COD GALBEN

În ultima perioada tot vedem şi auzim despre codul galben, rareori portocaliu, şi Doamne fereşte de cel roşu. E la moda să dai avertizare, să trâmbiţezi, să atenţionezi lumea pentru evitare situaţiilor neplăcute, de multe ori dramatice sau tragice. E trist însă când nu se aude şi nu se vede că s-a anunţat codul, şi oamenii se năpustesc ca orbii în mijlocul viscolului, cu o vitejie debordantă care se transformă însă în disperare atunci când libertatea de mişcare este blocată de duşmanul pe care cu ceva timp în urmă l-ai socotit fără vlagă.

Această situaţie are o mare legătură cu partea sufletească a omului, cu raţiunea, cu simţirea şi perceperea libertăţii de a face tot ceea ce se doreşte indiferent de consecinţe.

Eu cred că putem să dăm cod galben şi pentru sufletele care se avântă în vijelia sau viscolul ispitelor de tot felul, pentru că ispitele sunt ca zăpada, adică frumoase, pufoase, îţi dau senzaţia de puritate şi strălucire. Asta aparent, pentru că ispitele îşi arată şi partea cealaltă când e prea târziu, şi seamănă tot cu zăpada dar devin reci, alunecoase, te inconjoară pe toate părţile şi te blochează, rămânând înzăpezit în troiene de ispite şi păcate.

Evident că dacă eşti pregătit, nu cu lopată, lanţuri şi nisip, ci cu rugăciune, post, milostenie şi iertare poţi să răzbeşti până la un drum curăţat, cum am spune noi creştinii "pe drumul cel bun".

Acest cod galben de avertizare pentru suflet îl găsim mereu actualizat la institutul care se ocupă cu prognoza pentru cărările străbătute de om prin viaţă, anume Biserica. Ea este cea care atrage atenţia la faptul că pe drumul spre păcat este polei şi poţi cădea, îţi rupi mâna, piciorul, gâtul, dar îţi poţi pierde şi minţile, nerespectând indicatoarele.

Când doreşti să obţii permisul de conducere trebuie să dai o testare psihologică, trebuie să dai o testare scrisă, mai trebuie una practică, trebuie să le dai pentru a dovedi că eşti capabil să circuli pe drumurile publice fără să pui în pericol viaţa nimănui, inclusiv a ta.

Era bine dacă atunci când omul şi-ar fi dorit să iasă în societate să dea o testare sufletească, pentru a demonstra că nu este un pericol pentru nimeni, că este apt de condiţia umană, că respectă indicatoarele şi codurile.

Vedem peste toţi tot mai mulţi oameni înzăpeziţi în propriile păcate şi greşeli, în troienile formate de vântul ispitelor, oameni fără nici un ţel, fără nici o perspectivă, oameni nepregăţiţi şi amăgiţi, oameni care nu respectă codul galben, oameni care vor fi prinşi de codul portocaliu şi distruşi de cel roşu.

Când îi întâlniţi să nu-i lăsaţi. Să-i călăuziţi spre drumul cel bun, să veniţi cu ei dacă vă este cu putinţă să le arătaţi că nu toate cărările sunt circulabile, că informaţii pot obţine de la la biroul de informaţii(să-mi scuzaţi comparaţia) care este Sfânta Biserică, locul unde foarte mulţi din cei ce orbecăie pe drumuri blocate şi înfundate pot primi indicaţiile necesare pentru ieşirea la liman.

În rest, pe galben nu poţi să treci, el te avertizează că pe roşu eşti sancţionat.