Că pe ulița pe care am domiciliul, ridicată
acum la rang de stradă cu nume fără de nume, nu-i circulație ca pe șosea, e
lesne de închipuit, doar trei case sunt aici, dar sunt și zile în care, nu-ș de
ce, zici că-i capătul de linie al tuturor mașinilor din zonă.
Ieri, prins până peste urechi în trierea unor
hârtii ce vreodată au fost, poate, ramurile vreunui falnic copac, în liniștea
unei zile în care doar vântul făcea vocalize peste ulucile gardului meu
pestriț, un zgomot de motor puternic aidoma unui tractor bine reglat, dar și-o
pârâitură de roți cu crampoane cât palma unui ocnaș, au străpuns camera ca și
cum fereastra nici nu exista, iar în
curte, deoarece pe timp de zi porțile-mi sunt larg deschise, a pătruns o
huidumă de mașină din care răzbăteau acordurile unei melodii orientale cu bași
ce făceau să trepideze fulgii de zăpadă ce încercau să se aștearnă pe negrul
lucios al mașinii.
Am ieșit în prag și, până să-mi iau papucii în
picioare, ăi de plastic, rămași la ușă de-astă vară, din mașină a coborât șoferul,
salutându-mă ca pe un preot, dar prietenește, că doar ne știam de vreo 30 de
ani, chit că doar din vedere, ori, comunicând la modul amical prin vreo
strângere de mână la vreo înmormântare ori nuntă.
„Părințele,
am venit să mă dezlegi”, zise el repede, „nu-l găsii pe popa-l nostru și dacă nu e, doar la tine vin, la altul nu
mă duc. Uite aici să mă dezlegi, afară, că nici nu mai opresc mașina, pune-ți
patrafiru’ și citește-mi, m-am jurat că... .”
Na, că asta n-o mai făcusem, să-mi pun
epitrahilul pe gât, îmbrăcat în trening și-ncălțat cu niște papuci de plastic, dârdâind
în crivățul ce se-nfoia pe la colțurile casei,
chiar dacă, desigur, harul n-are treabă cu moda, dar totuși... . Și n-am
cedat ispitei.
„Hai în
casă”, l-am invitat eu, „o slujbă,
cât ar fi de scurtă, nu se cade a o săvârși oricum, că doar nu-i război”.
Iar în casă, echipat corespunzător, i-am citit mult râvnita rugăciunea de
dezlegare, cea pentru care s-a învoit și de la serviciu, fiindcă nu dorea să se
ducă acasă, la soție și copii, cu un jurământ de care, acum, aidoma unui copil
ce a recunoscut că a vărsat zahărul pe jos, se rușina vizibil.
„Părințele,
parcă m-am născut din nou”, zise el senin, „de-acum o să intre și mâncarea-n mine cum trebuie, că mâncam cu noduri
pentru câte-am zis”. Mi-a trecut prin minte, fulgerător, pasajul din
Scriptură în care Hristos, spre indignarea fariseilor, face o dezlegare
minunată. „Şi iată o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinţă şi
care era gârbovă, de nu putea să se ridice în sus nicidecum; Iar Iisus,
văzând-o, a chemat-o şi i-a zis: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta. Şi-a pus mâinile asupra ei, şi ea îndată s-a
îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu”.
Dezlegarea, da, indiferent sub ce formă vine
ea, fizică ori spirituală, este o eliberare din chingile văzute ori nevăzute
ale unor suferințe sau, după caz, dorințe, de care omul nu poate scăpa singur
de fiecare dată.
Am rămas în casă în fața mormanului de hârtii fără a mai avea vreun chef de scris. Un val de melancolie mi-a inundat sufletul, iar mintea, răscolită cumva, la început de post, de versurile marelui Radu Gyr din poezia Foamea, în strofa ce m-a trimis direct în prea plinul copilăriei mele în care am aflat pentru prima dată că dezlegarea vine, de cele mai multe ori, doar după suferință.
De ce nu se face așa, o lumină,
să văd că-n ușa celulei răsare
Maica Domnului c-o strachină mare,
cu lapte și azimă plină ... .
să văd că-n ușa celulei răsare
Maica Domnului c-o strachină mare,
cu lapte și azimă plină ... .
