Cine este creştin adevărat, cine citeşte paginile Scripturii, ştie că acestea sunt pline de minunile săvârşite de Mântuitorul Hristos. Cu toate acestea nu prea cunoaştem prea multe despre copilăria Domnului, decât ceea ce ştim despre tăierea împrejur, despre aducerea la templu la 40 de zile şi despre episodul din templu de la 12 ani. Dar, pentru că mereu există câte un „dar”, din tradiţie mai cunoaştem minuni săvârşite de Hristos. Şi dacă se ştie aproape în unanimitate că prima minune este schimbarea apei în vin la nunta din Cana Galileii, dacă am cerceta mai profund am vedea că minune a fost şi săltarea în pântecele Elisabetei a lui Ioan Botezătorul atunci când Maica Domnului s-a dus în vizită la ruda sa, având în pântece pe Hristos. Minune a fost şi la templu, la 12 ani când un copil fiind, a uimit chiar şi pe cei mai învăţaţi cărturari ai vremii prin citirea şi explicarea din Lege.
Aşadar cam atât spune Scriptura. Tradiţia mai spune că Mântuitorul, copil fiind şi jucându-se cu copii din vecini, a mai săvârşit o minune. Aşa se face că mai mulţi copii, alături de Hristos, făceau vrăbiuţe din lut şi le puneau la soare pentru a se usca, fiecare dintre ei lăudându-se cu opera făcută. Ale lui Hristos erau cele mai frumoase, stârnind invidia celor din jur, care roşi de ciudă au început să i le sfărâme pentru a-L amărî pe micul Iisus. Numai că dumnezeirea din copilul ce avea să devină Mântuitorul nostru i-a făcut pe cei din jur să se cutremure şi să fugă disperaţi de ceea ce au văzut şi nu şi-au putut crede ochilor, deoarece Hristos a poruncit vrăbiuţelor de lut aşa: „zburaţi!” În clipa aceea au prins viaţă şi sau ridicat în slava cerului.
Şi dacă nu credeţi acest lucru deoarece nu scrie în Biblie, vreau să vă spun că nouă, celor ce suntem făcuţi din lut, din pământ, ni se va adresa la timpul cuvenit Hristos cu aceeaşi strigare: „zburaţi!” Iar zborul nostru va fi asemenea îngerilor, spre slava lui Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu