CELE 3 URECHI

Această postare îşi are izvorul într-o povestire auzită cu mult timp în urmă, o povestire dată uitării, dar scoasă din arhiva amintirilor în urma unor discuţii purtate cu nişte cunoscuţi.

Naraţiunea începe simplu şi descrie o întâmplare care la prima vedere este una banală care se întâmplă la tot pasul în mijlocul nostru.

Aşa se face că 2 buni prieteni, unul de la ţară şi altul din oraş, cu vieţi total diferite, din împrejurările vieţii deveniţi amici buni, mergeau într-o zi prin oraş. Cel de la ţară era însoţit de prietenul său prin forfota oraşului pentru rezolvarea unor probleme, pentru că omul cunoştea toate străduţele, era de-o viaţă în oraş şi era cel mai bun ghid pentru prietenul sau.

Oricum, mergând ei prin zăpăceala oraşului, claxoane, fum, gălăgie, sirene,omul de la ţara se opreşte şi îi spune prietenului său:" am auzit un greiere"! Prietenul de la oraş rămâne mască şi-i spune:" în gălăgia asta!? Cred că eşti nebun, cum să auzi un greiere în acest infern." Şi totuşi omul face câţiva paşi, trece printre câteva maşini şi la umbra unui pomişor ornamental prinde un greieraş.

Perplex, amicul îl întreabă:"da ce, ai cumva urechi supraomeneşti, ai 3 urechi?"

Zâmbind omul de la ţară i-a răspuns:" nicidecum, e vorba ca oamenii aud doar ceea vor". Şi pentru a întări cele spuse, tăranul scoase din buzunar o mână de monezi, şi le dădu drumul pe trotuar. Reacţia a fost fantastică. Pe o rază de 10 metri toţi oamenii erau cu ochii pe jos pentru a vedea unde sunt banii al căror zgomot l-au auzit cu toţii.

Prietenul de la oraş nu a mai spus nimic. A învăţat o lecţie.

Ideea este că Dumnezeu ne-a înzestrat cu 2 ochi ca să putem vedea ceea ce trebuie, 2 urechi ca să putem asculta ceea ce trebuie, ne-a dat doar o gură ca să nu vorbim prea mult şi mai ales ceea ce nu trebuie.

Revenind la ţăranul din povestea de azi, el ne-a arătat că sunt lucruri pe care le auzim şi le ducem mai departe prin vorba numită clevetire, minciună, pâră; că sunt lucruri pe care le auzim, o predică, o poezie, o pildă,un cântec, pe care nu le ducem mai departe; că sunt lucruri pe care nici măcar nu vrem să le auzim, acele lucruri care fac referire la noi şi la greşelile noastre. Sunt lucrurile la care suntem surzi, sunt lucruri la care nici măcar 3 urechi de elefant nu ne-ar folosi, pentru că nu auzim decât ceea ce ne place.

În rest, să AUZIM numai de bine.