut. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt; line-height: 107%;">„<i>Atunci mi-am dat cu
socoteala că nu este fericire decât să te bucuri şi să trăieşti bine în timpul
vieţii tale</i>”. Ce frumos vorbește Ecclesiatul despre adevărata stare de fericire
în care ar trebui să ne trăim clipele, și nu, nu că am reuși prea mult, ci
taman cu puținul de care dispunem, asta fără a ne uita înciudați pe cei ce
aparent sunt pe val, ci doar conștientizând că pe creasta valului ești doar un
timp, mai apoi trebuind să cobori la același liman de la care ai plecat, în
nisipul ori pământul ce ne face pe toți egali la un moment dat. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt; line-height: 107%;">În încercarea vremurilor trăim
stări confuze, pe de o parte ne-am dori lucruri ori stări ce nu ne-ar folosi
decât vremelnic, pe de altă parte blamăm situația în care ne aflăm, ne tăvălim
în micimea unor efemere plăceri și dăm cu piciorul unor momente de suflet,
respingând prietenii în favoarea funcțiilor, anulând întâlnirea cu
Dumnezeu<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>pentru întâlniri de afaceri, mimând
bunătatea în disperarea de a ieși în evidență, devenind sclavii propriilor noastre
căutări, terminând totul în singurătatea unor realizări mărețe, străini de
oameni și încătușați în propriile căutări neîmplinite. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt; line-height: 107%;">Știu, e vremea bilanțului,
cei mai mulți își aștern pe hârtie, în word sau excel reușitele, măreția unor realizări
ce parcă n-ar mai fi fost sub soare. Desigur, majoritatea își încordează mușchii
deasupra celorlalți ca și cum fără ei nimic nu s-ar fi putut.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Nu zic, deși sunt tentat, dar a zis-o Hristos,
în discuția cu Pilat: „<i>n-ai avea nici o putere asupra Mea, dacă nu ţi-ar fi
fost dat ţie de sus</i>”, de unde reiese că uităm deseori că pe mintea și
puterea noastră suntem limitați, fără ceea ce primim de Sus și, de ce nu, la
fel de bine, de la ceilalți, de la cei mai mici deseori, n-am putea (mai)
nimic. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt; line-height: 107%;">„<i>Şi mi-am dat seama că
nimic nu este mai de preţ pentru om decât să se bucure de lucrurile sale, că
aceasta este partea lui, fiindcă cine îi va da lui putere să mai vadă ceea ce
se va întâmpla în urma lui</i>”? <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt; line-height: 107%;">Bilanțul este o sabie
deasupra capului tuturor, e o sabie cu două tăișuri, una care te obligă să ieși
pe plus, eventual mai bine decât ceea ce a fost înainte, de multe ori cu
sacrificii ale căror urmări nu pot fi niciodată calculate, că pe-astea, de
sacrificii zic, nu le mai contabilizează nimeni corect, ele sunt, zice-se,
pierderile inerente ale unui război pe care și-l asumă toată lumea. Uneori nu
am habar pentru ce alergăm atât, care-i țelul, la ce ne folosește totul când de
fapt nu avem nimic și de ce nu reușim să ne oprim din alergare decât în
momentele în care, fie ajungem să facem bilanțul altora, fie, și mai grav, să
ne fie făcut bilanțul. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt; line-height: 107%;">Acum ceva zile, trecut prin
sat, m-am întâlnit cu una din bătrânele satului, care, e lesne de înțeles, a
prin multe finaluri de an la viața ei. Am întrebat-o despre cum se mai simte și
ce mai face, iar răspunsul ei simplu m-a luat pe nepregătite, căci ridicându-și
