VISUL UNEI NOPTI DE VARA

Nu încerc sa-l plagiez pe marele Shakespeare, nu am pregatirea necesară, dar de visat ii este ingaduit macar si unui simplu muritor ca mine.

De ce taman visul unei nopti de vara, cand noaptea e scurta si abia daca ajunge pentru odihna? Simplu, acum s-a intamplat, aproape la inceput de vara, intr-o scurta noapte, intr-un recital de greieri si privighetori, intr-un cor al altor maestri vocali ai noptilor de inceput de vara.

Sublim, feeric, linistitor, un somn profund, sau poate chiar trezvie si hopa intr-o lume noua, lumea viselor, a nazuintelor si dorintelor neimplinite. Eram in lumea perfecta pe care fiecare copil si prunc o viziteaza in fiecare somn, surazand la vederea ingerului pazitor.

Lumea aceasta din vis este ca si asta de aici, cu oameni, cu animale, cu ape si copaci, cu iarba si case. Numai ca aici totul era curat, prea curat. Peste tot oamenii iti dadeau binete, te imbiau sa le vizitezi casa, sa pranzesti cu ei. Nimeni nu injura, nu erau lacate pe nicaieri, copii zburdau pe iarba infiorator de verde si curata, animalele erau libere si nu deranjau nimic.

Si aerul, ce aer, ce atmosfera, ce bucurie peste tot. In sinea mea, care nu sunt umblat prea mult ma gandeam ca asa o fi in alte tari, dar mintea mea refuza sa creada asta. Si noroc cu mintea care in adancurile ei a gasit cum se numeste locul acesta, patria asta feerica. I se spune rai. Dar raiul nu e pe pamant si eu nu umblam pe acolo cu piciorul. Eram cu mintea, eram intr-un vis dintr-o scurta noapte de vara.

Si ma intreb, aici de ce nu o fi asa? Cine e de vina pentru ce se intampla? Care e motivul autodistrugerii progresive la care ne supunem? Sau de ce nu mai visam, de ce nu mai incercam sa ne indeplinim visele, ducand la capat doar cosmarurile.

Eu unul incerc, putin cate putin, oare se poate? Abia incepe vara, si noptile sunt scurte, si greierii canta, si privighetorile canta........vise.

BISCUITUL SI MANIA

Intr-un aeroport statea o tanara care urma sa faca o calatorie mai lunga. Si-a cumparat de acolo o carte ca sa treaca mai repede timpul si un pachet de biscuiti. S-a asezat pe un scaun, si-a pus bagajele langa el si s-a apucat sa citeasca. La un moment dat s-a intors sa ia un biscuit din pachetul de langa ea. A observat cu surprindere ca la mica distanta era asezat un domn care citea un ziar, si care fara sa-i ceara permisiunea a inceput sa ia si el din pachetul de biscuiti. Cu toate ca s-a simtit indignata, politetea a impiedicat-o sa ii reproseze ca are un comportament nepotrivit. Dar pe masura ce ea lua cate un biscuit, lua si el unul si asta a facut ca pana la urma tanara sa devina foarte nemultumita. Cand a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a intrebat plina de resentimente: Oare indrazneste sa mi-l ia si pe ultimul?? Barbatul a luat intr-adevar ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a oferit zambind cald o jumatate. Simtind ca el a depasit limita bunului simt, tanara s-a ridicat furioasa si s-a indreptat spre un alt colt al salii.A deschis geanta ca sa puna inauntru cartea si? spre marea ei surprindere a vazut inauntru pachetul de biscuiti pe care il cumparase. In acel moment a coplesit-o un sentiment de rusine.A inteles ca pachetul din care mancase nu era al ei, ci al barbatului care citea ziarul? El a impartit plin de bunatate chiar si ultima bucatica pe care o avea, fara sa se simta indignat, superior sau furios.

POFTA BUNA!

De pe net.

S-A DUS SI ASTA SARACU'

E foarte ciudat cum oamenii pun ,,suflet" pentru lucrurile neînsufleţite, cum se ataşează de lucruri mai mult decât perisabile, maşini, PC-uri, case, scule ..., punându-le nume fistichii şi ocrotindu-le mai abitir ca pe un copil.

