FAULT LA BUZUNARUL INIMII

V-aţi întrebat vreodată cum ar fi arătat lumea dacă nu existau câteva lucruri care astăzi ne marchează viaţa în trup şi o influenţează nefast şi pe cea viitoare? Am făcut o listă şi m-am plictisit de scris când am văzut cât sunt de multe. Mult prea multe. Şi când te gândeşti că oamenii au impresia că doar dacă drăcui, minţi şi înjuri, ucizi, curveşti şi cleveteşti poţi pierde totul. Nu e adevărat. Poţi pierde totul prin lucrurile care ţi se par banale, prin lucruri care sunt iubite de toată lumea, deoarece vrăjmaşul de suflete este un maestru în a face colecţie de suflete prin lucruri simple pe care noi le considerăm oportune în fiecare clipă a vieţii.

Bunăoară să luăm fotbalul şi politica. 90% din oameni se pricep la fotbal ori politică. Acestea, pentru a fi viabile au nevoie de tabere, echipe ori partide, au nevoie de război media şi de combatanţi ori suporteri. Nimic nou de altfel în ceea ce vă spun eu aici. Aţi văzut şi auzit vreodată înjurături mai expresive ca cele de pe stadioane? Aţi observat cum îşi aduc aminte acolo, nu duhovniceşte fireşte, de morţi, de mame, de dumnezei, de părţi ale corpului aflate în suferinţă? Aţi văzut cum se minte în tehnica „fără să clipească” atunci când se fac promisiuni de trai bun cu sintagma „aşa să ne ajute Dumnezeu”? Unde pui că diavolul îţi dă impresia că e plecat în concediu de odihnă la vreo mănăstire pentru a se căi de faptele-i mârşave şi că nu e nimic rău în faptul că oamenii fac sport, că doar e  recomandat de doctor. Aleargă unii, puţin la număr, şi restul se îmbolnăvesc de inimă rea, asta în cazul în care au scăpat de vreo lovitură liberă directă din colţul vreunui scaun.

În politică e altfel, loviturile se dau la stomac, prin înfometare, iar combatanţii joacă după regula care spune că poţi juca la echipa care-ţi place, putând schimba tricoul cu altul de altă culoare chiar în timpul meciului, dacă asta este spre binele suporterului care te-a ales şi aşteaptă să vii să îi schimbi viaţa într-un mod mesianic, cu râuri de miere şi lapte.

Dacă vi se pare că azi am fost mai cinic, vă înşelaţi. Oamenii adoră circul. Circul este oferit din belşug de politică şi fotbal. Oamenii uită de foame, de sete, de copii şi chiar de Dumnezeu când li se oferă politică şi fotbal. Oamenii şi-au găsit noii dumnezei, oferiţi cu atâta generozitate de cel care mijloceşte totul, arbitrul de centru, diavolul care fluieră cu bucurie paguba pe care o face în grădina lui Dumnezeu.

Ce ne-am face noi fără politică şi fotbal? E periculos să te gândeşti la aşa ceva. Eu cred că am redeveni oameni. Eu cred că asta ne sperie, că am putea să redevenim oameni, iar asta ar implica responsabilitate enormă înaintea lui Dumnezeu. Dacă pe lângă astea nici banii n-ar mai fi existat (oricum foarte mulţi oameni n-au bani) am fi devenit săracii moştenitori ai împărăţiei cerurilor.

În viaţă nu contează cu cine ţii sau cu cine votezi. În viaţă trebuie să ştii că cei pe care-i susţii într-o anumită activitate trebuie să nu fie robi ai banului care au ca stemă nevăzută ochiul diavolului, a banului care l-a pierdut pe Iuda, a banului care te face vânzătorul lui Hristos pentru o lume în care vei fi obligat să strigi cu adversarul, pentru eliberarea vreunui Baraba  care te va faulta la  buzunarul inimii la primul contact avut în meciul vieţii.