În fiecare dintre postările acestui blog am încercat să-L prezint pe Dumnezeu ori învăţătura Bisericii prin prisma a ceea ce vede un om care este şi preot, încercând să nu dogmatizez postarea şi nici să o umanizez în exces. În postări am încercat să arăt că lucrurile ce uneori par imposibile sunt foarte uşor de atins, că totul se află în mâinile noastre pentru că Dumnezeu doar veghează la lucrarea noastră fără să influenţeze libertatea ce ne-a fost oferită de la crearea primilor oameni. Ba mai mult Dumnezeu ne ajută oferindu-ne bonusuri pentru a răzbate mai uşor prin viaţă. Astfel în capitolul 13 din 1 Corinteni sfântul apostol Pavel, în încheierea „imnului dragostei” ne spune că au rămas trei lucruri: credinţa, nădejdea şi dragostea, din care cea mai mare este dragostea. Eu azi vreau să fac o scurtă prezentare a nădejdii care se mai numeşte speranţă, dar privit prin ochiul lumii mai mult, prin cutia Pandorei.
În mitologia greacă, Pandora (în limba greacă Πανδώρα) a fost prima femeie de pe pământ. Zeus i-a ordonat lui Hefaistos, zeul meșteșugăritului, să o creeze și așa a și făcut, folosind apă și pământ. Zeii au înzestrat-o cu multe talente; Afrodita i-a dat frumusețe, Apollo talent muzical, Hermes putere de convingere și așa mai departe. De aici și numele său: Pandora, "cu-toate-darurile". Zeus l-a pus pe Hefaistos sa creeze Cutia Pandorei care să conțină toate relele depuse de zei: cruzimea (Ares), aroganța (Poseidon), suferința/durerea (Hefaistos), vanitatea (Hermes), lăcomia și gelozia Herei,pofta trupească (Afrodita), ura (Artemis), lăcomia (Atena), bolile (Apollo), lenea(Dionis), tristețea(Demetra), teama, înșelăciunea și subjugarea muritorilor de către zei (Zeus) și nu în cele din urmă, suferința și moartea (Hades). Speranța ar fi fost depusă se pare de Hestia, dar cel mai probabil de Atena, fiind zeița înțelepciunii.
Când Prometeu a furat focul din Olimp, Zeus s-a răzbunat ducându-i-o pe Pandora lui Epimetheus, fratele lui Prometeu. Pandora avea cu ea o cutie pe care nu trebuia să o deschidă sub nici o formă. Împinsă de firea sa curioasă, Pandora a deschis cutia, și toate relele din interior au scăpat și s-au împrăștiat pe tot pământul. S-a grăbit să îi pună capacul, dar totul scăpase, excepție făcând un lucru care stătea la fundul cutiei, acesta fiind Speranța.
Este frumoasă această poveste mitologică, dar în ceea ce mă priveşte cutia Pandorei este inima omului, cea din care ies toate răutăţile împrăştiindu-se peste cei din jur şi rănindu-i. Evident că în fiecare inimă rămâne speranţa sau nădejdea, acolo într-un colţ, aşteptând să fie descoperită şi să ofere celor din jur încrederea şi lumina. Această cutie poate fi deschisă greu de proprietar ori poate fi uşor deschisă de către Dumnezeu prin credinţă, deoarece bisericeşte vorbind spunem aşa: „nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime sfântă slavă Ţie!”
Lăsând deoparte mitologia greacă, doresc să le transmit celor care sunt fără de nădejde, celor care nu mai au nici o speranţă, cuvintele de la Romani 12, 12-15 „bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune……Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc, binecuvântaţi-i şi nu-i blestemaţi. Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng.” Şi nu uitaţi nici vorba românească: „speranţa moare ultima.” Ea va muri când în univers va guverna doar dragostea. Eu aşa sper.
Parinte am fost pe la Adriana "Dar din dar"am savurat un ceai cald dar parca simteam sa adaug si un mic dejun.Si....l-am gasit atat de delicios in postarea Dumneavoastra si bine venit.Multumesc lui Dumnezeu ca nu ma aflu printre cei deznadajduiti insa stiu ca sunt foarte multi care zac in aceasta stare.Dar am simtit dulceata cu care ne indeamna Dumnezeu pe fiecare din versetele de mai sus amintite de Dumneavoastra.
RăspundețiȘtergereVa doresc sa incepeti o saptamana noua si binecuvantata!
Doamne.ajuta!
Pentru cei deznadajduiti sunt 2 cai. Una foarte grea, ii chemati la un ceai pe toti si se vor indulci, ori cea de a doua, chemati-i la biserica si se vor indulci din cuvantul psalmistului care spune "veniti de gustati si vedeti ca bun este Domnul".
RăspundețiȘtergereDe multe ori necazurile aparute in viata noastra par de nedepasit , gasim totusi puterea si le depasim .Asta daca exista in noi macar un dram de credinta si lasam pe Dumnezeu sa deschida aceasta cutie.
RăspundețiȘtergereCa sa depasesti un necaz trebuie sa scapi de ceea ce l-a provocat. Cand o problema incearca sa te doboare trebie sa/ti aduci aminte de copilarie,de clipele cand ai invatat sa mergi. Toti am cazut, dar de fiecare data am luat-o de la zero pana cand am mers corect si drept. Fiecare moment din viata este un pas facut pe un drum necunoscut. Daca nu ai nadejde si credinta de vei impiedica de fiacare data. Cine vrea sa uite necazul din trecut trebuie sa priveasca la bucuria din viitor.
RăspundețiȘtergere