vineri, 27 aprilie 2012

DESPRE FEMEI, ÎN ALT FEL



Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului?” Acestea sunt cuvintele rostite de femeile mironosiţe pe când mergeau la mormânt. Unde erau apostolii? Se încuiaseră de frica iudeilor într-o casă, ei,  bărbaţii care promiseseră că vor merge până la moarte alături de Învăţătorul lor.
Duminica a III-a după Paşti aduce în atenţie rolul femeilor la înviere, rolul femeii creştine în societate, rolul femeii în viaţa de zi cu zi. Aş dori să nu fac referire la părţi patologice ce ţin  de misoginism şi misandrie, nu e cazul şi nu mi-e firea. Aş dori să prezint rolul femeii în viaţă potrivit Scripturii, al cuvintelor din jurul învierii.
Ştim cu toţii că în clipa nefericită în care Iuda a vândut pe Hristos apostolii s-au risipit. În drumul spre Golgota doar Fecioara Maria şi celelalte femei au însoţit îndeaproape pe Mântuitorul. La picioarele crucii s-au aflat doar femeile străjuind pe  Dumnezeu Fiul, străjuite fiind de soldaţii. Iar la înviere au fost prezente înaintea apostolilor când îngerul le-a spus nu vă temeţi, când mai apoi însuşi Hristos le-a spus bucuraţi-vă.
Se spune că femeile au profunzimi sufleteşti mai mari decât bărbaţii. Au o inimă caldă şi intuiesc totul din iubire. Au puterea de a se dărui, aducând lumină şi bucurie. Sunt fiinţe plăpânde, dar cu suflet mare, plin de delicateţe şi gingăşie. Se mai spune că femeile, ca şi florile, se lasă rupte spre a aduce bucurie şi frumuseţe transformând durerea în lumină. Cum spunea părintele Cleopa, tace luminând şi se jertfeşte tăcând.
Femeile mironosiţe au mers dis-de-dimineaţă la mormânt cu miresmele pe care le pregătiseră. Iar asta deşi trupul lui Hristos fusese uns la îngropare. Ele au venit cu altceva, au venit cu miresmele nădejdii şi ale dragostei. Inimile lor, deşi pline de durere, au depăşit bariera fricii, au învins frica cu dragostea iar Hristos le-a spus  bucuraţi-vă. Ele au reuşit să dea la o parte piatra de la uşa mormântului,  care piatră, zace şi azi deasupra inimilor noastre transformându-ne în morminte ce aşteaptă să fie deschise spre nădăjduirea trăirii în lumina iubirii.
Şi astăzi lucrurile stau cam la fel. În general bisericile sunt vizitate mai ales de femei. La mormintele celor dragi de obicei tot femeile merg. Ele rabdă şi se bucură mai mult în prezenţa lui Hristos. Ele rabdă mai mult şi în viaţă iar asta este cunoscut şi statistic.
Nu mă întind la vorbă. M-aş bucura dacă acest spirit al răbdării feminine, al dragostei şi al dorinţei de lumină va fi dus mai departe.  Ele au posibilitatea să manevreze, să modeleze şi simţirile duhovniceşti ale bărbaţilor. Dacă la începuturi Eva a întins bărbatului ei fructul oprit, azi are posibilitatea să-i ofere bucuria primită de la Hristos, are posibilitatea de a da lumii liniştea atât de mult dorită într-o lume tot mai ameninţată de războaie. Iar această bucurie a învierii, a vieţii veşnice poate fi transmisă ridicând piatra de la uşa inimilor transformate în morminte ale plăcerilor întunecate, ale dorinţelor lipsite de lumină.
Eu altceva nu mai am de spus. Poate decât: nu vă temeţi; bucuraţi-vă.

8 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Cum am simţit la momentul în care am scris, cum e normal să gândim. Mulţumesc!

      Ștergere
  2. Am citit aseara lungul sir de nume al curajoaselor femei crestine pomenite in acest acatist http://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-sfintelor-femei-iubitoare-dumnezeu-127134.html.
    Cinste lor! Pentru curaj, indelunga rabdare , dragoste, perseverenta, infranare, daruire pana la jertfa dar mai ales pentru smerenie, pentru ca toate aceste sfinte femei au stiut ca nici una dintre aceste virtuti nu este a lor; au stiut ca sursa acestor daruri facatoare de minuni este Dumnezeu.

    Si in zilele noastre sunt multe femei care stiu ca fara ajutorul Domnului nu ar putea face nimic. Si sunt convinsa ca vor fi mereu astfel de femei care isi vor pune nadejdea in CELE DE SUS.

    Atat barbatii cat si femeile, suntem creati de Dumnezeu, Care pe toate le-a facut cum trebuie. Faptul ca stim ca femeile mironosite au fost mai curajoase decat apostolii, ne da curaj, altfel am fi crezut ca acesta este doar al barbatilor. Ma gandesc ca teama apostolilor in acel moment crucial a fost modul in care Dumnezeu a transmis femeilor un mesaj: Indrazniti!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi trebuie să îndrăzniţi mereu spre cele bune, curate şi mântuitoare. Alături de bărbaţii soţi, fii, taţi, fraţi, colegi, prieteni.

      Ștergere
  3. Doamne, ajuta! Am revenit pentru ca mi-a placut foarte mult aceasta postare pe care ne-ati daruit-o. Revin si la acatistul mentionat, inchinat sfintelor femei. Citindu-l, mi-am pus de multe ori intrebarea pe parcursul sau, daca in zilele de astazi, femeile mai au cum sa aspire la sfintenie si asta pentru ca marea majoritate a sfintelor femei au trait aici, pe pamant, cu multe sute de ani in urma, cand doar simpla marturisire a credintei era un act de mare curaj. Ce am putea face noi pentru a ne ridica la niuvelul lor?!

    Si raspunsul l-am primit tot pe parcursul acatistului, cand am intalnit o sfanta, care la prima citire nu se pare ca a facut mare lucru: si-a crescut corect cei sase copii. Dumnezeu nu cere de la noi lucruri peste puterea firii noastre, ci doar sa traim in concordanta cu poruncile Sale.

    Si am ajuns la alte lecturi care demonstreaza ca si astazi putem aspira la sfintenie, respectand in viata de familie, un indemn pe care fiecare dintre noi il auzim in ziua nuntii dar pe care il uitam din pacate destul de repede: „fiecare aşa să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi; iar femeia să se teamă de bărbat” (Efeseni 5, 33).

    Iubire si respect, doua cuvinte, dezvoltate in aceste doua articole:

    http://florinm.wordpress.com/2009/07/08/dragostea-si-respectul-in-familie/

    http://florinm.wordpress.com/2009/07/10/solutii-cum-sa-ne-manifestam-iubirea-fata-de-ea-respectul-fata-de-el/

    M-ar interesa sa citesc si parerea dumneavoastra despre aceste doua cuvinte

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am citit postările. Nu pot avea ceva de spus împotriva celor relatate. Cu atât mai mult cu cât mare parte din ce este scris completează cu studii ştiinţifice(medicale, sociologice) ce spune Scriptura. Nu sunt un expert în aceste domenii. Fireşte că aceste dezvoltări sunt de reţinut. Partea de aplicare e mult mai grea însă, mai ales la postarea cu soluţiile de manifestare a iubirii. Pentru mine ca preot, e mult mai uşor de aplicat Scripturistic. E mai plin, mai omogen. E greu să ne ghidăm în familie după nişte puncte prestabilite chiar dacă ele sunt bune.
      Aşadar, zic că Scriptura de bază iar mai apoi şi celelalte. După puterea fiecăruia de înţelegere, de aprofundare.

      Ștergere
  4. Hristos a inviat,foarte frumos spus ,multumim parinte ,C.A

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adevărat a înviat! Mulţumesc şi eu pentru urare şi gândul bun.

      Ștergere