ochii la cer, a zâmbit<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>senin și, la cei
peste 85 de ani ai săi mi-a răspuns cu cuvintele unui tânăr: „<i>sunt ok,
părințele, de mulți ani sunt așa, am învățat să mă mulțumesc cu ce am, cu ce
mi-a rămas, <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>în sărăcia mea sunt cea mai
bogată</i>”. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt; line-height: 107%;">Suntem sclavii unor bilanțuri
ce par a nu se mai sfârși, dăm seama pentru multe și mărunte, ne dorim ca-n
prima zi a anului ce vine, cumva, reportul anul precedent, adică a celui ce
taman se scurge, să fie cât mai mare, să avem din ce ne înfrupta într-un an
despre care nu știm nimic, doar că-și va șterge zile după zile ca și cel ce e
pe sfârșite, hrănindu-se cu clipele vieții noastre, prea ușor risipite în
lucrarea unor situații pe care ceilalți fie le invidiază, fie le apreciază
tardiv, fie le copiază stângaci, totul într-o matematică ce dă mereu cu plus în
cele materiale și, din nefericire, cu minus în relația dintre oameni. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt; line-height: 107%;">Și doar ce-am spus, „<i>toate
le-a făcut Dumnezeu frumoase şi la timpul lor; El a pus în inima lor şi
veşnicia, dar fără ca omul să poată înţelege lucrarea pe care o face Dumnezeu,
de la început până la sfârşit</i>”.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt; line-height: 107%;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt; line-height: 107%;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 13.0pt; line-height: 107%;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 13.0pt; line-height: 107%;"><o:p> </o:p></span></p><br /><p></p><p></p>Pr.Victorhttp://www.blogger.com/profile/02323459370992508768noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-857404897892397741.post-4893252865123047762021-12-25T03:21:00.001+02:002021-12-25T03:21:11.163+02:00CE-AȚI VĂZUT PĂSTORI?<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEiVnYhIumYf7Y_hxunQVNVbfkrTmq17YvaSr35ZyKfWGRb_uV_cxYsBir6dpYwO7FoC8OmeXPBFGH0o9ZIlOlg-QN4iW-HAe3cuGOEo2c9oBoTOiZCArluHg3UHiSigu6VoNsMIRuaNRKtVatJp_QBCejCxGzk9g5DPBgw03VerjO1LUc_ttejEZdJ9uQ=s1758" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1758" data-original-width="1318" height="312" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEiVnYhIumYf7Y_hxunQVNVbfkrTmq17YvaSr35ZyKfWGRb_uV_cxYsBir6dpYwO7FoC8OmeXPBFGH0o9ZIlOlg-QN4iW-HAe3cuGOEo2c9oBoTOiZCArluHg3UHiSigu6VoNsMIRuaNRKtVatJp_QBCejCxGzk9g5DPBgw03VerjO1LUc_ttejEZdJ9uQ=w240-h312" width="240" /></a></div><br /><p></p><p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">La ora 3.oo dimineața aproape nu mișcă nimic
sub cer, doar un câine, trezit din somn, din te miri ce vis pantagruelic, latră
anemic într-un colț de sat.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>E o liniște
stranie, aproape te sperii când îți auzi propriile gânduri netulburate de
zgomotul în care te-ai obișnuit să trăiești, cu precădere în ultimele zile,
când iureșul unor neterminabile cumpărături și pregătiri ucide orice brumă de
sensibilitate, dacă mai există printre oameni așa ceva atunci când fiecare centimetru
de parcare e vital și ultima grijă, cea sufletească, aproape că nu mai
contează.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Bag seama că toropeala căldurii din case,
peste care s-a suprapus oboseala din săptămâna ce-și dă sfârșitul, își spun
cuvântul, chiar și cei mai viteji bombardieri, stăpâni ai petardelor, și-au
