Făcui ce făcui şi fusei la mare şi anu’ acesta. Nu vreau să mă laud, pentru că nu am făcut ceva util societăţii, poate doar unora care au de câştigat de pe spinarea turiştilor obosiţi după un an de muncă, şi care, în dorinţa de a se simţi serviţi şi ei măcar de 5 ori pe an dau cu banul pentru a avea de ce se plânge când se întorc din concediu.
Ce mai tura-vura, am ajuns, am şi tăiat-o la plajă, şi am început analiza a tot ce mişcă prin iscusite şi meşteşugite vorbe cum numai la Radio Şanţ poţi auzi. Subiecte erau gârlă, tablele zornăiau de mama focului, soarele ardea, apa era ciorbă de caldă şi mai era ceva. Mai era ceva ce nu m-a lăsat să mă odihnesc. Odată că zgomotul era strident, apoi pentru că zgomotul mi-a dat de gândit.
Să vedeţi. După cum ştiţi fiecare vârstă are felul ei de a percepe lucrurile, apoi fiecare lucru îşi găseşte locul pe grupe de vârstă, apoi fiecare vârstă percepe plăcerea în moduri diferite.
Şi aşa se face că după ora 9, veneau băieţii şi fetele. Reclamă: „ ia porumbelu’, duulce şi gustos, tare şi fierbinte, ia porumbuu. Pufuleţi proaspeţi şi seminţe ambalate aveeem, mere clasuratee , cu poneiul de la mare cea mai frumoasă plimbareee”. Rupere băi fraţilor, ce nu face un părinte pentru copilul lui, care copil crede că ceea ce se strigă pe plajă este cel mai bun lucru care i s-a întâmplat în viaţă. Ce teme, ce citit şi scris, ce rugăciuni, nimic, totul pentru stomac.
Staţi să vedeţi că nici la clasa de părinţi nu stăm bine. Excese. Bani la greu pentru un pahar de bere, de apă sau de suc. La mese, puhoi, tăvi pline, mormănite, şi la fel de pline lăsate, că are şi el stomacul demnitatea lui, de multe ori depăşindu-o pe cea a creierului.
Să mă scuze acum cei de vârsta a treia, că erau şi din aceştia, care în urma reclamei făcută de băieţii guralivi, luau „aspra de baie şi nămolu’ pentru a se obişnui cu pământul” aşa cum ziceau lângă mine 2 familii.
Vreau să vă spun în încheiere că oferta mării este doar pentru trup. Dacă nu eşti bine ancorat în viaţă, pentru cele câteva zile petrecute acolo uiţi de suflet, şi e mare păcat. Oferta e tentantă ca oricare plăcere oferită de această lume, iar gustul final este unul amar, sau sărat după caz, pentru că deşi priveşti cu ochii mii de km de apă, deşi apa te împresoară din toate părţile, poţi suferi de sete. Nu e potabilă. E ca viaţa. Te înconjoară din toate părţile şi-ţi lasă un gust amar. Şi se mai întreabă unii de ce ne rugăm pentru un loc de odihnă, un loc de verdeaţă.
În rest, nicăieri nu e ca acasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu