miercuri, 6 aprilie 2011

L-A IERTAT DUMNEZEU



De multe ori am dorit să revin la un subiect care m-a deranjat în anumite momente ale vieţii din punct de vedere creştinesc. Adică am dorit să fac lumină, chiar dacă poate supăr pe unii care nu înţeleg menirea omului pe pământ şi rolul lui Dumnezeu în vieţile noastre.
Nu cred că nu aţi remarcat ca şi  mine cum de multe ori, din exces de zel ori din neştiinţă, în momentele în care anumite persoane, vipuri de marcă, trec în lumea cealaltă, cum sunt de periate cu cuvinte creştineşti ca într-un bocet intelectual.
Trec brusc la intriga postării şi vă spun că atunci când moare vreun artist, actor, cântăreţ, fotbalist ori vreo persoană ce apare des pe sticla televizorului apar comentatorii şi prezentatorii care spun numai lucruri frumoase, că despre morţi numai de bine. Asta nu ar fi ceva rău, dar staţi să vedeţi. Foarte mulţi dintre ei mor de supradoză de droguri, unii mor beţi, alţii în timpul unor orgii sexuale cu diferite persoane, unii se sinucid în diferite moduri şi alţii îmbrăţişând diferite concepţii despre viaţă şi Dumnezeu care nu au legătură cu Hristos. Despre aceştia comentatorii spun cam aşa: „ cutărescu a fost iertat de Dumnezeu, merge şi cântă lui Dumnezeu împreună cu corul îngerilor, ori joacă o ultimă piesă pe scena dinaintea Creatorului, veghind asupra noastră, a fanilor bla, bla, bla.
Poate am fost un pic răutăcios şi cârcotaş, dar mă uit la televizor şi se uită şi enoriaşii mei şi alţi creştini asemenea. Cum se face că eu, conform Scripturii, îndemn la post, rugăciune, milostenie, curăţenia patului conjugal, iertarea şi împărtăşirea pentru a putea merge  în împărăţia lui Dumnezeu, iar la televizor ei aud că vipul care taman dădu’ colţul într-un mod ruşinos se duce şi cântă înaintea lui Dumnezeu. Ori asta nu e corect, deoarece nu e musai ca cine a fost adulat şi idolatrizat pe pământ în forma vie, să fie şi la Dumnezeu aşijderea.
Auzi ce uşor spun ei că l-a iertat Dumnezeu. Noi spunem la înmormântare „Dumnezeu să-l ierte”, dar asta o spunem rugându-ne mereu pentru sufletul celui ce a plecat dintre noi nu aşa din complezenţă că ne vede lumea la tv. Eu, recunosc puterea lui Dumnezeu şi nu tăgăduiesc că el este cel ce face dreapta judecată şi că după voia sa iartă păcatele celor ce merg la judecată. Dar din moment ce avem un îndreptar de viaţă unanim valabil pentru fiecare om, un îndreptar de la care nu sunt scutite nici persoanele publice, nădăjduiesc că în dreptatea sa Domnul va face o justă judecată.
Închei cu dorinţa de a înţelege demersul meu. Nu am nimic cu nimeni, dar sunt deranjat de faptul că se promovează non-valorile creştine ca pe nişte adevărate modele christice. Între joggingul  matinal şi mătăniile creştinului e diferenţă ca de la pământ la cer. Între postul creştinului şi cura de slăbire disociată e diferenţă ca de la cer la pământ. Când veţi mai auzi cât de repede sunt iertaţi unii doar pentru că au avut succes pe aici, reflectaţi de două ori, că s-ar putea să fie înşelăciune diavolească îmbrăcată în smerenie mieroasă cu parfum de rating.

2 comentarii:

  1. Aveti dreptate ca intotdeauna si ma bucur ca spuneti lucrurilor pe nume. Desi unora le ramane o urma de tristete vizibila si ii face sa priveasca pe cei de care pomenirati aidoma unor mari si de neinlocuit persoane, sa nu uite ca niciunul dintre noi nu e vesnic pe aici si mai devreme sau mai tarziu platim pacatele asa cum este scris.Cel mai tare ma doare ,chiar daca eu sunt un pacatos,ca nu se face o "mediatizare"adevarata lui Dumnezeu la acele posturi de televiziune de care aminteati,pentru ca le-ar scadea "eficienta"si ratingul... Pentru ei doar prostirea noastra este cea mai importanta actiune pentru ca se grabesc sa taie firul in 4 si pun atata accent pe senzational ca uita de toate datoriile crestinesti normale si adevarate. Nu sunt impotrva artistilor ,mai ales a celor de valoare.Sunt in dezacord cu mandria si orgoliul lor nemasurat.Iar despre moderatori,ziaristi si altii, sunt impotriva inveninarii noastre cu stiri care mai de care mai alarmante. Bunicii nostri n-au avut nici televizoare ,nici net, nici telefoane,ba au mai fost si veterani de razboi, si in pofida saraciei au avut de la parinti o minima educatie crestineasca si L-au respectat pe Domnul asa cum au stiut mai bine.Va doresc sa-i ajutati pe cat mai multi sa se indrepte si sa se intoarca la Dumnezeu cu faptura si sufletul lor cu tot,pana nu e prea tarziu.Imi cer iertare pentru indrazneala mea.

    RăspundețiȘtergere
  2. Si aici ati grait adevar...
    Imi vine mie asa cateodata cate un gand si ma intreb:Oare cat implinesc eu din cat imi da Dumnezeu sa cunosc despre El.
    Ma intreb totusi cum de admitem si credem tot ce ne spun unii si altii iar ce ne vorbeste Domnul ne intra pe o ureche si ne iasa pe alta...
    Va doresc binecuvantari!

    RăspundețiȘtergere