CU CE ECHIPA TINE DUMNEZEU

Fiind trăitor în lume, făcând parte din lume nu este musai obligatoriu să faci cele ce sunt facute aproape de toată lumea. Bunăoară nu poţi încălca cu bună ştiinţă anumite rânduieli în ceea ce-l priveşte pe Dumnezeu. Iar una dintre cele mai des încălcate reguli este aceea cu privire la luarea numelui lui Dumnezeu în deşert, în râs, în încercarea de a obţine anumite privilegii ori câştiguri prin folosirea numelui Său.

Aşa se face că vrem nu vrem Dumnezeu este târât prin mocirla cotidianului până la cele mai banale ocupaţii omeneşti. Şi aş lua ca exemplu fotbalul, acest sport mult prea iubit de oameni, un sport în care Dumnezeu este invocat şi ca antrenor şi ca arbitru şi ca jucător. Dumnezeu trebuie să fie în picioarele tuturor jucătorilor şi în fluierul arbitrilor. Şi să nu credeţi că am luat-o razna când afirm asta. Uitaţi-vă la un meci de fotbal alături de alte persoane şi o să vedeţi rugăciuni mai multe ca la biserică. Nu e unul care să nu zică: „hai Doamne, dă să dea gol, să dea pe lângă. Dar-ar Dumnezeu să rateze. Dac-o vrea Dumnezeu batem cu 2-0 şi ne calificăm. Ba poate câştigăm şi la pronosport.” Şi astea sunt  expresiile frumoase în care Dumnezeu este invocat pentru câştigul formaţiei favorite. Deoarece există şi partea urâtă a lucrurilor, când aceleaşi persoane accentuează luarea numelui lui Dumnezeu în batjocură şi zic de dumnezeii mamii lui de arbitru că nu a fluierat 11 metri sau fault, că a ratat nu ştiu cine cu poarta goală. Ori îmi pare mie că cei care fac aceste lucruri îl cam hulesc pe Duhul Sfânt, păcat care nu se iartă niciodată.

Deci, Dumnezeu nu e microbist, nu ţine cu nici o echipă în mod special, deoarece îi iubeşte pe toţi oamenii deopotrivă. Şi vă mai spun că Dumnezeu nu joacă nici la loto, nu-l interesează câştigul nemuncit şi nu ascultă rugăciunile celor ce vor să găsească combinaţia norocoasă. Dumnezeu de altfel nu ascultă nici jurămintele de doi lei, când oamenii spun „zău”, o prescurtate a numelui lui Dumnezeu care este luat ca martor, în deşert normal, pentru lucrurile banale ale vieţii.

Şi dacă aţi şti de câte ori luăm numele Domnului în deşert. Dacă aţi şti de câte ori îi folosim numele pentru nimicuri, de câte ori ne dorim un lucru şi folosim numele Lui fără să ne dăm seama că-l bagatelizăm. Zicem aşa: „ să dea Dumnezeu să găsesc deschis la magazin, să dea Dumnezeu să găsesc antigel, vopsea de păr, făină, ţigări, alcool….”, ori alte lucruri care nu au nici o legătură cu lucrarea lui Dumnezeu în sufletul omului. Sau poate vi se par mai cunoscute expresiile „ce Dumnezeu, nu mai veneai odată” ori „ce Dumnezeu se întâmplă acolo?”.  De aceea Scriptura spune „să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău in deşert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia in deşert numele Lui” (leşire. 20, 7). Fapt pentru care e bine să chibzuim înainte de a mai folosi numele lui Dumnezeu în orice situaţie a vieţii din care nu ne dorim decât satisfacţia personală ca rezultat ale unor acţiuni cât se poate de lumeşti. Şi Doamne iartă-mă, dacă cerem aşa ajutor la orice meci de fotbal, pentru orice lovitură, e posibil să nu ne mai asculte când vom avea cu adevărat nevoie în viaţă de ajutorul său.