Da, eram copil, prea mic pentru a înțelege pe
deplin rânduielile lumii, destul de mare pentru a discerne și a cere, îndeajuns
de puternic să mă bat și mult prea încrezător, naiv chiar, pe corectitudinea
celorlalți, a celor care te lovesc pe la spate.
„Mamaie,
nu-mi faci și mie niște fidea cu lapte”? Am întrebat, desigur, că stomacul deja își cerea drepturile, mai ales
după prima tură de joacă în colbul potecii de lângă drum. „Ei, maică, gata cu laptele, a început postul, ia de pune și tu niște
magiun pe pâine, c-o fi gata masa peste vreo oră”, zise mamaia fără a se
opri din mers, ducând în brațe un braț de cracă tocată numai bună de întețit
focul ce ardea sub plita cuptorului de-afară, ăl de sub umbra bătrânului
frasin. „Lapte și brânză numai ălora de-s
bolnavi le dau, că ei au dezlegare” veni completarea, „că de-ar fi după voi, lapte, lapte, lapte, rămâne și vițelul nemâncat”.
Da, mi-am pus magiun, am luat din oala aia
mare de pământ din cămară și mi-am întins generos pe o felie mare de pâine, una
tăiată dintr-o pâine rotundă și răscoaptă în țestul proaspăt sclivisit cu pământ
galben. Am zis că dacă-i post, cât o zi de post să-mi fie și felia, adică mare și
grea. Numai că... .
La drum, din cauza unei mingi ce a trecut,
se pare, dincolo de linia nevăzută, netușată, a porții făcută din două pulovere, s-a iscat
o gâlceavă la care am participat efectiv, tot generos, împărțind vreo patru
pumni și câteva picioare, primind la rându-mi, la fel de generos, câteva
lovituri. Aveam o vorbă pe-atunci, noi, copiii, ziceam cam așa: „pace, pace, între două dobitoace”. Numai
că pacea a fost mereu subiect de război, drept care, nimeni altul decât
vărul meu, ăl cu care mi-am împărțit pumnii, pe ascuns a mers acasă, și-a
îndesat vreo 7 nuci într-o șosetă și, venind pe la spate, cu toată puterea, m-a
pălit peste tâmplă și ochiul drept de am văzut mișcarea de rotație a pământului
și Carul Mare în plină zi.
Rezultatul? Mi-am primit ce am poftit, fidea
cu lapte, că deh, eram cu ochiul negru și umflat aidoma unei vinete de august.
Da, am primit dezlegare la a mânca de dulce, dar am fost și legat de a mai ieși
la joacă câteva zile, ăl mai greu post de ținut, credeți-mă, la vremea
copilăriei.
E ușor să ceri dezlegare și, poate că e ușor
să dezlegi. Ce facem însă atunci când, dezlegați fiind, adică liberi, alegem să
lovim, să ne jurăm și să promitem, să ne scârbim și să ne îmbuibăm, chipurile
postind, fără a ne da seama că de fapt, în libertatea minții, încarcerăm
sufletul în obezile neputinței de a ne mulțumi cu cele avute, râvnind la
ceilalți, fără a ne gândi că ceea ce ni se pare nouă a fi la ei cu prisosință ne-ar
fi și nouă de folos.
Și zis-a Hristos: „iată, te-ai făcut sănătos (ești dezlegat), de acum să nu mai greșești, că s-ar putea să-ți fie ție și mai rău”.
Ce frumoase sunt poveștile iernilor noastre de pe cursul de jos al Argeșului!
RăspundețiȘtergereMare plăcere să vă citesc, Părinte!
Și mare bucurie să mă regăsesc, fie doar și în treacăt, în vorbele Sfinției voastre!
Sunt convins că multe povești a purtat Argeșul, de-a lungul vremii, către marea cea mare. În parte, fiecare la vremea sa, ne-am lăsat și noi poveștile noastre. Multe-s de scris, deși, de multe ori spun, încă nu-i vremea de depănat, nu pentru toate poveștile.
ȘtergereMulțumesc frumos de trecere și gând!
