miercuri, 5 mai 2021

LUMINĂ DIN LUMINĂ

 


Nu cred să fie amintiri mai pline de viaţă din perioada copilăriei decât cele care sunt în legătură cu Paştile, fie că vorbesc de deniile ce aveau un parfum special, cumva parcă adus de peste timpuri, fie că vorbesc de învierea ce scotea în  bătaia de sărbătoarea a clopotelor şi a toacei aproape toată suflarea satului, strângând-o împrejurul bisericii ce tainic se deschidea doar la momentul potrivit. Totul  părea nou, nou și curat, toți copii primeau de la părinții lor haine noi, abia așteptam să le îmbrăcăm și să defilăm cu ele spre drumul ce ducea la biserică și, implicit la slujbele unei săptămâni ce până și-n acele timpuri se dădea vacanță. Sclipirea înnoirii și primenitul făceau parte dintr-un ritual ce se respecta cu sfințenie, pas cu pas, cred, cu înflorirea primăverilor ce niciodată nu se lăsau așteptate.

Anul ăsta, de la Florii și până azi, recunosc, am avut o teamă, m-am tot gândit cum o să fie în perioada sfintelor zile ținând cont că încă suntem sub incidența unei legi ce nu permite desfășurarea unor evenimente așa cum era odinioară. M-am îndoit ca Toma, adică nu am crezut, de bucurie poate, din grijă ori nerăbdare, că oamenii nu vor fi atenți la recomandările mele. Doar că până și cele mai optimiste așteptări ale mele au fost înfrânte, căci oamenii, mari și mici, au  umplut biserica (destul de mare)  cât se poate de corect, în litera legii, ceilalți rămânând afară, ocrotiți de fiecare dată de zilele calde și blânde ale unor sărbători pline de lumină, cântând chiar și cu măștile la gură, demonstrând că mărturisirea unui crez, deși poate fi îngrădit ca număr de persoane, nu poate fi aplicat când vine vorba de trăire personală.

A învins tinerețea și-n acest an, căci chiar dacă satul este îmbătrânit, situație des întâlnite pe bătrânul continent în foarte multe țări, chiar și așa tinerii au fost în număr mare la slujbe, valuri, valuri, mulți venind la scaunul de spovedanie să-și spună „căderile” și, mai mult decât atât, să ceară un sfat, fiindcă, zic ei, „de-aici niciodată nu am plecat fără un sfat care să ne fie de folos toată viața”.

În noapte de înviere o boare ciudată, parcă nepământească împresura satul din toate părțile și, cumva, până și stelele stăteau crispate-n strălucirea rece ca și cum ar fi prezentat garda de onoare. O căldură moleșitoare încerca cu somnul pe toți cei care, în truda unei Săptămâni Mari, se pregătiseră pentru lumină. După orele 22.oo satul deja fusese cuprins de-o liniște stranie, curtea bisericii părea imensă în strălucirea albului care, reflectat din zidurile înalte ce se termină-n turla mare semeț ridicată spre cer, lumina gazonul proaspăt tuns din care încă pătrundea spre șosea mirosul de iarbă crudă, proaspăt cosită. Abia după ce cu zece minute înainte de miezul nopții ropotul de toacă a străpuns aerul și glasul clopotului s-a  băgat în seamă imediat, ca și cum îngeri zglobii s-ar juca cu sunetele, urmând indicațiile unui portativ  pe care doar un copil senini îl pot descifra, abia atunci o mare de oameni s-a revărsat spre curtea încăpătoare până-n drum, ca și cum toți ar fi fost ascunși undeva pe-aproape și la unison au ieșit din ascunzători pentru a primi lumina.

Atât de multă liniște și așa de frumoasă așteptarea încât mă întreb de multe ori cum în astfel de momente, realmente de suflet, copilăria din noi nu rupe rândurile pentru o năzbâtie care să rămână de povestit nepoților. Cred că doar murmurul unor verbe rostite încet din spatele măștilor se auzea în liniștea nopții, iar străpungerea întunericului cu făcliile vestitoare de lumină a animat sutele de suflete prezente care, în răbdare, a așteptat să ia lumină „de la boss”, cum hâtru spunea un tânăr cândva, uitând că eu nu sunt șeful, ci doar slujitorul.

„Hristos a înviat”, iar răspunsul sutelor de voci vine imediat, „adevărat a înviat”, cântarea troparului făcând parcă să trepideze pavajul din curte, ducându-se nevăzut pe ulițele satului până hăt, departe, spre cimitirul parcă mai luminat ca niciodată.

Poate vă întrebați de ce am scris aceste rânduri, poate vă întrebați de ce nu am venit cu alt mesaj. E simplu, le-am scris drept mulțumire pentru cei care vin mereu la rugăciune, pentru docilitatea celor care ascultă cu atenție, pentru liniștea minunată din timpul tuturor slujbelor, păstrată de toți cei prezenți dar și pentru faptul că au cântat așa de frumos, pentru tinerii care au venit să se mărturisească, mulți, mai mulți ca niciodată, mai profunzi ca nicicând, mai maturi și mai responsabili, pentru faptul că la concursul de ciocnit ouă roșii biserica a fost plină ochi de seninul copiilor care fremătau de bucurie și ovaționau fiecare ciocnire, pentru faptul că am avut daruri pentru fiecare copil în parte, daruri de luminare a minții, și pentru faptul că, dincolo încercarea unei firești oboseli, am primit de la Dumnezeu lumina răbdării și dragostea ascultării.

Am mai scris pentru că trăim într-o lume în care teama de moarte, de moartea trupească, anulează deseori bucuria cu care în mod firesc oamenii ar trebui să se împărtăşească în clipele trăite, frica morţii şi, din nefericire pentru unii, lipsa (uneori totală)  speranţei în înviere şi-n veşnicie, transformă minunatul dar al vieţii într-un calvar lipsit de perspectivă şi de dorinţă, într-un infern cotidian în care bezna este cea care face legea. A crede în înviere, a gusta veşnicia trăind în lumină, având ca veşminte iertarea şi iubirea, omul își poate reveni încet-încet la starea ce dintâi, la starea primordială a copilăriei sufleteşti, cea în care sufletul încă se joacă cu îngerii.

Pentru toți, adică pentru cei ce-mi sunt aici aproape, dar și pentru toți, cei de mai departe care ați avut răbdarea citirii acestor rânduri, las un gând bun  de lumină, un gând bun în nădejdea că dincolo de orice încercare a vieții trebuie să îndrăznim, trebuie să încercăm bucuria, trebuie să gustăm liniștea, trebuie să trecem dincolo de zidurile convenționale ale materiei.

Dăruind lumină am primit lumină. Am primit lumina mulţumirilor celor cărora le mulţumesc la rându-mi pentru clipele petrecute împreună în tot timpul postului, dar mai ales în ultima săptămână când, ca într-o mare familie, am stăruit în Lumină.















 

11 comentarii:

  1. Multumim mult, Padre, pentru gandurile bune, multumim si pentru aceste marturii frumoase! Cat or mai fi satele, cat or mai fi oameni simpli si cu frica de Dumnezeu, cred ca mai e speranta. Foarte frumoasa atmosfera, copiii mai ales... minunat! Toate bune, Padre si multa sanatate!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ca om al satului privesc secularizarea urbanismul cu aceeași groază cu care aș privi ororile unui război. Desigur, nu pot nega avantajele oferite de mediul urban, adică teatre, cinematografe, posibilitatea de a alege o școală anume ori concerte și/sau activități pe care oamenii de la sat nu le pot accesa facil ori nu le pot accesa deloc. Dar dincolo de aceste facilități, inclusiv a posibilității de a avea un loc de muncă pe măsura pregătirii, dincolo de asta orașul ucide spiritul, oamenii nu se cunosc între ei, amalgamul de informații și influențe de tot felul bulversează și obosește. În fine, înțelegi ce spun, eu rămân același om simplu de la țară care, din dragostea față de slujire, caută contopirea sufletească cu cei păstoriți.
      Bucurie și senin și vouă, Laura!

      Ștergere
  2. Hristos a Invia !
    Alte cuvinte nu isi au rostul, ai scris tu exact ce vroiam sa aud.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu scriu de fiecare dată mult mai puțin decât cred, simt și trăiesc, Cleme. Adevărat a înviat!

      Ștergere
  3. Adevarat a inviat, Parinte.
    Si multumim ca ne scrii. Aveam nevoie de vorbele astea...

    (parinte, oare gasesti vreun enorias mai dedicat si bun la tehnologie, sa te ajute sa instalezi o camera video in biserica si sa transmita slujba live pe youtube?. Pt noi, cei din parohia de pe internet... )

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Scriu cu drag, scriu când am timp, scriu pentru a nu uita cele trăite, chiar dacă, recunosc, nu le pot scrie pe toate cele trăite.
      Altfel, cu transmisia live nu e chiar așa de simplu, în primul rând aș avea nevoie de binecuvântarea ierarhului pentru asta, apoi de aparatură performantă, mai mult decât o cameră, fiindcă momentele liturgice nu se desfășoară doar într-un singur loc. Recunosc însă că nu e o idee care să mă încânte, slujbele au o intimitate anume. Ele sunt publice, participă cine dorește în biserică, dar live-ul mi se pare deja un spațiu ce mă împrăștie, drept care niciodată nu am folosit nici aplicația de live a facebook-ului.

