AM LUMINA GRATIS

Încep această postare cu o mulţumire către Dumnezeu. Din tot  sufletul îi mulţumesc pentru că mi-a arătat lumina adevăratei credinţe prin întruparea Fiului Său, Mântuitorul Iisus Hristos, prin însămânţarea cuvântului Evangheliei sale pe pământul românesc prin apostolul Andrei cel întâi chemat, prin lucrarea sfinţilor mucenici şi mărturisitori, prin învăţătura Sfintei Scripturi ce a fost transmisă prin viu grai din tată-n fiu chiar şi în timpurile în care oamenii nu ştiau carte. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru aceste lucruri şi mă cutremur la gândul că în iubirea mare pentru om ni s-a descoperit nouă într-un mod în care nu s-a descoperit nici poporului ales. Dumnezeu ni s-a descoperit nouă în mod văzut, în mod direct, nu numai prin lucrarea Sa, căci la plinirea vremii, s-a făcut ca noi oamenii după ce dintru început pe noi oamenii ne-a făcut după chipul Său.

„După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci, în zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi prin Care a făcut şi veacurile; Care, fiind strălucirea slavei şi chipul fiinţei Lui şi Care ţine toate cu cuvântul puterii Sale, după ce a săvârşit, prin El însuşi, curăţirea păcatelor noastre, a şezut de-a dreapta slavei, întru cele prea înalte.” Evrei cap.I  Aşa ne învaţă apostolul Pavel şi eu vin iar şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că ni s-a arătat şi că a întărit acest lucru spre ştiinţa noastră, cum frumos reiese din discuţia cu apostolul Filip din capitolul 14 al Evangheliei lui Ioan: „Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, şi pe Tatăl Meu L-aţi fi cunoscut; dar de acum Îl cunoaşteţi pe El şi L-aţi şi văzut. Filip I-a zis: Doamne, arată-ne nouă pe Tatăl şi ne este de ajuns. Iisus i-a zis: De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu: Arată-ne pe Tatăl? Nu crezi tu că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl este întru Mine?”

El, Lumina lumii ni s-a arătat pentru al cunoaşte pe singurul şi adevăratul Dumnezeu, în Treime slăvit, ni s-a arătat şi îl purtăm în inimile noastre prin mărturisirea adevăratei credinţe, a dreptei credinţe, a credinţei ortodoxe. Lumina lui Hristos cu care suntem însemnaţi de la botez ni se descoperă în lucrarea sfinţilor, în mărturisirile Bisericii, în vieţile celor care au murit pentru adevărata credinţă. Această tainică lucrare o descoperim în lumina icoanelor care aidoma unor Scripturi în imagini ne prezintă istoria mântuirii, ne luminează în descoperirea adevărului despre Hristos prin negura timpului. Privind icoana patimilor îmi aduc mereu aminte de ce a putut Dumnezeu să facă pentru mine, privind icoana învierii îmi aduc aminte de ce a pregătit Dumnezeu pentru mine, privind celelalte icoane descopăr lumina ce se revarsă gratis pentru mine, lumina care odată primită capătă o valoare inestimabilă pentru care trebuie să fii în stare să te jertfeşti chiar cu mucenicie.

Icoana dragii mei, este fereastră către cer, este dovada de netăgăduit că Dumnezeu a fost între noi în chip văzut, că l-am pipăit, că l-am atins, că îl primim chiar în mod tainic prin sfânta împărtăşanie. Nu ne închinăm icoanei, materialului din care este făcută, ci Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Aşa cum gurile noastre îl primesc pe Hristos prin împărtăşire şi credem cu tărie acest lucru, la fel şi buzele noastre sărută icoana care e sfinţită, cu gândul la cel ce a dorit să ni să facă nouă cunoscut în chipul acesta de lut, pe care noi îl purtăm vremelnic.

Închei tot mulţumind lui Dumnezeu că îmi oferă zilnic posibilitatea de a-l vedea şi de al simţi în credinţa în care am primit-o de la înaintaşii mei, de la cei care au primit-o de la apostolul Andrei, mărturisind din tot sufletul că rămânând statornic în credinţa ortodoxă(de multe ori greşit înţeleasă) voi putea câştiga împărăţia cerurilor, locul acela minunat în care Hristos mă aşteaptă şi vă aşteaptă.

Lumina lui Hristos revărsată nouă prin fereastra către cer, prin icoană, deşi este cea mai scumpă este gratis. Odată ce eşti luminat cu ea, normal ar fi să nu o vinzi pentru nimic în lume, ea e lumina ce călăuzeşte sufletul prin ceaţa şi întunericul ce ne împresoară.