Treaba asta e generală si-i loveşte pe ţărani, pe orăşeni, pe doctori ori profesori, pe fotbalişti şi bucătari deopotrivă. De fapt oricine poate cădea în această meteahnă. Parcă şi vezi cum zice omu' către maşina sau calculator: ,,hai cu tata, hai Zambilica, hai Gogule, hai mai repede". Şi asta în detrimentul celor care au suflet şi sunt trataţi ca nişte obiecte, dar despre asta într-o altă postare.

Şi pune omul suflet pentru fiare, dar vine momentul ca fierul sau lemnul, ori poate chiar sistemul, să moară, şi să vezi  lacrimi pentru maşina dragă, pentru sistemul inegalabil, pentru telefonul cu jde mii de funcţii. Offf, măcar de s-ar odihni la vreun loc cu vaselină, că la cel cu verdeaţă nu are ce căuta.

Dacă moare om, auzi, "eeeeeee îi ajunge, şi-a trait traiul şi şi-a mâncat mălaiul, cât să traiască". Se schimbă lucrul când vine timpul să arunci vreo vechitură, te doare sufletul, că de, o fi de la mama, de la bunica, o fi maşina luată pe primele salarii, ori o fi calculatorul primit la majorat.

Nu zic ca nu e normal să ţii la lucrurile de care te foloseşti în timpul existentei efemere de pe această lume, dar exagerarea..... .

Am ajuns la această concluzie pentru că  windows-ul meu e pe ducă. Tuşeşte din toate închieturile din cauza unor sufocante update-uri, poate că şi din cauza unor nevăzuţi viruşi.Teoretic se rezolvă, bag altul, practic, mi-a dat de muncă, că trebuia să salvez o gramadă de chestii, amintiri şi documente.

Şi dacă ăsta s-a dus saracu', mai bag unul, că nu e suflet, să se piarda totul. Că la suflet e altă socoteală, zice Scriptura: ,,ce-i foloseşte omului dacă va câştiga lumea întreagă şi îşi va pierde sufletul său; sau ce ar putea să dea omul la schimb pentru sufletul său". Nimic, e nepreţuit, e unicat. Restul........altu' la rând.

SFINTII IMPARATI CONSTANTIN SI ELENA

Biserica Ortodoxa ii praznuieste astazi, 21 mai, pe Sfintii Imparati Constantin si mama sa, Elena. Constantin cel Mare, imparat roman (306-337), a devenit suveran al intregului Imperiu Roman dupa invingerea lui Maxentiu si a lui Liciniu. In ziua premergatoare luptei cu Maxentiu, in anul 312, Constantin a vazut pe cer o cruce luminoasa si o inscriptie: In hoc signum vinces (prin acest semn vei birui). Imparatul va insemna toate steagurile armatei sale cu semnul sfintei cruci si va intra biruitor in Roma. Prin Edictul de la Milano (313) a acordat libertatea de cult a crestinismului, acesta devenind religie de stat in timpul lui Teodosie cel Mare.

Imparatul Constantin a convocat primul Sinod ecumenic la Niceea (325), unde dupa lungi dezbateri, invatatura lui Arie a fost condamnata si s-a adoptat formula ca Fiul lui Dumnezeu este de o fiinta cu Tatal si deci, din veci cu El. La sinod au fost alcatuite si primele 7 articole ale Simbolului de credinta (Crezul), a fost fixata data Pastilor (prima duminica dupa luna plina, dupa echinoctiul de primavara) si s-au dat 20 de canoane referitoare la disciplina bisericeasca.

Sfantul Constantin cel Mare a fost botezat pe patul de moarte de catre episcopul Eusebiu de Cezareea. A murit la scurt timp in Nicomidia si a fost inmormntat in Constantinopol, in biserica ctitorita de el.

Imparateasa Elena

Flavia Iulia Helena s-a nascut in provincia Bitinia. In anul 293, generalul roman Constantiu Chlorus, la indemnul imparatului Diocletian, divorteaza de imparateasa Elena. Acesta nu se recasatoreste, ci traieste departe de atentia publica, dar aproape de fiul sau. A reusit sa descopere pe dealul Golgotei crucea pe care a fost rastignit Hristos. Potrivit traditiei, in urma sapaturilor s-au gasit trei cruci. Pentru a se identifica crucea pe care a fost rastignit Hristos, au atins cele trei cruci de un mort. Acesta a inviat in momentul in care a fost atins cu Crucea Domnului.

Imparateasa Elena a zidit Biserica Sfantului Mormant, Biserica din Bethleem, pe cea din Nazaret si multe alte sfinte locasuri.

TRENUL VIETII

Un lung tren ne pare viaţa,
ne trezim în el mergând,
fără să ne dăm noi seama,
unde ne-am suit şi când.

Fericirile sunt halte
unde stăm câte-un minut;
până când să ne dăm seama,
sună, pleacă, a trecut...

Iar durerile sunt staţii ,
lungi de nu se mai sfârşesc,
şi, în ciuda noastră, parcă ,
tot mai multe se ivesc.

Arzători de nerăbdare,
înainte tot privim,
să ajungem mai degrabă,
la vreo ţintă ce-o dorim.

Ne trec zilele şi anii,
clipe scumpe şi dureri,
noi trăim hrăniţi de visuri,
şi-nsetaţi după plăceri.

Mulţi copii voioşi se urcă,
câţi în drum n-am întâlnit!...
Iar câte-un bătrân coboară,
trist şi frânt, şi istovit.

Vine-odată însă vremea
să ne coborâm şi noi;
ce n-am da, atunci, o clipă,
să ne-ntoarcem înapoi?

Dar, pe când, privind în urmă,
plângem timpul ce-a trecut,
sună-n Gara Veşniciei;
am trăit şi n-am ştiut!...

ORBUL GAINII

Nu, nu m-am apucat de medicina. Nu pot sa vindec orbirea fizica pentru ca nu am pregatirea necesara, dar orbul gainii, orbirea ce apare ocazional, incerc macar sa o inteleg pentru a nu fi si eu vreodata afectat.

Mai concret, VAD, in jurul meu oameni care privesc fara sa vada. Si nu sunt orbi, de fapt unii nici macar nu poarta ochelari. Eu cred ca sunt cei care au orbul gainii, boala care ii paleste taman atunci cand nu trebuie, cand trebuie sa vada mai bine. Cum vine asta?

Pai in ziua de azi nu prea poti spune ca nu le-ai vazut pe toate. Aproape ca le-am vazut pe toate. Televiziune, internet, presa scrisa, publicitate stradala, spatiala, carti, reviste, camere de luat vederi tot ce vrei si ce nu vrei. Deci putem vedea tot, prin apa, pe pamant prin spatiu. Si totusi loveste orbul gainii. Nu e un virus, e o stare de fapt. Nu demult era un slogan: ,,te uiti si castigi". Azi te uiti si orbesti. De ce te uiti mai mult de aia vezi mai putin. De ce te uiti mai mult de aia nu vezi ce trebuie.

Sa nu credeti ca sunt habotnic si ca am ceva cu lumea care nu il vede pe Dumnezeu, de exemplu. E greu sa-l vezi pe Dumnezeu, dar macar sa-i vezi pe oameni, ca ei sunt langa tine si sunt ca tine, sau ca mine, bolnavi de orbul gainii. Si colac peste pupaza, pe langa orbire, mai apare  surzenia, ca de ascultat ascultam orice si oriunde, mp3, mp4, dolby surround, home cinema, pai nu?

Si iata niste orbi surzi intr-o lume a viziunilor si ascultarilor. Am capatat un fel de boala profesionala.

De ce am scris asta? Pentru ca am vazut,  ca oamenii lovesc fara sa se uite, fara sa asculte, lovesc in oameni, lovesc in copii, lovesc in parinti, lovesc in Biserica, in scoala, in Dumnezeu, lovesc cu ura, orbiti de orgolii, surzi la strigatele disperate ale celor neputinciosi.

Orbul gainii se manifesta atunci cand vrei sa ti se faca dreptate sau sa faci dreptate, orbul gainii se manifesta atunci cand trebuie sa-ti platesti datoriile si uiti, orbul gainii se manifesta atunci cand te uiti prea mult la ce nu trebuie, ca la sudura.

Si paradoxul este ca cel bolnav de orbul gainii nu se ghideaza cu ajutorul bastonului, ci cu bastonul isi face poteca , lovind in stanga si-n dreapta. Degeaba incerci sa-l duci pe drumul cel bun, degeaba strigi la el sa se opreasca, nu ai nici o sansa pentru ca, e orb saracu, nu aude.

PARACETAMOL PENTRU SUFLET

Domnu' doctor, da-mi ce mi-oi da ca nu mai pot de durere! Astea sunt cuvintele care le auzi des in orice spital, cabinet stomatologic, farmacie, insotite de grimase si disperare din partea celui ce vine sa scape de feluritele dureri care-i vin asupra trupului.

Omul saracu' vine sa primeasca alinare si primeste cate o punga de medicamente iar daca e prea grav primeste un pat de spital si o invitatie la masa, masa de operatie normal, ca sa-i fie anihilata buba.

Sa nu credeti ca ceea ce am scris pana acu e sarcastic. Nu, e purul adevar a ceea ce se intampla in viata noastra din cauza unor probleme pe care noi insine ni le creem, prin proasta administrare a ceea ce ne-a dat Dumnezeu. Noi folosim la extrem si in exces tot ceea ce facem si consecintele nu se lasa asteptate. Mamaaa si ce greu e cand treci la dieta, la regim, e criminal, da de, ce nu face omul pentru sanatate.

Acu mai e o problema. Se face omul bine si nu-i e bine. De ce? Pai nu e vindecat complet, mai are ceva. IL DOARE SUFLETUL. Da il doare sufletul ca din cauza lacomiei, avaritiei, imbuibarii, lipsei de odihna etc ,etc, nu mai este cine a fost, nu mai poate ce putea.

Si lucrul asta il intalnesti la fel de des ca durerea de dantura ,la tot pasul vezi oameni care zic ,,ma doare sufletu' din cauza copiilor, sotului, sotiei, seviciului, pamantului.....

De, zicea Hristos lui Pavel pe campul Damascului ,, greu iti este sa lovesti cu piciorul in tepusa".

Ba unde mai pui ca apar in familie si neintelegeri din cauza neajunsurilor, betiei, fumatului, adulterului si sufletul de doare tot mai tare, tot mai tare.

Abia ce venisi de la spital si esti tot bolnav intr-o lume cu boala cronicizata, canceroasa, in prag de pandemie.

Te uiti la sacosa de medicamente si-ti zici: ,,ma duc sa iau un PARACETAMOL pentru suflet".

Aceasta pastila o iei de la biserica, prin participarea la sfanta liturghie. Paracetamolul pentru suflet nu creeaza dependenta, nu are contraindicatii, se elibereaza fara reteta, de obicei se ia pe nemancate, are efect imediat si indelungat ,nu lasa urme si e recomandat pentru orice varsta.

Acest ,,medicament" este binecuvantarea revarsata de Dumnezeu(Doctorul sufletelor si al trupurilor noastre)peste cel care vine sa-I ceara ajutor in trecerea cu bine a starii de durere sufleteasca si trupeassca.

Mai e o problema, un paracetamol, de obicei e inofensiv, e la indemana oricui. Ceea ce este important este sa nu ajungi la antibiotic, ca e mai greu, poti face alergie, s-ar putea sa nu rezisti tratamentului, s-ar putea sa ramai cu sufletul bolnav intr-o lume bolnava.

Oricum, orice s-ar intampla sa stiti ca mai sunt unii care se roaga din SUFLET ca sa fiti sanatosi.

SAH CU SATANA

Multa lume zice ca lumea asta e ca o tabla de sah. Pe aceasta tabla de sah se duc ostilitatile diversilor parteneri, ca de, sahul e un sport nobil, un sport al mintii stralucite,odihnite, curate.
Sanchi! La sah e mai rau ca la alte sporturi. Aici iti faultezi adversarul luandu-i piesele, lasandu-l fara aparare, il sicanezi cu atacuri pe toate partile pentru a-i imobiliza regele, blocandu-l definitiv intr-un colt, daca se poate.
Fara sa vrem, si noi suntem protagonistii unui joc de sah, unul tare, care are ca miza sufletul nostru. Adversarul nostru, unul redutabil, este cunoscut sub numele de diavol, drac, satana....este foarte viclean si tot timpul iti da senzatia ca te lasa in avantaj.
In primul rand, pentru a nu-ti da seama de intentiile sale iti da piesele albe, oferindu-ti totdeodata posibilitatea de a muta primul.
Eeeeee, si de aici incepe taraboiul, ca noi, cu ochii dupa regina pierdem pionii, prietenii nostri, cei pe care ii lasam pentru telul suprem al meciului. Si cum lasam prietenii in urma, pionii, satana incepe sa-si fac loc repede, ca de, omul fara prieteni....... .Jocul curge, cand si cand mai facem si noi cate o captura, si ce veselie jalnica.
Acum teoretic, fara prieteni ,fara pioni, scoti caii la inaintare. Si saracii sar ei peste randuri, numai ca el, satana a scos nebunii care se apara in diagonala, lasandu-ne pe noi pedestri.
E, incepe sa se faca loc pe tabla noastra, suntem pe jos si fara prieteni. Ba nu, avem nebunii nostri si nebuniile noastre. Riscam si zicem: ce-o fi o fi!
Satana muta inspirat, noi cu ochii dupa rege, incercam sa-l ametim cu regina noastra .Gresealaaaa, am lasat turnurile nesupravegheate, casa deschisa, sufletul deschis. Asta e.
Cata lume zici nu a ramas fara casa, fara turn. Trece timpul, mai avem doar regele, trupul nostru care se invarte cate o patratica fugind din calea raului si regina, sufletul nostru care se apara si fuge.
Dar acu e prea greu, nu mai ai prieteni, nu mai ai cavalerie, nici turnuri, nici macar nebuni pe langa tine. Adversarul muta linistit, de acum e sigur, nu se grabeste, oricum castiga, dar vrea sa umileasca, sa ramai gol, fara regina, fara suflet .Si vine timpul, bate gongul si se aude SAH si MAT!
Am pierdut sufletul? Poate ca nu, asta a fost o simulare pe calculator. Dar nu se stie niciodata.
Tu ai facut prima mutare? Ai grija, ca viata toata e o tabla, o partida de sah.
Albul muta primul.

DE VORBA CU DUMNEZEU

De multe ori m-am intrebat care era limba primilor oameni, ce limba vorbeau Adam si Eva in paradis, ce limba au vorbit pe urma pe pamant, in ce limba au vorbit cu Dumnezeu in rai.
Normal ca au fost momente, cu mult timp in urma cand ma intrebam cum poate cineva sa stea de vorba cu Dumnezeu.
Apoi, cand am avut nevoie de Dumnezeu, cand era musai sa vorbesc cu El, cand nu mai aveam cu cine sa vorbesc, am descoperit metoda, limba, modul de a vorbi cu Cel care mi-a dat posibilitatea sa marsaluiesc prin acest camp de lupta minat care este viata.
Dupa ce am descoperit cum sa vorbesc cu Dumnezeu, zilnic purtam o discutie. Eu normal doream multe lucruri de la El, le ceream mereu, doream sa cunosc multe dar nu pricepeam tot. Azi se intampla la fel, cer multe, pricep putin, si iar cer, mereu, mereu.
Intr-o zi, ma gandeam eu, ca si cum Dumnezeu nu m-ar auzi.......Doamne, nu te-ai saturat de cate ti-am cerut? Merit eu sa am tot ceea ce mi-ai dat? De ce Doamne cand vorbesc cu Tine nu ma dai intr-o parte ca sa asculti si pe altii.
Dar Dumnezeu care aude si vede toate, m-a auzit si acum, si mi-a raspuns, in cel mai simplu mod. Doar ce termin eu ce aveam in gand ca vine fata si-mi zice,, tati, imi dai bani sa mai iau si eu inghetata?" Si zic,,pai iar ma, doar ce ai mancat una". ,,Hai ma tati, doar una!" ,,Bine, du-te si ia".
Ce nu face un parinte pentru copilul sau, chiar daca de multe ori nu lasa sa se vada lucrul asta.
Eeeee, Doamne mi-ai facut-o si acum am zis pe urma. Cam asa sunt si eu, vin mereu si zic ca si copilul meu, macar una Doamne, macar de data asta, macar acum.........
Si sa stiti ca atunci cand eram elev am invatat ca prin vorbire, prin dialog, prin comunicare invatam multe. Eu am invatat in ultimul timp sa vorbesc si mai mult cu Dumnezeu, chiar daca putin, imi gasesc cuvinte si pentru a-I multumi si a-mi cere iertare ca prea des il deranjez cu problemele mele, fara sa ma gandesc ca altii chiar au mai multa nevoie de El.
Aaaa, si sa nu uit, exista totusi o limba pentru a comunica cu Dumnezeu, e universala, se numeste RUGACIUNE, pentru ca rugaciunea este scara care face legatura intre om si Dumnezeu, este scara care urca vorbele nostre catre El si coboara binecuvantarile Sale peste noi.
Mai mult decat atat, RUGACIUNEA este o limba care se invata usor.
Tu vorbesti aceasta limba?

PRIN CER

Am facut o vizita in cer împreună cu un înger care îmi servea drept ghid pentru a-mi arăta împrejurimile. Am trecut printr-o cameră mare în care lucrau mulţi îngeri. Îngerul ghid mi-a arătat prima secţiune şi a zis: “Acesta este departamentul PRIMIRI”. Aici se primesc toate petiţiile exprimate prin rugăciuni. Am privit în jur, toţi îngerii erau extrem de ocupaţi cu sortarea petiţiilor sosite din toate colţurile lumii. Am rămas impresionat. Apoi am trecut printr-un coridor şi am ajuns la al doilea departament. Atunci îngerul a spus: “Acesta este departamentul de AMBALARE ŞI LIVRARE” Aici, binecuvântările solicitate de oameni sunr procesate şi trimise celor care le-au cerut. Am observat cât de ocupaţi erau şi aceştia. Erau mulţi îngeri şi totuşi munca era foarte grea, de a împacheta toate binecuvântările cerute, de care era nevoie pe pământ. În fine, în cel mai îndepărtat punct al coridorului, era uşa spre o cameră foarte mică. Spre surpriza mea acolo era un singur înger şi nu prea avea mai nimic de făcut. “Acesta este departamentul CONFIRMĂRI DE PRIMIRE” mi-a spus îngerul. Şi cum se face că e atât de puţin de lucru aici? Am întrebat. “E foarte trist…” a suspinat îngerul. “Dar oamenii, imediat ce primesc binecuvântările cerute uită să mai trimită confirmarea de primire… Foarte puţini fac asta” “Şi cum se trimite confirmarea de primire unei binecuvântări”? l-am întrebat pe înger. “Foarte simplu”, mi-a răspuns. “Trebuie doar să spui “Mulţumesc, Doamne”. Şi l-am mai întrebat pe înger: “Dar care anume trebuie confirmate?” - Dacă ai mâncare în frigider… Haine cu care să te îmbraci… Un acoperiş deasupra capului şi un loc unde să dormi… Eşti mai bogat decât 75 % din oamenii din această lume. - Dacă ai bani în bancă, în portmoneu, monede răzleţe prin buzunar, reprezinţi 8 % din bogăţia lumii. - Iar dacă ai propriul tău calculator şi pe el citeşti acest mesaj eşti printre cei 1 % din lume care au această şansă.” - Mai mult… Dacă azi dimineaţă te-ai trezit mai mult sănătos decât bolnav, eşti mult mai binecuvântat decât mulţi oameni care nu ştiu dacă vor supravieţui acestei zile… - Dacă nu ai trăit frica războiului, singurătatea închisorii, teroarea torturii sau durerea de a muri de foame, eşti mai presus decât 700 milioane de persoane din această lume. - Dacă poţi merge la biserică fără teamă de persecuţie, arest, tortură şi moarte… Eşti de invidiat şi eşti mai binecuvântat decât 3 miliarde de oameni din lume. - Dacă părinţii tăi trăiesc şi încă sunt căsătoriţi, eşti un caz rar. - Dacă poţi să ţii capul sus şi să surâzi, nu eşti normal… Ci eşti unic şi te ridici deasupra celor în îndoială şi deznădejde “Şi acum ce să fac? De unde să încep?” - Dacă citeşti acest mesaj eşti de două ori binecuvântat; în primul rând pentru că cineva s-a gândit la tine şi te consideră un om deosebit, iar în al doilea rând eşti mai binecuvântat decât 2 miliarde de oameni care nu pot citi. Să ai o zi binecuvântată, în care să-ţi numeri motivele pentru care eşti binecuvântat şi, dacă vrei, trimite acest mesaj şi altora pentru a le aminti cât de binecuvântaţi sunt. În atenţia: Departamentului de Confirmări de Primire…. MULŢUMESC DOAMNE! “Mulţumesc pentru că mi-ai dat posibilitatea să împărtăşesc acest mesaj şi pentru că mi-ai dat atâtea persoane minunate cărora să-l pot împărtăşi.”