      Ștergere
  4. Multumim Padre pentru raza de Lumina si speranta ce ne-o aduci mereu in scrierile tale.Si nu doar in scrieri,stim prea bine ce placute sunt si intalnirile.Fericiti acei oameni pe care-i pastoresti.Am mai zis eu ca ar trebui sa te clonam,ar fi mult mai frumos in lume.
    Asa cum zicea acel tanar „de-aici niciodată nu am plecat fără un sfat care să ne fie de folos toată viața”,asa si noi intotdeauna avem macar o tema de gandire pe langa faptul ca gasim deslusire la multe intrebari.
    Imi aduc si eu aminte ca intotdeauna in asteptarea sarbatorii Pastelui faceam cea mai profunda curatenie in casa sau prin curte,poate si pentru ca e primavara si mereu aveam hainute noi,ca nu se cadea sa mergem altfel la o asa sarbatoare.
    Hristos a Inviat! sa pastrati mereu lumina si pentru noi ce ne mai ratacim cateodata.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Apăi Die, sincer, nu știu ce lumină aduc eu printre voi, că de obicei doar râs și poftă de mâncare, că la lucrurile serioase n-am sesizat să sensibilizez pe careva.
      În schimb, da, ai dreptate, întâlnirile cu prietenii, cele pe viu, au fost tare frumoase, și nădăjduiesc că vor mai fi, chiar dacă, vezi și tu, sunt prieteni de-ai noștri ce trec prin grele încercări.
      Adevărat a înviat! Bucurie și lumină să fie și la voi!

      Ștergere
    2. Da,ma intristeaza peste masura cand oameni dragi ne parasesc.Ma consolez la gandul ca poate pleaca intr-o lume mai buna decat lumea care au reusit unii sa o creeze.
      Radem glumim dar eu zic ca macar ne-am rusinat nitel si la lucrurile mai serioase.

      Ștergere
  5. ESTE TIMPUL, COPII MEI, DE A SE ALĂTURA ÎN RUGĂCIUNE, POSTUL ȘI PENTENȚA, AȘA CĂ ÎȚI VOI ÎNTÂRZI SPIRITUAL, Deoarece ZILELE SE ABORDĂ CÂND VOR FI TESTATE CREDINȚA TA!

    07 IUNIE 2021 12:15 APEL DE LA DUMNEZEU TATĂL LA OAMENII LUI CREDINȚI.

    Poporul meu, moștenirea mea, Pacea Tatălui vostru Ceresc, să fie cu voi.

    Copiii mei, creația mea și-a început transformarea, continentele se mișcă încet și va veni momentul în care mișcarea lor va mișca cu forță plăcile tectonice și totul de pe pământ începe să se miște zi și noapte. Transformarea creației mele va fi un alt test prin care va trebui să treci. Copiii mei, nu vă temeți și nu vă panicați când pământul începe să se miște; deoarece transformarea sa este necesară pentru a putea naște o nouă creație.

    Nu vă speriați când vedeți pământul crăpând în diferite locuri, pentru că repet: totul face parte din transformarea sa. Mergeți, obișnuiți-vă de acum înainte să trăiți cu acest fenomen natural, pentru că vor fi zile și nopți când mișcările telurice sunt mai puternice. Rugați-vă și lăudați Slava lui Dumnezeu atunci când această încercare va veni la voi, și totul va merge conform voinței Tatălui vostru.

    Oamenii mei, după avertismentul și minunea mea, vor veni marile încercări care vă vor clarifica. În trecerea ta prin eternitate te voi întări spiritual, astfel încât să poți îndura aceste zile de purificare; pentru că altfel, nu le-ai rezista. Vei depăși toate încercările dacă rămâi unit cu Dumnezeu, prin rugăciune, post și pocăință; Vei avea zile grele, dar credința și încrederea în Domnul te vor ajuta să le depășești.

    Este timpul, copiii mei, să ne unim în rugăciune, post și pocăință, astfel încât să fiți întăriți spiritual, pentru că se apropie zilele în care credința voastră va fi pusă la încercare. Cere mult Lumină și Înțelepciunea Duhului Meu Sfânt, astfel încât să poți discerne binele de rău, pentru că va veni vremea când înșelăciunea și minciunile îți vor arăta ca și cum ar fi un adevăr; Citiți Cuvântul Sfânt și meditați-l în inima voastră, pentru ca mâine, în timpul întunericului, să nu vă lăsați înșelați. Amintiți-vă, nu toți cei care spun: Doamne, Doamne, mâine vor intra în Împărăția mea, ci oricine va face voia mea.
    Fiți vigilenți și vigilenți, poporul meu, pentru că va exista atât de multă confuzie și înșelăciune în lume încât va provoca chiar pierderea multora dintre aleșii mei.

    Rămâneți în Pacea mea, poporul meu, moștenirea mea.

    Tatăl tău, Iahve, Domnul Creației

    Dă-le copiilor mei să cunoască mesajele mântuirii întregii omeniri.

    RăspundețiȘtergere