Într-un mic orăşel trăia o femeie cu cei doi feciori ai ei. Unul dintre feciori era negustor de umbrele iar celălalt îşi câştiga existenţa vânzând sandale.
Această femeie era mai mereu tristă. Văzând‑o mereu în această stare de tristeţe, un om a întrebat‑o:
- Ce te supără femeie? Ce necaz îţi chinuie sufletul?
Femeia îi răspunse:
- Vezi dumneata, acum plouă. Unul din feciorii mei trăieşte din vânzarea de sandale. Din cauza vremii afacerea lui are de suferit. Cum să nu fiu necăjită?
Peste câteva zile soarele îşi făcu simţită prezenţa în micul orăşel dar mai puţin în inima femeii căci ea tot tristă şi abătută era. Nedumerit acum, omul o întrebă din nou:
- Acum e soare, nu asta aşteptai? Feciorul tău are acum o afacere prosperă vânzând sandale, de ce eşti în continuare supărată?
Femeia îi răspunse:
- Ooo, vezi dumneata, celălalt fecior al meu vinde umbrele. Cine cumpără umbrele pe vremea asta însorită? Înţelegi acum de ce sunt tristă?
- Sunt şi mai nedumerit acum, răspunse omul. Din câte mi‑ai vorbit despre feciorii tăi, eu înţeleg că tu ar trebui să fii mereu o mamă fericită. Când plouă, feciorul tău care vinde umbrele prosperă iar când e soare celălalt fecior al tău vinde sandale.”
„În timp ce înţeleptul este fericit şi în iad, prostul suferă şi în rai.”
buna intrebare....nu suntem fericiti pt k ne am transformat in oamenii rai,preocupati de partea materiala,de suflet nu ne mai pasa.
RăspundețiȘtergerenu mai suntem fericiti, pentru ca nu mai traim in Hristos, nu mai iubim, nu mai acordam atentie lucrurilor si persoanelor cu adevarat importante din viata noastra, pentru ca nu mai stim si nu mai vrem, sa ne bucuram de un rasarit sau apus de soare, de mirosul unei flori, ni se par banale aceste lucruri. vrem bani, ,,casoaie'' si noi stam intr-o cameruta undeva in spatele curtii, masini ultimul racnet, si pentru ca nu putem sa le avem cand vrem suntem negri de suparare, nu suntem fericiti.dam importanta acestora, care sunt trecatoare. sa ne bucuram de parinti de copii de famiilile noastre cat ii avem langa noi, de rasaritul si apusul soarelui pe care putem zilnic sa admiram, de mirosul unei flori, de natura, si nu ne costa nimic. de o masa cu familia, de-o participare la liturghie saptamanal cu familia,de cumpatare, de o rugaciune, savarsita de toti ai casei in duh si adevar, si vom fi fericiti si aici si-n vesnicie.
RăspundețiȘtergere