luni, 12 aprilie 2010

INTERVIU CU MOARTEA

Fără discuţie că toată lumea la un moment dat se întreabă ce este, de unde vine, dacă există cu adevărat, dacă e rea sau bună, dacă e folositoare sau nu, dacă e sau nu palpabilă, cum arată şi cum putem lupta împotriva ei. Despre cine e vorba? Despre moarte.
Conform dicţionarelor, moartea este încetarea tuturor funcţiilor vitale, răposare, deces, acestea fiind de fapt doar cauze fizice ale ieşirii sufletului dintr-un corp, pentru că de fapt moartea este plata păcatului (Romani 6-23), este despărţirea sufletului de trup, pentru ca sufletul să meargă acolo de unde şi-a luat fiinţă, de la Dumnezeu, lăsând trupul să se transforme în ţărâna din care e alcătuit.
Foarte mulţi oameni se tem de moarte, motiv pentru care am realizat un interviu cu acest personaj controversat, spre a veni în ajutorul celor cu frica-n sân.
- Bine te-am găsit Moarte! Cam greu umblai după tine dar sper să nu fie în zadar. Gândeam că eşti urâtă, că ai o coasă mare, că eşti un schelet, dar bag de seamă că cel puţin mie mi te arăţi altfel.
- Bine ai venit omule! Nu gândi că aşa arăt mereu, dar se cuvenea ca pentru un musafir viu încă să mă aranjez oleacă pentru a nu te speria. Ia zi, care-i treaba?
Apăi Moarte, după cum ştii mulţi se întreabă de unde eşti, cât trăieşti, dacă ţi-e frică şi ţie că poţi muri, unde stai, cu ce te hrăneşti, unde poţi fi întâlnită, mai e ceva după moarte, mai e viaţă?
- Ohooo, cam multe vrei să ştii. Bine. Fie. Ascultă. Eu sunt un înger năpraznic, trimis de Dumnezeu să adun sufletele oamenilor spre a le duce la judecată. Eu trăiesc spre veşnicie, şi după ce nu vor mai fi oameni voi veghea alături de ceilalţi îngeri lângă scaunului lui Dumnezeu. Nu mă hrănesc cu nimic, chiar dacă oamenii zic că eu le mănânc zilele, ei îşi mănâncă singuri zilele şi dau vina pe mine. Cu mine te poţi întâlni oriunde, sunt peste tot trimisă în toate clipele, peste tot pământul. Mai des mă întâlneşti în războaie unde am mult de lucru că oamenii se omoară între ei, mă întâlneşti în spitale, în case de bătrâni dar şi la prunci, mă găseşti la colţuri de stradă şi din  ce în ce mai des pe şosele, mă găseşti în cârciumi, ba chiar şi în aer dai de mine, ceea ce înseamnă că sunt peste tot, şi nu te poţi ascunde de mine că ştiu fiecare cotlon. Şi paradoxal după mine nu este moarte, căci după mine vine  viaţă, o viaţă minunată în împărăţia lui Dumnezeu.
- Păi e cam aiurea, că lumea se teme de moarte rău de tot. Doare când moare omul?
- Păi nu se tem decât aceia care cred că asta e singura viaţă, se tem aceia care nu cred în viaţa veşnică, le este frică celor care nu cred în Dumnezeu şi se cred ei dumnezei, şi doar acelora moarte li se pare dureroasă. Nu doare când mori pentru sufletul iese lin spre lumina lui Dumnezeu. Doar trupul are dureri, iar ele rămân în urmă şi nu se mai simt.
- Bine  Moarte, nu pot să zic că mă bucur că am vorbit, deşi am mai aflat câte ceva. Dar vroiam să te întreb dacă ştii cumva când trebuie să mor eu, asta aşa că tot sunt aici.
- Hahaha, eşti haios. Hotărârea nu o iau eu, ci Dumnezeu. Nimeni nu ştie când se naşte şi nimeni nu cunoaşte când moare, deşi sunt semne care îţi vestesc lucrul acesta. Ceea ce trebuie să ştie toată lumea e că toţi trebuie să moară, mai devreme sau mai târziu, şi că e bine ca acea clipă în care eu îi vizitez să fie pregătită. Şi zic asta pentru suflet, nu pentru trup. Şi acum lasă-mă că uite, de când mă ţinu-şi de vorbă s-au strâns o grămadă de suflete şi trebuie să plec.
- Asta-i viaţa Moarte, dacă pot să zic aşa, du-te la treaba ta şi să vii când te-oi mai chema eu sau  când o vrea Dumnezeu.

2 comentarii:

  1. Da forte interesant, pe cat de simplu pe atat de frumos, de fapt simplitatea cred ca este solutia sfinteniei, de fapt sfintii au avut ca trasatura principala simplitatea, cu cat mai simplu cu atat( poate) mai sfant, dar sa nu divagam, tuturor ne este poate frica de moarte (desi poate nu recunostem), dar eu inclin sa cred ca doar atunci cand iubim moartea suntem pregatiti, cum, simplu, < parinte imi doresc sa mor, simt ca nu mai pot, sau nu mai am un rol pe acest pamant>, bun, frumos, acest curaj vine dupa o anumita varsta, cred, ca si concluzie, omul cred ca poate invata sa iubeasca moartea inca de la o varsta frageda, in si prin Biserica (Beeing ecclesiastical), care este singurul spatiu atemporal unde putem depasi moartea, si suntem constienti ca este conditia indumnezeirii, tinta noastra (apropo nu noi suntem prin noi insine vesnici( sau poate da dar nu in sensul deplin, poate doar in vanitatile nostre), dar vesnici in sensul de participare la dulcea indumnezeire numai Dumnezeu poate sti, daca umblam in calea Lui, in rest nu noi de indumnezeim prin noi insine sau ca noi putem lua sau da ci doar prin SARACUTUL Dumnezeu).....sau poate nu stim ca suntem cu totii datori cu o moarte, tot din simplitatea poporului...

    RăspundețiȘtergere
  2. Oamenii in ziua de azi, crestinii nostri se impart in mai multe categorii..dupa cum bine sti si tu..si putini sunt cei care cred cu adevarat si traiesc aceasta viata cum ar trebui.Faptul ca Dumnezeu ne-a lasat ziua mortii necunoscuta este ceva ziditor, mantuitor pentru noi, pt ca asa fiecare sa se gandeasca la ziua cea din urma a lui...Cineva spunea ca oamenii se tem de moarte fiindca traiesc in neglijenta si nu au o constiinta curata.Multi incearca astazi sa prevada viitorul si ce le va aduce el prin orice mijloace , care mai de care mai inventive..Sf. Efrem Sirul spune:"E bine sa prevezi viitorul ca un om chibzuit si sa observi prezentul ca un om muritor" !
    Oamenii au astazi tendinta de a se crede invincibilii, de neinvins pe orice plan , pana la un moment dat cand firul vietii lor se termina, la unii brusc , la altii mai incet"cu semne", iar omul nu intelege in scurta sa viata ca el de la moartea aceasta fizica, trece la alta moarte, care va tine in veci!!
    Moartea in ziua de azi e privita de multi in diferite moduri: unii o ignora total, altii se tem cumva , iar altii ce i mai putini o asteapta si o accepta asa cum ar trebui.
    Sf. Isac Sirul spunea: "Numai cel ce a inteles intr-adevar ce este hotarul acestei vieti poate pune hotar greselilor sale", caci "creatorul mortii este pacatul".
    Moartea ne trezeste din visul pamantesc la realitatea vieti vesnice pe multi!

    cam atat pt azi la comment mai vb si maine! salve!

    RăspundețiȘtergere