joi, 16 decembrie 2010

AUTOPORTRET


Ştiu  sigur că nimeni nu-i perfect. De aceea încerc cu următoarele cuvinte să-mi fac autoportretul, plecând de la imaginea de mai sus. Şi cum nu am veleităţi de pictor, voi încerca prin  vorbe să vă demonstrez că nu sunt aşa cum mă văd oamenii.
Aşadar privind imaginea veţi vedea că am reuşit să surprind în fotografie tot ceea ce pot oferi eu din punct de vedere fizic. Urmărind trăsăturile fine ale feţei zbârcite de ridurile provocate de starea de fericire a tinereţii dar dublate de ridurile nu prea fine ale trecerii timpului şi ale încruntării, o să remarcaţi că acest model de om îl întâlniţi pe stradă la tot pasul. Ceea ce mă evidenţiază, conform schiţei din poza de mai sus, sunt ochii albaştri-verzi care de multe ori(în general noaptea) sunt închişi. Desigur se pot vedea desimea părului şi dantura, două elemente ce ar umple de invidie pe orice persoană trecută de 90 de ani.
Şi dacă aceste elemente nu vă ajută deloc la desluşirea chipului meu din autoportretul de mai sus, aş dori să scot în evidenţă lucrurile spirituale şi de intelect.
Aşa se face că oamenii de obicei pot  să facă o radiografiere intelectuală şi spirituală a celor din jur doar privind chipul. Şi din autoportret cred că puteţi vedea, neclar ce-i drept, că este vorba de o persoană  cu ceva şcoală dar cu inteligenţa nepusa la muncă. Se poate vedea că sunt o persoană spirituală care din dorinţa de a fi aproape de Dumnezeu, de multe ori uită de oameni. Poziţionarea gurii demonstrează că sunt o persoană care vorbeşte mult când nu trebuie şi tace când trebuie să vorbească, că de şi minciuna, şi clevetirea tot vorbire înseamnă.
Aş putea să continui cu câteva cuvinte, dar nu doresc să vă plictisesc cu propria-mi persoană. Doresc însă să vă spun că acest autoportret este o încercare de a vă aduce aminte că se apropie Naşterea Domnului şi e momentul potrivit să vă faceţi autocritica. Aceasta trebuie să se concretizeze în recunoaşterea greşelilor şi mărturisirea lor înaintea duhovnicului prin taina spovedaniei. Eu am încercat să schiţez câteva lucruri care nu au neapărat legătură cu sufletul, pentru că lucrurile serioase se discută la mărturisirea păcatelor, pentru că aceste lucruri nu pot fi mărturisite online.  Fiecare, cât poate de repede, pentru a nu se îngrămădi pe ultima suta de metri şi a dispera din lipsă de timp să meargă să se mărturisească pentru al primi pe Hristos în curăţie şi curăţenie.
De aceea vă întăresc spunându-vă că nu contează cum arătăm fizic ci contează cum ne arată sufletul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu