Se spune că doi copilaşi în burta mamei vorbeau unul cu celălalt.
- Tu crezi în viaţa de după naştere?
- Desigur! După naştere trebuie să urmeze ceva… Probabil că ne aflam aici tocmai pentru a ne pregăti pentru ceea ce urmează.
- Ce prostie! După naştere nu urmează nimic. Şi, de altfel, cum ar putea să arate?
- Nu stiu exact, dar desigur ca va fi mai multă lumină decât aici. Poate că vom umbla pe propriile picioare şi vom mânca cu propria gură…
- Ce ciudat! Nu se poate să umbli. Iar ca să mănânci cu gura, chiar că ar fi de râs! Doar noi mâncăm prin cordonul ombilical… Însă ia să îţi spun eu ceva, putem exclude viaţa de după naştere, pentru că deja acum e prea scurt cordonul ombilical.
- Ba da, ba da, cu siguranţă va fi ceva. Însă, probabil, ceva mai altfel decât ne-am obişnuit noi aici.
- Păi de acolo nu s-a intors nimeni. Odată cu naşterea, viaţa se termină pur şi simplu. De altfel, viaţa nu este altceva decât o permanentă înghesuială, într-un întuneric profund.
- Eu nu ştiu exact cum va fi dacă ne vom naşte, dar desigur că o vom găsi pe mama, iar ea va avea grijă de noi.
- Pe mama? Tu crezi in mamă? Şi după tine, unde ar putea ea să fie?
- Păi oriunde, în jurul nostru. Doar trăim în ea şi prin ea. Făra ea, nu am fi deloc.
- Eu nu cred asta! Eu nu am văzut nicicând nici un fel de mamă, aşa că e evident că nu există!
- Bine dar, uneori, când suntem în linişte, o auzim cum cântă, simţim cum mângâie lumea din jurul nostru. Ştii, eu cred că viata adevărată ne aşteaptă taman în lumea de dincolo, aici doar ne pregătim!
Aceasta poveste e primita pe mail.
...acesta ar fi jurnalul unui copil nenascut??si chiar de ar fi asa, atunci nasterea lui ar fi indreptata spre o permanenta inghesuiala in impartasirea iubirii noastre fata de Biserica Mama. Doar traim in ea si prin ea, caci fara ea, nu am fi deloc...bineinteles, cu ajutorul si sfaturile dvs, a Propovaduitorilor Cuvantului...
RăspundețiȘtergere