AM CEL MAI FRUMOS TATUAJ DIN LUME

Pentru că sunt momente în viaţa mea, anume momente de slăbiciune, când doresc să fiu şi eu ca ceilalţi, să pot să mă laud cu trupul meu, care de altfel e la fel de putregăios ca al oricărui om, am hotărât să-mi arăt tatuajul. Poate că veţi fi surprinşi să ştiţi că am un tatuaj, adică o marcare într-un anumit loc al corpului care să mă facă deosebit. E destul de complicat să alegi un loc unde să-ţi faci tatuaj fără să stârneşti priviri de tot felul. Cu toate acestea vreau să vă spun că eu am un tatuaj făcut în urmă cu mult timp, unul pe care l-am expus tuturor  unul special care nu iese în evidenţă decât în anumite momente, deşi normal ar trebui să se vadă mereu.

Acum nu aş vrea să mă judecaţi greşit pentru că nu doresc să ascund nimic de nimeni. Dacă trebuie să fiu corect trebuie să fiu până la capăt. Apoi trebuie să vă mai spun că nu e ceva deosebit să ai un tatuaj, pentru că au mulţi tatuaje. E important modelul şi modul în care tatuajul te reprezintă şi te diferenţiază între ceilalţi. Unii le au stridente, alţii înfricoşătoare, unii cu semne obscene, alţii cu diferite patimi ale vieţii. Acestea reprezintă crezul fiecăruia. Al meu e deosebit prin faptul că nu se şterge în nici un fel. Înainte de a vă spune locul unde am tatuajul aş dori să vă spun că mai are proprietatea de a-şi schimba forma. Tatuajul meu este special şi pentru faptul că rezistă chiar şi după ce voi muri, deoarece tatuajul meu, semnul care mă diferenţiază de unii dar mă aseamănă cu alţii este sfântul botez. Este semnul pe care-l port în trupul meu până dincolo de moarte. Trupul meu ca templu al Duhului Sfânt, este locul în care Dumnezeu şi-a făcut simţită prezenţa, locul în care şi-a pus amprenta pentru a mă face creştin. Şi doresc să nu mă criticaţi pentru comparaţia făcută, pentru că dacă pentru unii un desen cu femeia iubită în tinereţe este un semn al bărbăţiei care e obligatoriu să troneze pe bicepşi, pentru mine e obligatoriu să port semnul luminării mele, din pruncie şi până la moarte. Unii renunţa la însemnarea făcută cu lucrarea Duhului Sfânt şi se botează a doua oară, a treia, încercând să schimbe firea dintâi, pecetea primară sau dacă vreţi(iertată să-mi fie comparaţia)tatuajul care ne-a însemnat fiinţa oferindu-ne posibilitatea de a ne afirma şi bucura cu numele de creştin.

Conform dicţionarului tatuajul mai înseamnă marcarea cu un anumit desen al animalelor spre a fi recunoscute de stăpân. Tatuajul meu, însemnarea mea, botezul meu reprezintă ridicarea mea şi a celor de o credinţă cu mine din starea animalică şi trecerea în rândul acelei turme iubite de Stăpân.

E de prisos acum să vă spun unde am tatuajul. Dar pentru cei ce nu au înţeles să ştie că îl port în inimă, în minte, în suflet. Nu îmi este ruşine cu el şi mărturisesc că reprezintă poarta de intrare în împărăţia cerurilor. Am cel mai frumos tatuaj din  lume.