Magiun intins pe paine rascoapta in test...asta este gustul copilariei,gustul care imi trezeste puternice trairi si pe care nu cred ca o sa-l uit vreodata.Rare ori,cand trec pe podul de peste Arges,privesc cu tristete in zare,peste rau si ma gandesc ca povestea mea e tare departe acum.Dar au ramas multe amintiri si gusturi si morminte la care ma intorc iar si iar.Adina
ȘtergereTare fain m-am mai simtit in trecere pe aici.Am inca gura pana la urechi si am de gand s-o port asa toata seara asta si de ce nu si maine toata ziua. Frumos ati mai scris parinte Victor!
RăspundețiȘtergereCred și eu, pentru că acum am curajul să scriu cele pătimite în copilărie, dar te aștept și peste vreo 30 de ani, când le voi spune și pe cele ale maturității.
ȘtergereCuvinte simple, de și din suflet scrise, Corina.
Mulțumesc frumos de trecere!
Vai, Padre, chiar am râs cu poftă. :)))))))
RăspundețiȘtergereȘi știi ceva, chiar dacă am postit toată săptămâna asta, nu la fidea cu lapte aș pofti eu acum, ci la magiunul ăla din oala de pâmânt și la pâinea aia rotundă de pe vremuri.... că frumoase vremuri am trăit!
Noapte bună, Padre!
Meri, tu ai râs de necazul meu, vaiii! :))
ȘtergereSă știi că și acum la fel de mult îmi place magiunul, chit că nu-l mai ținem în recipientele alea mari, de pământ ca odinioară, ci în borcane sterilizate. Pofta cu care mușc din felia pe care îmi întind magiunul e la fel. Iar despre dezlegări, off...!
Faina scriere Padre!
RăspundețiȘtergereDezlegat ori nedezlegat,e pacat sa asteptam mereu ca cineva sa ne impuna anumite lucruri.Si e si mai pacat sa le facem pentru ca "asa trebuie" si nu pentru ca asa simtim.
Si foarte adevarat ce spui "încarcerăm sufletul în obezile neputinței de a ne mulțumi cu cele avute, râvnind la ceilalți, fără a ne gândi că ceea ce ni se pare nouă a fi la ei cu prisosință ne-ar fi și nouă de folos. "
De cate ori te citesc ma gandesc ce copilarie frumoasa ai avut si povestesti cu acelasi drag cu care povesteste si mama.
Seara frumoasa la casa voastra.
Die, puteai spune de-a dreptul că povestesc ca un om bătrân, că nu mă supăram, doar așa sunt, nu? :))
ȘtergereCând ții post că vrei e ușor, tare greu este însă când ai postul ca ascultare. E ca-n viața de zi cu zi, una e să faci un lucru când și cum vrei, alta e să ți se traseze, e greu de dus ascultarea. Dar, cine va răbda până la sfârșit, acela se va mântui.
Seară bună și binecuvântată să fie și la voi!
Batran nu esti Padre,doar te alinti.Ca daca ar fi dupa asta,eu ar trebui sa am mult mai multe de povestit,dar nu ma pricep asa bine ca voi.
ȘtergereSi stiu ca si mie mi-e greu cand mi se impune ceva.Sper insa sa pot face lucrurile corect chiar si prin propria vointa.
Arata delicios ! :)
RăspundețiȘtergereCe știi tu cu câtă suferință se câștigă o astfel de felie. Plus că la dieta mea... . :))
ȘtergereWonderful blog! I found it while searching on Yahoo News.
RăspundețiȘtergereDo you have any suggestions on how to get listed in Yahoo
News? I've been trying for a while but I never seem to get
there! Thanks
Everything posted was actually very logical. But, think on this, what
RăspundețiȘtergereif you were to create a awesome headline? I ain't
saying your content is not good, however suppose you added something to maybe get people's attention? I mean "DEZLEGARE" is
kinda vanilla. You ought to glance at Yahoo's home page and see how they
create news headlines to get viewers interested. You might try adding a
video or a related picture or two to get readers excited about everything've
got to say. Just my opinion, it would make your website a little bit
more interesting.
Thank you very much for your advice!
