A PICAT CURENTU'

Cei care sunt mai în vârstă ştiu că în perioada comunistă se oprea deseori curentul electric. Azi penele de curent sunt rare şi produc panică, mai ales atunci când se produc noaptea. Lumea s-a învăţat cu lumina electrică aceasta devenind un lucru aproape indispensabil în viaţa de zi cu zi.

Teoretic ar trebui să fiu mulţumit că oamenii sunt iubitori de lumină, dar nu pot sa-mi exprim mulţumirea deoarece această lumină e una costisitoare, e una firavă, e chiar dăunătoare de mute ori.

Lumina este un atribut a lui Hristos „Eu sunt Lumina lumii”, iar cel ce umblă pe lumină, spre Lumină, nu se poate împiedica niciodată.

Am urmărit în ultimele luni cum o grămadă de oameni au intrat în panică la auzul veştilor care anunţau că în urma exploziilor solare vor fi afectate sistemele energetice, informatice şi de transmisiuni. E drept să te îngrijorezi, că de aia eşti om, dar nimeni nu-şi face nici o grijă de pierderea legăturii cu Dumnezeu, cu Lumina ce coboară din cer. Nimeni.

Azi s-a oprit curentul. Am văzut pe pielea mea ce înseamnă  lipirea de tehnologie, şi suferinţa temporară pe care o poate genera. Nu mergea hidroforul pentru că nu aveam curent şi bineînţeles că nu am putut să beau apă, nici să spăl mâinile înainte de masă. Centrala nu mergea din lipsa curentului ceea ce înseamnă că pentru câteva ore am avut parte şi de frig. Televizoarele au fost pe post de mobilă, iar celelalte aparate din casă au avut posibilitatea să se răcească după lungă perioadă.

Într-un fel acest lucru m-a inspirat, deoarece acest lucru este perfect valabil şi în cazul omului. Adică dacă nu mai ai lumina ochilor eşti orb, dacă nu-ţi mai aud urechile eşti surd. Dacă picioarele nu-ţi mai funcţionează, dacă şi creierul dă rateuri, dacă inima se opreşte din bătaie eşti un om mort.

Dar se poate şi mai rău. Se poate să ai vedere, auz, bătăi de inimă şi picioare zdravene dar să nu ai să nu ai Lumină în suflet. Tot un om mort te numeşti. 

În aceste condiţii este bine să fii pregătit. Orice scânteie devine o speranţă, o luminiţă. Orice suflet poate fi o candelă. Orice om poate fi purtător de lumină. Ferice de cei ce pot să lumineze calea celor ce sunt în întuneric, ferice de cei ce sunt făclii înaintea celor ce călătoresc pe drumul întunecat al vieţii, de cei ce păstrează lumina învierii pentru tot anul şi toată viaţa.

În rest, aveţi grijă şi vă pregătiţi că nu ştiţi când poate să pice curentu’.