sâmbătă, 29 august 2015

SINDROMUL POST-CONCEDIU


Deci, adică fără „deci”, căci ar suna a concluzie, chit că până la urmă cele pe care le voi scrie în blog tot concluzii sunt. Aşadar fără „deci”, folosim altă introducere, ca nu cumva să credeţi că am terminat de scris înainte a începe, deh, sindromul post concediu se simte şi la mine, căci om sunt şi eu.
Vasăzică se mai duse o vară, şi ce repede s-a dus, aşa de repede încât pasionaţii de selfie-uri n-au apucat să-şi posteze toate pozele, darămite să mai gestioneze şi like-urile primite. Dar şi toamna-i un anotimp frumos, aşa că sezonul de capturi WOW cu soarele verii continuă până la căderea frunzei, numai bine de curăţat  cardurile de memorie pentru sărbătorile de iarnă.
Ioi, cum ar zice o prietenă, sindromul ăsta post-concediu, vacanţă, e mai periculos decât astenia de primăvară. Te uiţi în gol după ce priveşti pozele făcute peste tot şi de gândeşti că urmează un an nou fericit alături de colegi, de şefi, de aglomeraţia din trafic, de facturile ce te aşteaptă pe pantofarul de la uşă ori pe frigider, asta dacă nu cumva, lipsind prea mult de acasă le vei găsi îndesate în cutia poştală. Ştiu, unii abia aşteaptă concediul următor, şi-i cred, în definitiv un an trece repede, chiar dacă ploile de toamnă vor deveni depresive, locurile de parcare pline, circulaţia oprită la iarnă şi primăvara care nu mai e primăvară.  Şi peste toate, la cine e cazul, lipsa mişcării de peste vară începe să-şi lase semne pe la şolduri, pe picioare şi mai ales la burtă, selfie-urile de vara nemaifiind postate de-a întregul, ci doar aşa, cu faţa, eventual cu ochii, căci ei rămân mereu neschimbaţi.
Vorba lungă sărăcia omului, aşa zice vorba. Cum a trecut vara şi peste mine, om simplu de altfel, nu puteam să nu relatez câte ceva din cele petrecute în micul concediu (din bucăţi făcut) de aproape 8 zile. Fără dar şi poate că punctul forte al concediului este acela că te poţi bucura de timpul petrecut cu familia fără grija treburilor din casă şi curte, pleci şi gata, mănânci unde doreşti şi ce doreşti, desigur, varianta perfectă fiind acolo unde-i ieftin şi bun, nu zic şi mult, pentru că eu sunt o persoană, cum ştiu toţi prietenii mei, care abia dacă ciugulesc câte ceva, întocmai ca o vrăbiuţă. Apoi întâlnirea cu prietenii este iarăşi un lucru minunat în concediu. În fiecare an, de ceva vreme, am bucuria de a mă întâlni cu prieteni cunoscuţi în virtual, cu unii deja mă reîntâlnesc, fiecare din ei având poveşti de viaţă, clipe frumoase şi tumultoase de povestit. Un concediu în care să nu mă întâlnesc cu prieteni mi s-ar părea un concediu sărac. În definitiv, pe plajă de exemplu, după ce te bate soarele în cârcă, sătul fiind de „porumbul cu sărică ce face bine la burtică”, de reclama lui, că de mâncat am mâncat acasă, ori de merele „clasurate”, ce poţi face mai mult, scăldat, nisip şi reclamă. Hmmm, am marele noroc că nu merg la mare în weekend-uri, altfel aş fi putut să fiu luat pe sus la concertele maneliştilor. Oare care o fi procentul celor care, mergând la mare, ascultă măcar cinci minute concertul  minunat, dimineaţa, orchestrat de valurile mării?
La munte a fost minunat, aerul curat din zona Mănăstirii Peştera, spectacolul naturii sălbatice din jur, apa rece şi cristalină, ordinea în care urcă oile pe munte şi aparenta leneveală a câinilor ciobăneşti îţi dau un aer de siguranţă şi puritate. Un pic de amărăciune, un pic mai multă chiar, te încearcă atunci când vezi mizeria şi mizeriile lăsate de turişti pe la Babe şi Sfinx,  aceleaşi mizerii şi murdării regăsite la barajul de la Vidraru, aproape lipsit de apă, pigmentat cu pet-uri de diverse culori şi mărimi.
Iarăşi, o treabă bună a concediului, este aceea că poţi mânca fără grija gătitului, că poţi alterna mâncărurile după zonă, după oră, după poftă, încercând mai multe variante a aceluiaşi produs ori produse diferite cu gusturi combinate, eventual exotice. Nu fac excese de mâncare, chit că-s gurmand, recunosc, dar uneori aripioarele picante de la KFC ori ciorbele de burtă sunt adevărate tratamente împotriva foamei provocate de apă ori de urcatul pe munte. Nu că tochiturile nu-s bune, ori că banalele îngheţate, cu arome diferite (încercate şi ele) n-ar fi pe gustul vostru, deşi, să ştiţi, am mâncat un bulz tare bun pe Transfăgărăşan, din aceeaşi zonă culegând şi câteva flori de (pe la) colţ specifice zonei, cârnaţi de oaie, de porc şi telemea, urdă şi alte asemenea „medicamente” numai bune de luat pentru aerul rarefiat din zona Bâlea Lac.
Aaaa, am şi poze, desigur, nu selfie-uri, ci aşa, din diverse locuri. Pozele am să le postez separat, pe unde am loc, nu pe blog, aici e zonă destinată mai ales iubitorilor de literă şi comentarii, căci dacă aş posta pozele întâi, mai mult ca sigur că procentul (şi aşa mic) al celor care citesc tot blogul ar scădea dramatic.
Mă bătea gândul să închei în stilul americanilor, ştiţi voi, cel de la decernarea premiilor Oscar, cu mulţumiri tuturor celor cu care am interacţionat în aceste zile, dar ei ştiu că bucuria vederii şi revederii a fost mare şi că nu trebuie să vorbesc mult despre asta.
Hmmm, ziceam că-i un blog despre sindromul post-concediu şi m-am întins la vorbă cu cele făcute de mine în timpul liber. N-are rost să vă mai vorbesc despre nedoritul sindrom, în definitiv fiecare din voi, dacă doriţi să mai alinaţi din suferinţă, vă puteţi pune pe desktop câte o poză, de ce nu un slide, cu momentele frumoase ale concediului, măcar aşa, până vă beţi cafeaua amară a dimineţilor de după întoarcerea la lucru, incomparabil mai slabă (ca savurare zic) ca cea a dimineţilor din concediu, când nu te deranja nimeni. 
Apropo, dacă vă cumpăraţi cârnaţi de casă şi bulz, nu uitaţi, trebuie să faceţi o mămăligă mare, aburindă, altfel nu vor avea niciun gust.

p.s  Blog de timp liber, de mâine la treabă. 

12 comentarii:

  1. Padre cam scurt concediul, sau vacanța(cum vrei să-i spui), dar ai și colindat ceva, dacă ai fost și la mare și ai ajuns și pe Transfăgărășan. E adevărat, că adaptarea după concediu e mai grea, dar se face și-ți intrii ăn ritm.
    Să vă fie de bine și spor la treabă!
    Multă sănătate vă doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. În ultimii ani concediile par din ce în ce mai scurte, Mari, ori poate că noi ne dorim să ne bucurăm cât mai mult de ele, să vedem multe, să ne întâlnim cu prietenii, să ne şi odihnim pe măsură. Vedem, la anul poate că vom reuşi mai mult, sănătoşi să fim.
      Seară frumoasă să fie la voi!

      Ștergere
  2. Vai de mine, Parinte, cate puncte sensibile ati atins, asa, din voleu printre randuri: ba cu selfiurile, ba cu kilogramele (asta e cacofonie? daca da, scuze! ) depuse pe ici pe colo, ca vorba ceea: "concediul trece, kilogramele raman" :)) Se vede ca ati fost grav afectat de sindromul sus-pomenit. Va doresc sa va treaca repede, ca mie nu mi-a trecut nici acum si am vreo 2 luni de cand m-am intors din vilegiatura. Duminica cu bucurie va doresc, ca pana la urma, toate trec, bucuria din suflet ramane, nu-i asa?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iuliana, vai, dar eu sunt nevinovat, cum să fac eu aşa ceva. :)) N-am putut să mă abţin, sincer, prea am văzut cum se vaită lumea în jur, prea multă agitaţie. Ştii, e ca după Paşti ori Crăciun, când lumea, după mesele copioase, aleargă la sală ori după fructe. Eu am avut un avantaj, am avut un concediu ultrascurt, aşa că n-am avut timp să mă deconectez prea mult de treabă. Plus de asta, am avantajul siluetei neschimbate, lucru bun, mai ales pentru un gurmand ca mine.
      Seară binecuvântată să fie la voi!

