Multa lume zice ca lumea asta e ca o tabla de sah. Pe aceasta tabla de sah se duc ostilitatile diversilor parteneri, ca de, sahul e un sport nobil, un sport al mintii stralucite,odihnite, curate.
Sanchi! La sah e mai rau ca la alte sporturi. Aici iti faultezi adversarul luandu-i piesele, lasandu-l fara aparare, il sicanezi cu atacuri pe toate partile pentru a-i imobiliza regele, blocandu-l definitiv intr-un colt, daca se poate.
Fara sa vrem, si noi suntem protagonistii unui joc de sah, unul tare, care are ca miza sufletul nostru. Adversarul nostru, unul redutabil, este cunoscut sub numele de diavol, drac, satana....este foarte viclean si tot timpul iti da senzatia ca te lasa in avantaj.
In primul rand, pentru a nu-ti da seama de intentiile sale iti da piesele albe, oferindu-ti totdeodata posibilitatea de a muta primul.
Eeeeee, si de aici incepe taraboiul, ca noi, cu ochii dupa regina pierdem pionii, prietenii nostri, cei pe care ii lasam pentru telul suprem al meciului. Si cum lasam prietenii in urma, pionii, satana incepe sa-si fac loc repede, ca de, omul fara prieteni....... .Jocul curge, cand si cand mai facem si noi cate o captura, si ce veselie jalnica.
Acum teoretic, fara prieteni ,fara pioni, scoti caii la inaintare. Si saracii sar ei peste randuri, numai ca el, satana a scos nebunii care se apara in diagonala, lasandu-ne pe noi pedestri.
E, incepe sa se faca loc pe tabla noastra, suntem pe jos si fara prieteni. Ba nu, avem nebunii nostri si nebuniile noastre. Riscam si zicem: ce-o fi o fi!
Satana muta inspirat, noi cu ochii dupa rege, incercam sa-l ametim cu regina noastra .Gresealaaaa, am lasat turnurile nesupravegheate, casa deschisa, sufletul deschis. Asta e.
Cata lume zici nu a ramas fara casa, fara turn. Trece timpul, mai avem doar regele, trupul nostru care se invarte cate o patratica fugind din calea raului si regina, sufletul nostru care se apara si fuge.
Dar acu e prea greu, nu mai ai prieteni, nu mai ai cavalerie, nici turnuri, nici macar nebuni pe langa tine. Adversarul muta linistit, de acum e sigur, nu se grabeste, oricum castiga, dar vrea sa umileasca, sa ramai gol, fara regina, fara suflet .Si vine timpul, bate gongul si se aude SAH si MAT!
Am pierdut sufletul? Poate ca nu, asta a fost o simulare pe calculator. Dar nu se stie niciodata.
Tu ai facut prima mutare? Ai grija, ca viata toata e o tabla, o partida de sah.
Albul muta primul.
Sanchi! La sah e mai rau ca la alte sporturi. Aici iti faultezi adversarul luandu-i piesele, lasandu-l fara aparare, il sicanezi cu atacuri pe toate partile pentru a-i imobiliza regele, blocandu-l definitiv intr-un colt, daca se poate.
Fara sa vrem, si noi suntem protagonistii unui joc de sah, unul tare, care are ca miza sufletul nostru. Adversarul nostru, unul redutabil, este cunoscut sub numele de diavol, drac, satana....este foarte viclean si tot timpul iti da senzatia ca te lasa in avantaj.
In primul rand, pentru a nu-ti da seama de intentiile sale iti da piesele albe, oferindu-ti totdeodata posibilitatea de a muta primul.
Eeeeee, si de aici incepe taraboiul, ca noi, cu ochii dupa regina pierdem pionii, prietenii nostri, cei pe care ii lasam pentru telul suprem al meciului. Si cum lasam prietenii in urma, pionii, satana incepe sa-si fac loc repede, ca de, omul fara prieteni....... .Jocul curge, cand si cand mai facem si noi cate o captura, si ce veselie jalnica.
Acum teoretic, fara prieteni ,fara pioni, scoti caii la inaintare. Si saracii sar ei peste randuri, numai ca el, satana a scos nebunii care se apara in diagonala, lasandu-ne pe noi pedestri.
E, incepe sa se faca loc pe tabla noastra, suntem pe jos si fara prieteni. Ba nu, avem nebunii nostri si nebuniile noastre. Riscam si zicem: ce-o fi o fi!
Satana muta inspirat, noi cu ochii dupa rege, incercam sa-l ametim cu regina noastra .Gresealaaaa, am lasat turnurile nesupravegheate, casa deschisa, sufletul deschis. Asta e.
Cata lume zici nu a ramas fara casa, fara turn. Trece timpul, mai avem doar regele, trupul nostru care se invarte cate o patratica fugind din calea raului si regina, sufletul nostru care se apara si fuge.
Dar acu e prea greu, nu mai ai prieteni, nu mai ai cavalerie, nici turnuri, nici macar nebuni pe langa tine. Adversarul muta linistit, de acum e sigur, nu se grabeste, oricum castiga, dar vrea sa umileasca, sa ramai gol, fara regina, fara suflet .Si vine timpul, bate gongul si se aude SAH si MAT!
Am pierdut sufletul? Poate ca nu, asta a fost o simulare pe calculator. Dar nu se stie niciodata.
Tu ai facut prima mutare? Ai grija, ca viata toata e o tabla, o partida de sah.
Albul muta primul.
Acum depinde pe cine ți-ai ales ca antrenor, nu?!
RăspundețiȘtergereFain tare blogul.Felicitări!
Corect Daniela, la partea cu antrenorul. Despre restul nu zic, doar mulţumesc pentru aprecieri, ştiind dar că eram la începuturile scrisului.
ȘtergereDe când v-am descoperit blogul citesc tot ce scrieți.Balsam pentru suflet.Acum am hotărât să iau blogul de la inceput. Comoară.Bucurie.Dumnezeu v-a inzestrat cu darul scrisului si nouă ne dă bucuria de a va citi scrierile.Mai am mult de citit până ajung in 2013 cand v-am descoperit :)Sărut-măna!
ȘtergereMulţumesc frumos, Adelina pentru aprecieri, pentru gândul bun. Ştii, o parte a blogurilor mele de la început sunt mai "puerile", scrise fără diacritice, aşa, ca într-o joacă. Exprimă însă starea mea din acele momente, chiar dacă nu ştiam eu prea bine ce este blogosfera. Plus că unele postări sunt preluate, pentru care motiv, sub ele (la cele preluate) am scris "de pe net" ori "primit pe mail", că aşa e corect. În orice caz, cel puţin în anii 2012 şi 2013 nu am pus decât postările proprii.
ȘtergereZi binecuvântată să fie la casa ta!
Mi-am dat seama de evoluția in timp a scrierilor(fiindcă le-am citit pe cele din 2013):).Am inceput și eu să scriu(http://www.sldpt.ro/),indemnată de alții și poate și de un inpuls interior.Sper să nu se transforme in mândrie și să mă păgubesc. Iertați de indrăzneală,dar vă simt foarte aproape de sufletul meu.Sărut-măna!
RăspundețiȘtergereAm trecut prin pagină. Am salvat şiam să revin cu comentarii. Trebuie să citesc pe îndelete, nu pe fugă, prin treburile multe care m-au năpădit zilele astea. E foarte bine să scrii, căci gândurile bune sunt bune de împărtăşit minţile celor ce caută lumina.
Ștergere