BERE FARA ALCOOL

Foarte mulţi oameni se plâng de faptul că nu înţeleg ce spune Scriptura, că nu pricep ce învaţă Biserica, că sunt prea multe informaţii şi că e imposibil să respecţi tot ce spune în Biblie. Majoritatea cred că e imposibil să faci ce spune acolo şi că trebuie să fii sfânt pentru a duce la îndeplinire toate poruncile sau îndemnurile lui Dumnezeu.  Nu trebuie să fii sfânt, dar pentru a ajunge la sfinţenie trebuie să încerci să respecţi măcar lucrurile elementare, lucrurile ce sunt în firea omenească sădite din naştere, pentru ca mai apoi să le experimentezi şi pe celelalte pentru a ajunge la cunoaşterea lui Dumnezeu aşa cum se cuvine.

Bunăoară, dacă s-ar face un sondaj de opinie printre creştini şi am  crede ce spun ei, am constata că aproape toţi se declară credincioşi. Nu e unul care să spună că nu are credinţă, să spună că nu crede în Dumnezeu şi să spună că nu se roagă. Dacă însă îi iei la bani mărunţi, dacă îi iei un pic la scuturat, constaţi că puţini ştiu două rugăciuni cum trebuie. Asta pentru a nu aduce în discuţie pildele ori alte cuvinte scripturistice.

Ce să mai lungesc vorba. Vă spun că citind epistola sfântului apostol Iacov am ajuns la pasajul unde se vorbeşte despre faptul că o credinţă fără fapte este moartă. Şi cum de multe ori în viaţă Aghiuţă încearcă să-mi joace feste prin lucrarea ce o săvârşeşte în mintea aproapelui, numai ce se face că un creştin, un suflet ce şi-ar dori să fure raiul întocmai ca şi tâlharul de pe cruce, mă interpelează şi-mi spune că nu prea înţelege el treaba cu faptele. Adică ce, dacă are credinţă la ce-i mai trebuie fapte, că el crede şi cu asta basta. Adică ce fapte să facă el aşaaa, deosebite, ca să se mântuiască.

Că uitai să vă spun, creştinul ăsta are o plăcere în viaţa lui, iar plăcerea asta se numeşte berea. Frate, să curgă cât mai multă chiar şi pe şanţuri că tot nu s-o sătura. Iar dacă vaca ar da bere, cum spune el, toată ziua s-ar duce cu ea la păscut.
Acu' nici eu nu mă dau dus cu una cu două, că ţin la terfeleală. Pentru care motiv îi fac omului o demonstraţie, legându-mă de plăcerea lui a mai mare. Îi spun eu la început că o credinţă fără fapte e ca un nor fără ploaie, că o credinţă fără fapte este ca un trup fără suflet, adică mort, dar nu ai cu cine. La înghesuială îi mai aduc un argument, un argument care nu e teologic dar care a venit ca o mănusă în sprijinul celor afirmate de mine. Aşa că zic  măi nene, credinţa fără fapte e ca berea fără alcool. Odată a făcut ochii mari şi a zis  n-aş bea d-aia nici împuşcat, nu e bună de nimic, la ce să beau bere dacă nu are alcool !

Uite aşa am mai rezolvat o problemă, măcar de concepţie dacă nu şi de aplicare. Omul a înţeles pe limba lui cum stă treaba. Să vedem acum cum o să înţeleagă treaba cu alcoolul, că o să vină momentul să vorbim şi despre asta şi e complicat. 

De data asta am scăpat cu berea(fără alcool).