De pe net.

LA COADA

Oare si la Dumnezeu o fi birocratie?

De ce zic asta? Pai intro zi, in timp ce stateam la o coada interminabila, la o banca oarecare, sa-mi platesc datoriile, doar ce m-am vazut la coada la Dumnezeu, sa-mi platesc datoriile, pe care, intre noi fie vorba, niciodata nu voi putea sa le platesc, ca nu am adunat atatea fapte bune ca sa rascumpar macar dobanda faptelor rele facute prin lume.

Bun deci. Si cum stand la coada la banca, si gandindu-ma la plata ce trebuie sa o fac si inaintea Lui Dumnezeu, vad 2 doamne. Una bine imbracata, infipta, cu tupeu, cealalta, modesta, curata, linistita, statea si astepta sa plateasca. Aproape ii venise randul. Cand, hop, cucoana, vine in fata repede, si incepe sa ceara informatii, hartii, diverse. Lumea vocifera in rand, doamna modesta astepta, eu priveam ,ca la coada. Ce chestie, zic, ce timp pierdut. La ghiseu casiera ii reproseaza doamnei ca e a 3 oara cand vine sa ceara informatii in acea zi, ca mereu sare peste rand, ca lumea face galagie. Cucoana zice: ,,ce, e dreptul meu, daca e al meu trebuie sa-l iau"! In fine ia ce are de luat si pleaca, lumea o apostrofeaza dar ea iese cu nasul pe sus. Ce chestie....

Vine randul femeii modeste, scoate un pachet de cafea, il da femeii de la caserie si-i multumeste pentru ajutorul acordat cu un dosar saptamana ce a trecut. Ce chestie zic eu iar, a stat la coada aia doar pentru a-i multumi, chiar asa, ce chestie, putea sa intre in fata dar........si atunci iar ma vad in fata lui Dumnezeu. Ce imbulzeala Doamne zic iar, toti cereau, toti vroiau cate ceva, toti cu mana pe sus, Doamne vreau din aia, ba mai buna cealalta, Doamne da-mi, Doamne fa-mi........

Stiti ceva, si acolo, la coada erau unii linistiti, erau cei care vroiau sa multumeasca, putini, modesti, curati.

Am plecat, mi-am platit rata si am plecat sa adun cateva fapte bune drept multumire pentru ceea ce mi-a dat Dumnezeu pana acu. Daca lipsesc sa stiti ca pe acolo umblu.....nu doar sa cer, ci sa mai si multumesc.