FEMEI SI FEMEI

Fără îndoială că subiectul de azi este unul delicat, mai ales când vine din partea unui bărbat. Că vă spun sincer e greu pentru un bărbat să vorbească despre femei, e greu în sensul că în general bărbaţii când vorbesc despre femei, vorbesc despre anumite părţi ale trupurilor feminine, ori despre defectele lor.

Astăzi, în puţine cuvinte, am să încerc să scot în evidenţă câteva trăsături ale femeii. În primul rând, conform Scripturii, femeia a fost creată din coasta primului bărbat, Adam. Prima femeie s-a numit Eva, adică viaţă, deoarece din ea s-a perpetuat specia umană, ea  a fost cea care a dat viaţă primilor oameni fără intervenţia directă, prin punerea mâinilor divine. Ea are meritul de a fi prima mamă a planetei, chiar dacă aceasta a fost urmarea a păcatului neascultării în care căzuse. Timp de mii de ani până la Hristos, femeia a fost supusă bărbatului până la sclavie. Cu toate acestea paginile Scripturii ne descoperă şi pentru acea perioadă femei deosebite cum ar fi Sarra, Rahela, Semfora, Rut, Asineta .

În Noul Testament  avem pe noua Eva, pe Maica Domnului cea care a născut Viaţa cea veşnică, pe Mântuitorul lumii, cea care a devenit model de supunere faţă de Dumnezeu când spune: „iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău”.  De la Născătoarea de Dumnezeu au învăţat femeile mironosiţe, de la ele au învăţat diaconiţele, apoi alte femei creştine, mucenicele şi cuvioasele, femei care au slujit lui Hristos şi au primit cununa veşniciei.

În anul de graţie 2011, în timpul în care femeia sărbătoreşte venirea mărţişorului s-au mai schimbat treburile. Adică feminitatea şi rostul femeii s-a denaturat. Unele femei vor să fie bărbaţi, altele ca bărbaţii. Unele femei  dispreţuiesc dreptul şi obligaţia de a fi mame (acolo unde se poate fizic), un drept pe care noi bărbaţii nu-l avem. Şi ce poate fi mai nobil decât să dai viaţă, aşa cum a dat Dumnezeu. Unele femei aleg plăcerea conceperii prin unire trupească dar fug de durerea naşterii prin săvârşire de avort de comun acord sau fără acordul bărbatului. Altele doresc să fie mai presus decât au fost create de Dumnezeu, schimbându-şi radical părţi ale corpului pentru a fi atrăgătoare. Personal, în iconografia bisericeasca nu am văzut nici o sfântă care să fi făcut aşa ceva. Decenţa femeii nu înseamnă ca aceasta să nu-şi îngrijească corpul său. Una e să îţi cureţi unghiile şi să le păstrezi curate şi sănătoase folosind anumite produse şi alta e să ai unghii de 20 cm vopsite multicolor. Şi mă opresc  aici că aţi prins ideea, deoarece femeia are vocaţia ei şi în această vocaţie se şi mântuieşte. Din cauza unui stupid spirit competitiv, se naşte în societate o tensiune enormă între sexe. Soluţia nu este să transformi femeia în bărbat sau bărbatul în femeie, ci fiecare să-şi împlinească vocaţia şi aşa se ajunge la armonie. Femeia trebuie să aibă gingăşie, nu să urle la meciuri râgâind alături de bărbaţi. Femeia trebuie să fie maternă, să ocrotească cu gingăşie familia, împlinind lipsa acestui sentiment pe care bărbatul nu-l are sădit din naştere în el. Femeia trebuie să înveţe de la Maica Domnului, să privească icoana şi să caute trăsăturile ei de femeie care a născut mântuirea.

În spiritul de competiţie în care se găseşte omenirea azi, probabil că multe femei îşi doresc în sinea lor să fie ca Fecioara Maria, numai că modul în care se comportă trădează acest sentiment. Nu poţi fi ca Maica Domnului şi să fii manechin pe podiumurile lumii, nu poţi fi cu adevărat mamă şi să îţi vinzi trupul pe bani grei pentru a încânta ochii acelora care se socotesc bărbaţi fatali.

Aşa se face că mărţişorul meu pentru femeia creştină este dorinţa de a vedea cât mai multe femei că ştiu să-şi ducă crucea feminităţii aşa cum trebuie, dezvoltând la maxim cele pe care Dumnezeu  le-a sădit în sufletul lor, demonstrând că sunt urmaşe ale  Evei şi având caracterul Maicii Domnului.