Este fascinantă imaginaţia copiilor din ziua de azi, este curioasă fascinaţia adulţilor din ziua de azi.
Din fericire pentru mine fac parte din generaţia acelora care nu s-au jucat cu roboţi. Plus de asta nici desenele animate ale copilăriei mele nu erau ca cele de azi. Atunci era totul foarte simplu, era foarte frumos, calm, de vis. Azi, după afirmaţia lui Antoine-Laurent Lavoisier, nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă. Şi e regulă de bază ca orice să se transforme, incluziv jucăriile, dar mai ales viaţa. Din nefericire viaţa se transformă într-o formă fizică de iad, dacă ar fi să ţinem cont de cele ce le vedem zilnic în jurul nostru.
Transformarea este o lege a firii, pentru că biblic vorbind, noi suntem făcuţi din pământ şi mergem tot în pământ. Transformarea este ceva natural, ceea ce înseamnă că logic şi firesc este ca un copil să devină adult, apoi bătrân. Este contrar firii ca omul să se transforme în robot, şi zic aceasta deoarece urmărind nişte documentare, vizionând nişte desene animate(pentru copii) am constatat că mai nou, omul visează să ajungă robot, cyborg, entitate duală formată din trup şi hard-disc, din chip şi cip.
Nu cunosc toate motivele pentru care omul nu mai este mulţumit de starea sa dihotomică actuală, rezultatul unirii vremelnice a trupului cu sufletul. Este ciudat însă să vezi cum omul îşi doreşte nemurirea prin artificial, fără să lupte pentru trăirea veşnică alături de Dumnezeu(punct de vedere creştinesc în care cred personal), cu libertatea conştiinţei deplin luminate, cu posibilitatea de a călători prin univers fără a purta cu el vreun sistem de operare şi câteva membre făcute din material inoxidabil.
Apoi nu găsesc logica dorinţei de a te transforma în ceva inferior a ceea ce ai fost, pentru că un om este capabil să dezvolte sentimente şi raţiune în timp ce un robot are nu are nici un fel de sentiment, folosindu-se de o raţiune dependentă de o conexiune cu serverul. Dacă vreţi, eu consider că o schimbare, o transformare ideală poate fi schimbarea urii în dragoste, a minciunii în adevăr, a răului în bine, a războiului în pace.
Acestea fiind zise vă readuc aminte de schimbarea, transformarea ce trebuie să aibă loc în fiecare dintre noi acum că ne pregătim pentru Naşterea Domnului. Şi deşi nu sunt un amator de senzaţii tari cărora să le dau crezare, pun mai jos un filmuleţ unde se vede un suflet de copil care se înalţă la cer. Nu ştiu cât e de adevărat, dar ne poate da de gândit.
De jucarii nu mai vorbesc te infiori cand intri printre ele....Cu durere o spun ca pot numara degetele de la o singura mana de cate ori mi-am dus copiii sa disfrute de lumea jucariilor....
RăspundețiȘtergereAsa este. Noi am devenit jucariile celor ce conduc lumea. Suntem robotizati, suntem vlaguiti de suflet.
RăspundețiȘtergereApropo de subiectul de mai sus, mie mi se pare (sa-mi fie cu iertare) tratat oarecum superficial. Eu cred ca intotdeauna conteaza motivul pentru care facem ceea ce facem. In viata, totul este relativ. O sa dau un exemplu: Nu cred ca ar mai parea atat de contrar firii, daca un element tehnic(hard disk, cip etc...) ar fi folosit in scop medical. Proteza constituie un exemplu elocvent.
RăspundețiȘtergereSuperficial pentru că nu pot cuprinde totul într-o pagină. Evident că puteam dezvolta, dar, aştept de fiecare dată şi comentarii complementare. Eu nu pot cunoaşte totul, evident.
ȘtergereCât priveşte partea medicală, sunt de acord cu acest lucru. Mă deranjează însă dorinţa de a schimba tot sistemul, mă mâhneşte faptul că unii oameni nu sunt mulţumiţi de felul în care au fost creaţi. Doar noi avem aceste sentimente. Restul deelemente din natură, ce conţin viaţă, acceptă şi trăiesc aşa cum au primit de la Creator să trăiască.
Ca o paranteza la ce spunea cineva mai sus legat de proteze, eu port o proteza auditiva. Aveti idee la ce tehnologie s-a ajuns? au inceput sa incorporeze wireless si bluetooth direct in aparat. Ma intreb o fi bine ca acele radiatii sa treaca la cativa centimetrii de creier? Sunt de acord ca avem nevoie de tehnologie, dar totusi ar trebui impusa o limita. astfel o sa se ajunga la inteligenta artificiala. Si s-ar putea sa nu se mai poate face diferenta dintre un om si un robot. Pot spune cu certitudine ca si actuala criza economica putea fi evitata daca in loc de roboti ar fi folosit oameni, dar regula e costuri mai mici productii mai mari.
RăspundețiȘtergereO zi buna.
P.S. tocmai am dat de un banc. poate va da vreo idee:
RăspundețiȘtergereOmul de afaceri american si pescarul mexican ...
Un om de afaceri american statea langa chei, intr-un mic sat mexican de coasta, cand un pescar isi trage barca la mal. In barca erau cativa pesti frumosi.
Americanul il felicita pentru pestele prins si il intreaba cat timp i-a luat sa-l pescuiasca.
- Foarte putin, a raspuns mexicanul.
- De ce nu stai mai mult pe mare sa prinzi mai mult peste? a intrebat atunci americanul.
- Mi-ajunge sa-mi intretin familia, i-a raspuns pescarul.
- Si ce faci in restul timpului? a vrut sa stie omul de afaceri.
- Dorm pana tarziu, pescuiesc putin, ma joc cu copiii, imi fac siesta impreuna cu nevasta-mea, in fiecare seara ma plimb prin sat, beau un pahar de vin si cant la chitara cu prietenii. Domnule, am o viata plina si sunt foarte ocupat, a incheiat pescarul.
- Uite, il ia peste picior americanul. Am studiat economia la Harvard si te pot ajuta. Ar trebui sa pescuiesti mai mult si cu banii pe care-i castigi in plus sa-ti cumperi o barca mai mare. Cu ceea ce castigi de pe urma barcii mai mari iti poti cumpara cateva barci si mai tarziu chiar o flota de pescuit. In loc sa vinzi pestele prin intermediari, il poti vinde direct la o fabrica, iar mai tarziu iti poti cumpara propria fabrica de prelucrare a pestelui. Ai putea astfel controla produsul, procesarea si distributia. Va trebui sa pleci din sat, sa te muti in Mexico City, apoi la Los Angeles si, mai tarziu, la New York, de unde iti vei conduce afacerea tot mai infloritoare.
- Si cat va dura sa fac toate astea, senor? intreaba pescarul.
- Vreo 15-20 ani, raspunde americanul.
- Si apoi?
- Apoi vine partea cea mai buna, rase americanul. Iti vinzi afacerea si devii foarte bogat, ai lua cateva milioane.
- Milioane, senor? se mira pescarul. Si dupa asta?
- Dupa asta te retragi din afaceri, te muti intr-un satuc de pescari pe malul oceanului si te scoli tarziu, pescuiesti putin, te joci cu copiii, iti faci siesta impreuna cu sotia, te plimbi seara prin sat, bei un pahar de vin cu prietenii, cantati la chitara.
- Pai asta fac si acuma!