RUPEREA BLESTEMULUI

Nu ştiu când am citit sau auzit şi nu-mi mai aduc aminte de unde stiu ceea ce urmează să vă povestesc. E drept că şi cu alte ocazii am mai adus în discuţie faptul că sunt multe lucruri care nu s-au scris în Scriptură, sau cele care au fost scrise şi care au rămas scrise, nu au fost prinse în canonul cărţilor ce compun Biblia.

Aşa se face că după ce Adam a fost izgonit din rai şi trimis să-şi câştige pâinea în sudoarea frunţii, a dat piept cu realitatea terestră unde ca şi azi, de multe ori, cel ce coordonează lucrurile este diavolul.

Şi venind Adam să muncească pământul, chiar când începea  lucrul, a venit diavolul şi i-a spus: „nu poţi munci aici, e pământul meu”. Adam nu a zis nimic şi merg ceva cale a vrut să lucreze dar iar a fost împiedicat de diavol. Peste tot pe unde mergea avea aceeaşi problemă, tot pământul era în stăpânirea celui rău.

La un moment dat Adam i-a spus diavolului: „bine, dar eu trebuie să muncesc pământul, că aşa mi-a poruncit Dumnezeu”! Şi cu viclenie mieroasă diavolul i-a zis: „prea bine omule, te voi lăsa numai după ce vom face un legământ”. Şi acestea fiind zise de diavol şi acceptate de Adam, au făcut o cărămidă din pământ au pus degetul fiecare pe cărămidă şi diavolul a ascuns-o în apele Iordanului. Conform legământului toate sufletele ce veneau după Adam trebuiau să fie ale satanei. Şi cam aşa s-a întâmplat, deoarece toate sufletele ce au urmat lui Adam au mers la iad.

Numai că Dumnezeu a rânduit cu înţelepciune toate şi în momentul în care Hristos s-a botezat în apele Iordanului, cărămida cu legământul dintre Adam şi diavol s-a sfărâmat, blestemul a fost distrus şi îndepărtat iar sufletele drepţilor din iad au fost mutate în rai în ziua învierii, căci Scriptura ne învaţă că în momentul în care Hristos şi-a dat duhul, catapeteasma templului s-a rupt în două şi trupurile sfinţilor s-au sculat şi s-au arătat celor din cetate.

Nădăjduiesc că această istorisire va avea puterea de a vă face să înţelegeţi că orice legătură, orice înţelegere faceţi cu diavolul pică de drept când intervine Hristos. Niciodată în viaţă să nu faceţi pact cu satana, căci el nu doreşte nimic altceva decât pierderea sufletelor celor ce poartă chipul lui Dumnezeu. Decât  să mă fac frate cu dracul pentru a trece puntea, mai bine învăţ să înot prin valurile vieţii, tot voi ieşi la liman.