închis prăvălia cu bubuituri.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Zâmbesc
Cerului și la cer, sclipesc stelele pe cerul unui decembrie plin de căutări și
alergătură. Mă gândesc la Liturghia ce-o să umple biserica de oameni maturi și copii cu suflete pline de bucurie și, deopotrivă, mă gândesc la păstorii din
Beit Sabur, de lângă Bethleem, cei care, în pustia nopții, au fost cei dintâi
prezenți la nașterea Pruncului ce din veșnicie s-a întrupat, s-a născut, pentru
ca cei ce se nasc, muritorii,<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>să se
înveșnicească. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Să vezi cerul unindu-se cu pământul nu-i de
colea, martori fiind cereștile cete îngerești, mărturisitoare ale întrupării ce
venea cu veste bună, o veste pe care oamenii n-au socotit-o la loc de cinste
și-au trecut peste ea în alergătura cotidiană.<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>„<i>Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni
bunăvoire</i>”!<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Cuvinte simple, ştiu,
dacă le măsurăm cu aparenta bogăţie a cuvintelor marilor oratori ai lumii;
cuvinte banale, dacă le raportăm la promisiunile mai-marilor lumii, dar cuvinte
în faţa cărora sufletul ar face plecăciune, şi nu pentru faptul că au fost
rostite de îngeri, ci pentru faptul că împlinirea lor dă sens altor cuvinte de
care oamenii nu mai ţin cont: „fericiţi făcătorii de pace că aceia fiii lui
Dumnezeu se vor chema”.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Alaltăieri seară era un zumzet prin tot satul,
ceata de colindători veseli, aidoma unor copii ce tocmai primesc vacanță,
străbătea ulițele satului în cântări de colindă, primind daruri binecuvântate,
bucate alese, de post, cu parfum de copilărie.<span style="mso-spacerun: yes;">
</span><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Unii râd, Crăciunul, Moșul Crăciun, a rămas pentru ei doar scornirea, uitând că în copilărie, cu nasul lipit de fereastră,
vor fi așteptat cumva un dar venit din nesperate zări. Ce nu înțeleg cei mai
mulți este taina îmbătrânirii, de la Prunc la Moș e cale de-o viață, fiecare
din noi ne-am născut și ne învechim în zile pierzând, din nefericire, în
trecerea timpului, exact ceea ce am avut mai de preț la începutul vieții,
inocența, bucuria de a te trezi dimineața ca și cum fiecare zi ar fi un nou
început, o naștere nepregătită. Cel vechi de zile, despre care ne vorbește
Daniel proorocul, bătrânul cu pletele albe ca lâna, cu tronul de foc și roțile
de foc arzător, acela poate fi Crăciunul, El dăruiește fără să oblige, bucură
fără să constrângă, atinge fără de răutate și dă viață din nesfârșita-i iubire.
<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">E liniște, e liniște afară, ca și cum, după un
travaliu lung și dureros, bucuria nașterii și a primirii unui prunc în curate
scutece îi trimite pe toți la somn, cântecul ce-adoarme pruncul, colindul
legănatelor vorbe, aduce o împăcare firească în multe suflete. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Știu sigur încă că e liniște doar în ceea ce
percep eu aproape, dar în clipa asta, în taina nopții, sunt mult prea mulți
oameni singuri ce nu-și strigă durerile pentru a nu-i trezi pe cei ce abia și
le-au vindecat pe-ale lor. Sunt bolnavi în spitale și personal medical pe lângă
ei. Sunt muribunzi la căpătâiul cărora, tot în liniște, veghează cei dragi.
Sunt oameni care tainic și-n liniște lucrează ca cei ce se vor trezi la lumina
zilei să primească vestea Nașterii lui Hristos în Liturghia ce se îmbracă în
straiele colindelor ce încă se mai ascultă aproape peste tot. Pentru ei mă rog,
pentru toți, să fie puternici și răbdători, buni și împăcați că toate sunt o
taină pe drumul vieții, o taină ce se deslușește în trăirea clipelor în care te
regăsești, fie și-n rugăciune, alături de cei dragi.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">E liniște, acum, parcă și cerul, petice,
petice, dă semne de liniștire, lăsând loc stelelor să-și facă magia pe bolta
magică a nopții de Crăciun, gătind răsăritul ce-o să vină, ca și cum, într-un
colind magic, din pâlpâinde lumini, se vestește sfânta naștere de îngerii ce
cântă de pe portativul unui cer ce se face staul, în vreme ce noi, obosiți și
deopotrivă plini de speranță, așteptăm darurile unui Moș de la care cerem din
ce în ce mai multă sănătate, liniște și speranță.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Tahoma",sans-serif; font-size: 13.0pt;">Binecuvântări de zi și zile cu liniște
sufletească!<o:p></o:p></span></p>Pr.Victorhttp://www.blogger.com/profile/02323459370992508768noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-857404897892397741.post-42109739996787578642021-12-11T17:41:00.002+02:002021-12-11T18:09:11.590+02:00GRIJANIA<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://1.bp.blogspot.com/-CqmExHJO6w0/YbTGoR1-ZtI/AAAAAAAAFGI/jSr96WD9vZYt4NkyvUV4f8X3-edVSVLtQCNcBGAsYHQ/s1170/euuu-01.jpeg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="664" data-original-width="1170" height="182" src="https://1.bp.blogspot.com/-CqmExHJO6w0/YbTGoR1-ZtI/AAAAAAAAFGI/jSr96WD9vZYt4NkyvUV4f8X3-edVSVLtQCNcBGAsYHQ/s320/euuu-01.jpeg" width="320" /></a></div><br /><p></p><p class="MsoNoSpacing" style="line-height: 115%; text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt; line-height: 115%;">Că ne
apropiem de Crăciun nu mai e nicio noutate, agasantele reclame cu moșuleți
fericiți și crăciunițele aflate <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>în
căutarea moșilor fericiți, abundă în toată media. Nu mai zic de reducerile
pentru masa de Crăciun, din octombrie pornite și ele, ca și cum aceea ar fi
ultima masă și, pentru a nu te face te râs înaintea unor ipotetici musafiri
perfecți, ori și mai rău, înaintea celor care-ți vor vedea pozele pe internet, ar
trebui să apelezi la un expert în așezarea bucatelor pe masă, a unui studio
foto și cel puțin a unui chef bucătar, uitând aproape toți că sărbătoarea asta,
prin excelență, este una a familiei, a reîntâlnirii cu cei dragi, a căldurii
căminului, a bucuriei de a gusta din cele pe care le ai nu spre săturarea
pântecelui, ci doar pentru ați aduce aminte de niște vremuri în care măreția
simplității era mult mai trainică decât kitsch-ul unui început de mileniu în
care like-ul este mai important decât dăruirea unui covrig copilului ce-ți
strigă la poartă în ziua de ajun. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="line-height: 115%; text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt; line-height: 115%;">Și-apoi,
că am zis de masă, atâta zbatere, atâta alergătură și muncă pentru același
număr de dumicați cu care omul se poate hrăni într-o zi, fie, doi, trei în
plus, dar uităm asta și risipim hrana celor care suspină de foame (nu din lene)
pe mofturile noastre lipsite de sațiu. Iar asta, foamea asta nelalocul ei, a
intrat și-n Biserică, sunt destui cei care, ca și cel chemat la<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>nuntă, nu doar că-și doresc locul dintâi, dar
mai vin și fără haină de sărbătoare, <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>dorindu-și merindea cea mai scumpă, pe care bătrânii
o numesc „<i>grijanie</i>”, fără a plăti nicidecum, măcar cu un strop de căință,
dacă de milostenie nu s-au învrednicit, hrana din care și îngerii și-ar dori să
guste și, lipsiți de dăruirea unor trupuri, chiar și așa, pline de patimă ca
ale noastre, doar privesc la noi cum ne bucurăm de ospățul cosmic al unor
trăiri cerești. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="line-height: 115%; text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt; line-height: 115%;">N-ați
înțeles nimic, nu-i așa? Repetăm. Pentru cei care încă mai au un strop de
credință, dar și pentru ceilalți care nu (mai) au, fie doar și informativ, este
aparte frumusețea evangheliei citite mereu cu două duminici până-n Crăciun.
Cina aceea mare, ospățul ceresc, este o chemare specială. În plan lumesc, știți
bine, de multe ori, chemați fiind la o nuntă (fiind ori nefiind datori) ne
căutăm scuze, dăm darul, mai mic, desigur, spunem noi, „nemâncat/nebăut” și ne
vedem de treburi. Ori, un astfel de eveniment are în centru alt mesaj, bucuria
comuniunii de a fi împreună la masă, de a împărtăși din experiența unor trăiri,
nu doar achitarea formală a unei datorii din care nimeni nu se alege cu nimic. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="line-height: 115%; text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt; line-height: 115%;">„<i>Veniți
că toate sunt gata</i>”. Chemarea este făcută, dar știți cum e, nu pentru cei
care ți-ar putea întoarce serviciul, prieteni, rude, vecini bogați, să-ți fie
ca un împrumut, ci pentru cei pe care nimeni nu-i poftește la masă, pentru cei
care ți-ar mulțumi din suflet, spre detrimentul ghiftuiților ce găsesc mereu
nod în papură pentru orice firimitură. Plus de asta, scuze sunt fără număr, fie
că mergi să-ți vezi ogorul ori casele, fie că stai lângă femeie ori bărbat, fie
că mergi să-ți încerci boii ori să-ți alergi mașinile, de fiecare dată ai
scuze. Și-apoi, nu e o pierdere decât dacă privești acest lucru material, au
loc la masă cei săraci, cei de pe drumuri, ba chiar și cei siliți să intre, a
se înțelege, nu băgați cu forța, ci cei ce sunt siliți de viață să se îmbunătățească,
să sporească spiritual și deopotrivă în cunoaștere. Cea mai frumoasă parte în
relația cu Dumnezeu este că El nu silește în iubire, nu te forțează să guști,
masa, a sta la masă cu cineva, fiind dorință, nu obligație, că nu degeaba, din
iubire, săracii părinți ori bunici, bătrâni, se satură doar privindu-și copiii ori
nepoții cum mănâncă din bucatele pe care nu le vor găsi niciunde la fel de bune
ca acasă. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="line-height: 115%; text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt; line-height: 115%;">Vine
Crăciunul, vine, da, cei mai mulți vor căuta ghiftuirea prin pantagruelice
ospețe atent încărcate pe internet sperând, zic ei, că vor stârni<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>invidia cunoscuților. Alții, mai puțini, fără
a răbda de foame, vor gusta și din grijania despre care spuneam la început, din
firimitura aceea pe care, la chemarea „<i>cu frică de Dumnezeu, cu credință și
cu dragoste să vă apropiați</i>” li se va dărui și-o picătură din speranța că
vor „<i>vedea lumina ce adevărată</i>”. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="line-height: 115%; text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt; line-height: 115%;">Și,
da, aici e o parte a problemei, când suntem sătui și mai ales plini de noi,
chiar nu mai intră nimic și nimic nu ne mai mulțumește. Abia când vom fi puși
în situația de a flămânzi inclusiv de iubire și de sens, cum spunea un părinte
bun, abia atunci vom înțelege cu adevărat valoarea unei firimituri, abia atunci
vom conștientiza cât de mult înseamnă să răspunzi la chemarea la masă, la masa
unde, curat, cu haina cea bună, te poți așeza alături de cei care, ca și tine,
așteaptă flămânzi bucuria de a fi împreună ca într-o adevărată sărbătoare de
familie. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNoSpacing" style="line-height: 115%; text-align: justify;"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt; line-height: 115%;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span face=""Tahoma",sans-serif" style="font-size: 13pt; line-height: 107%;"><o:p> </o:p></span></p>Pr.Victorhttp://www.blogger.com/profile/02323459370992508768noreply@blogger.com13