VREAU SA MA LAS DE FUMAT

Deoarece suntem în post am simţit nevoia să vă spun că sunt foarte contrariat de ce se întâmplă cu mine. Nu ştiu cum se face că am ajuns să beau şi să fumez, deşi aceste lucruri îmi produc repulsie. Unde mai pui că nici nu e normal creştineşte  să bei în exces ori să fumezi. Cu toate acestea am constatat că fumez aproximativ 1500 de ţigări pe an şi beau aproape 14 litri de alcool pur, provenit din vreo 80 de litri de bere, 20 de vin şi oareşce tărie.

Ştiu că nu vă vine să credeţi dar asta e realitatea. Cel puţin statistic deoarece la televizor aşa am auzit, că pe cap de locuitor suntem fruntaşi la aceste vicii. Acum, dacă v-aţi speriat, vă liniştesc. Nu fumez şi nu fac abuz de alcool. Dar sunt prins în statistici alături de cei care beau şi fumează şi pentru mine. Deşi, dacă mă gândesc, fumez pasiv, că nu am ce face când se fumează lângă mine. Inspir aburii alcoolului când stau de vorbă cu diverse persoane. Eu vreau să mă las, ei nu. Eu vreau să nu mai fiu nevoit în locuri publice să inspir tămâie drăcească dar nu am nici o putere. Şi de ce să nu menţionez că trebuie să iau parte de multe ori chiar şi la spectacolul diafan al scuipării cojilor de seminţe însoţite de saliva încărcată cu apă de trandafir.

Nu vreau să spuneţi: iete şi p’ăsta care face pe sfântu’, dar e ciudat să fii prins într-o statistică, băgat într-o oală cu cei care fac aceste lucruri. Şi nu spun asta pentru ai judeca, că poate eu am păcate pe care ei nu le au. Vreau să spun că aceste lucruri la care eu am făcut referire sunt cauzatoare de boli şi provocatoare de certuri şi crime, vin în contradicţie cu Scriptura ori cu moralitatea şi etica, îndepărtează oamenii de Biserică şi îi privează de posibilitatea apropierii sincere de Dumnezeu. Şi vă spun asta deoarece tot statisticile spun că diferenţa mare de civilizaţie dintre noi şi alte popoare este în parte datorată aplecării excesive a românilor(97% creştini) spre aceste plăceri costisitoare şi omorâtoare de trupuri şi suflete.

Evident că îmi doresc enorm o lume în care copilul meu să nu fie nevoit să fumeze fumul unora, să asculte bolboroselile bahice ale altora, să meargă pe străzi curate şi să fie aproape de Dumnezeu, numai că pentru aceasta e nevoinţă multă şi multă credinţă. Toţi oamenii sunt liberi să facă ceea ce doresc, dar atâta timp cât libertatea lor o lezează pe a mea nu mai suntem pe aceeaşi lungime de undă. Scriptura spune, prin apostolul Pavel, că: „toate-mi sunt îngăduite dar nu toate de folos, toate-mi sunt îngăduite dar nu toate zidesc”, pentru care motiv poate că şi eu sau alţii ca mine am putea face abuz de alcool ori am putea fuma, dar la ce bun. Sunt alte lucruri mai bune de făcut, sunt alte lucruri care produc linişte şi alinare. Personal, eu aceste lucruri le găsesc în Biserică, în familie, lângă bunii prieteni.

Orice acţiune voită îndreptată spre trup ori suflet, care aduce lezare până la moarte este un păcat aproape egal cu sinuciderea. Pentru că orice viciu, într-o mai mare sau mai mică măsură este o sinucidere lentă. 

De aceea,  cei ce-şi iubesc familia, prietenii, viaţa ori pe Dumnezeu, cei ce nu doresc să-i vadă pe cei dragi în întristare din cauza bolilor ce vin din diversele vicii, să încerce să renunţe la ele. E doar un sfat, în devinitiv, cine nu realizează că viaţa (care-i doar una şi scurtă) nu este doar pentru un consum înrăit de otrăvuri, n-au decât să-şi vadă de drum prin libertatea asumată.