      Ștergere
  3. La mare abia acum începe adevăratul concediu, odată cu plecarea celor veniţi să asculte manelele, şi nu sunetul valurilor. Cum de mâine am speranţa că plaja va fi mai goală, deja mi-am pus alarma la ora 7 dimineaţa, ca să încep aşa cum se cuvine toamna.
    Mă bucur că aţi avut un concediu atât de reuşit şi sper ca anul viitor să reuşim să schimbăm impresii şi faţă-n faţă, nu doar în virtual.
    Şi, chiar dacă toamna este asociată culorilor triste, eu vă urez să aveţi parte numai de culori frumoase şi zâmbete! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ştiu, Maria, înainte vreme veneam la mare la finalul lunii august, era mult mai linişte. Plus de asta să ştii, eu nu vin la mare doar pentru plajă, slavă Domnului, sunt bronzat de la sapă :D. Când vin, cum ştii, cum am scris, îmi vizitez prietenii, vizitez obiective (diverse) ale Constanţei, mă odinesc şi citesc. La anu', dacă vom veni în zonă, clar, ne vom vedea, că anul ăsta ai fugit să sărbătoreşti. :D
      Altfel, să ştii, îmi place toamna, e anotimpul în care strâng roadele muncii de-o vară, e anotimpul în care meditez cel mai mult.

      Ștergere
  4. "Deci" cred ca oarecum e mai bine de unii care au doar asa cate-o zi doua de concediu,de nici nu apuca sa-si faca treburile ramase in stand-by :))))
    Nu suntem asa traumatizati dupa :)))))))))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vezi Die, mai bine de tine, de noi, dacă veneam după un concediu de-o lună (cică există şi aşa ceva) ar fi trebuit să muncim şi noaptea pentru a recupera. :D

      Ștergere
  5. Ca de obicei te citesc cu placere padre, cam rar cei drept, aceeasi november 08 de pe netlog. Apropo de prieteni virtuali, cu daria te-ai intalnit sau cu constelatia leu???

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur de trecerea prin pagina mea. N-am uitat, cum să uit. Cu Cleme şi Daria nu m-am ma întâlnit, vorbim la telefon, e posibil să ne vedem anul ăsta, adică la jumătatea lui septembrie, la festivalul caşcavelei de pe Valea Doftanei, încă n-am stabilit totul.
      Seară frumoasă să fie la voi!

      Ștergere
  6. "Vasăzică se mai duse o vară, şi ce repede s-a dus, aşa de repede încât pasionaţii de selfie-uri n-au apucat să-şi posteze toate pozele, darămite să mai gestioneze şi like-urile primite" mi-a placut mult de tot. In rest, sunt foarte acord cu Iuliana, a scris tot ce gandesc si eu. Fuse si se duse, vibrez bine cu randurile dvs. ca eu doar ce am terminat in urma cu cateva zile, concediul! Toate cele bune va doresc si o toamna plina de lumina si bucurii!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mihaela, tare scurte-mi sunt concediile în ultimii ani. Anul următor e şi mai greu, căci Mara termină clasa a VIII-a şi deja juma de vară este dedicată examenului şi înscrierii la liceu. Cealaltă jumătate de făcută ferfeniţă de diverse evenimente, în special nunţi. Aşa că timpul de odihnă va fi redus considerabil, mai ales că şi bugetul, sleit încă de pe acum, va fi şi el la fel de subţire. Ei, dar mergem mai departe, în definitiv fiecare zi a vieţii este o poză, eventual un selfie al fiinţei ce se află mereu într-o continuă luptă.
      O zi minunată şi binecuvântată să fie la voi!

      Ștergere