ȘtergereHi there to every body, it's my first pay a quick
RăspundețiȘtergerevisit of this web site; this weblog includes remarkable and really good information in favor of visitors.
Only wanna state that this is very beneficial , Thanks for taking your time to write this.
RăspundețiȘtergereI gotta bookmark this website it seems extremely helpful very useful
RăspundețiȘtergereThank you so much for sharing this informative blog with us, this was really amazing and I’m really thankful to you.
RăspundețiȘtergereLogistics Company in Delhi
Săptămâna albă, dar cu toată ,,morala" de final, mi-ai făcut ziua zâmbăreaţă. Ca adulţi sănătoşi, nu avem scuze pentru ,,pohta ce-am poftit", poate doar dacă invocăm copilul din noi. Ce zici, m-am scos? :))))
RăspundețiȘtergereDeci ai simțit săgeata și fără să fi fost cu trimitere directă, nu? :)))
ȘtergereMă bucur că ai trecut prin rândurile mele simple, Dana!
Padre, asa mult imi place ca niciodata, dar niciodata nu am simtit plictiseala sau starea aia de "nechef" de a citi vreo postare scrisa aici :)) Asa pline de talc, dar asa frumos povestit si asa frumos trecut de la poveste la pilda. Amintirile astea din copilarie sunt aur sufletesc, mai ales cand le depanam ca si adulti. Am ras, am zambit si la final, am plecat cu capul plecat, gandindu-ma cate teste am pierdut cu bunul Dumnezeu si de cate ori mi-a dat dezlegare si iar am cazut ca un om slab si necugetat... Zi cu soare, Padre!
RăspundețiȘtergereLaura, mă cunoști, scriu cu drag, îmi amintesc de cele ale copilăriei cu lacrimi ce-mi joacă senin în colțul ochilor și încerc, pe cât mă pricep, să vă transmit vouă, prietenilor și cititorilor, cele pe care sufletul meu le trăiește în dubla-i ascultare, căci scriu pe cele omenești prin ochiul slujitorului ce încă lucrează pentru o lume mai bună.
ȘtergereÎți mulțumesc frumos de trecere și gând!
Ori ce ai scrie, Padre, este o încântare să te citesc! O seară frumoasă, așa cum o să fie și a mea cu gândul la amintiri din copilărie!
RăspundețiȘtergereMi-ar plăcea să pot scrie și mai frumos, mai cald, mai senin, dar sunt departe de adevăr.
ȘtergereSeară binecuvântată!
Inspiring story there. What occurred after?
RăspundețiȘtergereGood luck!
Nice post. I learn something totally new and challenging on websites I stumbleupon every day.
RăspundețiȘtergereIt will always be useful to read articles from other
authors and practice a little something from their
websites.
What's Going down i am new to this, I stumbled upon this I've discovered It absolutely useful and
RăspundețiȘtergereit has aided me out loads. I hope to give a contribution & assist different users like its helped me.
Good job.
Hello, Neat post. There's an issue along with your web site in web
RăspundețiȘtergereexplorer, would test this? IE still is the market leader and a big section of people will leave out your
excellent writing because of this problem.
Thanks designed for sharing such a nice idea, paragraph is fastidious,
RăspundețiȘtergerethats why i have read it completely
Wow! great post, Thanks.
RăspundețiȘtergerePhoto Retouching Services
Ce frumos, Padre, totul! De la povestile frumoase pe care stii tu asa bine sa le legi cu partea religioasa, pana la curatenia copilariei de odinioara.
RăspundețiȘtergereTe imbratisez, Padre!
Gabi, eu sunt sărac în cele ale povestirilor, dacă aș mai avea vreme de citit, m-aș mai pregăti un pic, dar așa, iaca, doar le înșir fără noimă.
ȘtergereMulțumesc frumos de gând! Seară cu bucurie să fie și la voi!
De mic erai fomist.....hai ca m-ai facut sa zambesc, chiar aveam nevoie.
RăspundețiȘtergereDeh, mi-a fost frică că n-o să cresc. Glumesc, desigur, știi bine că pe-atunci, cumva, până și magiunul avea alt gust, ca să nu mai zic de alte valori sufletești.
Ștergere