LEANA SI COSTEL

A sosit timpul să mai scriu câte ceva în încercarea de a lumina cât de cât pe cei care citesc această pagină, chiar dacă poate nu toţi înţeleg mesajul transmis, mai ales când se întâmplă ca prin postări să găsiţi şi ceva ironie ce poate părea că nu face casă bună cu lucrarea lui Dumnezeu.

Aşa că azi am hotărât să atac un subiect banal la prima vedere dar destul de profund, un lucru peste care oamenii trec cu neatenţie, o problemă ce are durată de la naştere până la moarte şi chiar dincolo de ea.

Săptămâna aceasta prăznuim pe sfinţii împăraţi şi întocmai ca apostolii cinstiţi, Constantin şi Elena. Despre viaţa lor am scris într-o postare mai veche ce o găsiţi aici . Numai că azi m-am gândit să trec la practică, deoarece toţi cunoaşteţi vorba ce spune, „teoria ca teoria, dar practica te omoară”. Aşa se face că sunt obligat azi să dau curs unei probleme ce mă macină de ceva vreme, cel puţin de 15 ani de când slujesc la altar. Şi e vorba de cum ne alegem numele de botez, acele nume cu care călătorim prin lume şi cu care vom merge la judecată. Mulţi aleg numele unor sfinţi şi bine fac, mai ales dacă vor încerca în viaţă să facă voia lui Dumnezeu ca şi cei cărora le poartă numele. Unii însă, din ce în ce mai des, aleg diminutive ale numelor de sfinţi, transformări gingaşe ale numelor iniţiale, modificări de nume şi combinaţii periculoase de litere, altoirea numelor cu altoi lingvistic străin şi executarea silită a cuvântului primar pentru a fi înlocuit cu altul pentru că aşa e la modă şi aşa dă bine.

Careva să zică, nu mai avem Constantin, care vine din latinescul constans şi care înseamnă constant, stabil. Azi avem Costică, Costeluş, Costy, Titi, Tina, Tinel, Tică, Tanţa, Costin, Costache etc. Nu mai avem Elena,  Ἑλένη care înseamnă  în limba greacă  torţă, foc, ci avem  Leana, Ileana, Lenuţa, Lenuş, Lina, Lena, Ilinca, Nuţi, Nuţica, Eli, Leanca, Ella. Să mă mai spun de celelalte nume de sfinţi din calendar, care au fost transformate, ar trebui să fac o lucrare de licenţă cu 200 de pagini. Şi pentru a nu mă înţelege greşit că am ceva cu vreun nume trebuie să vă spun că una e să fii botezat cu un nume de sfânt şi pe acesta să-l ai şi în buletin, dar să fii apelat de cei din jurul tău cu un substitut şi alta e să fii botezat cu un substitut şi să vrei să-ţi sărbătoreşti onomastica împreună cu cei care poartă numele aşa cum e original. Cu alte cuvinte dacă te botezi  cu numele de Tică ori Nuţi, iar nu cred că e foarte corect să-ţi sărbătoreşti onomastica cu cei care se numesc Constantin sau Elena. Şi vă spun asta că poate cei care citiţi veţi avea posibilitatea atunci când deveniţi părinţi, bunici ori naşi să deschideţi mintea celor din jur când aleg câte un nume pentru noul născut că de multe ori aparenţele înşală, şi că dacă din alintare îl numeşti Neluţu ori Gicu,  nu se pot bucura prea mult de numele proorocului Ioan sau ale mucenicului Gheorghe.

Şi apoi mai e ceva, foarte important de altfel. E cel puţin de bun simţ ca măcar de ziua numelui tău, să încerci să ajungi la biserică, pentru a afla care este originea numelui pe care îl porţi, ce semnifică şi cine l-a purtat cu vrednicie înaintea lui Dumnezeu, deoarece am avut ocazia să întâlnesc mult prea des persoane care chefuiesc de ziua lor dis-de-dimineaţă, fără a şti după nişte ani de viaţă de ce îi cheamă într-un anumit fel, fără a veni să mulţumească lui Dumnezeu pentru numele purtat, fără a se ruga să ajungă la trăirea celor care au făcut cinste numelui lor înaintea oamenilor şi înaintea lui Dumnezeu.