vineri, 17 aprilie 2020

ȘI LACRIMA LUMINĂ S-A FĂCUT



Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proşti. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiţi, smeriţi cu inima, dar nu tâmpiţi”.
Un citat al părintelui Nicolae Steinhardt din  Jurnalul Fericirii, un citat care-mi place tare mult, un citat cu care am dorit să încep postarea mea de azi, cumva, ca un refresh pentru mintea-mi care, mai ales în zilele din urmă, încercată cu fel și fel de gânduri și știri, parcă nu mai rezona la trăirile unor vremuri în care lumina era lumină și bezna era beznă. Am să încerc să fiu scurt, deși, credeți-mă, mă împresoară fel și fel de trăiri pe care dacă nu le-aș așeza în scris, aș rămâne sclavul unor gânduri ce nu se vor limpezi niciodată.
Se vorbește mult despre lumină în perioada asta, prea puțin însă se vorbește despre Lumină. Știu, cei care vor citi neglijent nu vor vedea diferența, doar că, oameni buni, Lumina despre care nu se vorbește cum și cât ar trebui, curat și liniștit, rămâne tot neîmpărtășită, nedistribuită, asta pentru că toată lumea aleargă după lumina ce se stinge la prima rafală mai puternică de vânt.
Săptămâna asta, mai la început, în Marțea Mare (mare nu că-i mai lungă, ci pentru că reprezintă un timp de înveșnicire dintr-o perioadă ce ar trebui să fie sfântă și sfințită prin fapte, nu doar prin vorbe), în această zi am distribuit Lumina. Și când zic asta nu o spun pentru că am luat-o înaintea altora, nicidecum, sunt mulți care au mai făcut acest gest, o spun pentru a vă întări în credința că adevărata lumină este cea care  răsare pe bolta senină a sufletelor ce nu cunosc răutatea, dar și-n universul unic al inimilor în care iubirea și milostenia înfloresc în orice anotimp al vieții.
Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul.  Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii”.
Totul a început cu un telefon de dinainte de Florii, un apel de la un prieten bun și discret, ba chiar smerit aș zice. „Vrei să-ți aduc câteva produse pentru oamenii mai încercați din sat”? De ce să refuz, unii oameni chiar au nevoie în perioada asta. Și le-a adus, nu câteva, ci destule produse. Dar când Dumnezeu dă, dă cu „măsură plină, îndesată, clătinată și care se revarsă”. Nici n-am apucat să fac planul de bătaie că am primit un alt telefon, de data asta un fiul al satului plecat pe alte meleaguri, un om care, de departe, a rămas cu sufletul tot în căldura din vatra satului. Întrebarea a fost ca un trăsnet. „Vreți să vă aduc pentru tot satul”? Și din detalii, chiar dacă mi se părea un vis, am realizat că e o dorință, am simțit că e bucuria de a aduce ceva tuturor celor cu care a crescut și trăit în sat spre a oferi un licăr de speranță în inimile celor care în vremurile astea își pun întrebări la fel ca orice muritor speriat, mi-am dat seama că nu e un moft, așa că tirul cu alimente a ajuns în sat cu cele promise.
Am început Săptămâna Patimilor trist, în momentele în care am mai ieșit prin sat, mergând încet, cu geamul mașinii deschis, mă întrebau copiii din curți dacă pot veni la denii, bătrânii dacă se pot împărtăși iar ceilalți, fiecare cu doleanța sa, dacă pot merge la cimitir, dacă pot împărți, dacă au voie să facă ori să nu facă anumite lucruri. Le-am răspuns tuturor cu rigoarea legii, le-am explicat rece, cum nu am făcut-o niciodată, taman pentru a le spulbera orice urmă de încercare de a evada din curți spre biserică ori alte locuri. Ba mai mult, pe grupul virtual al satului, am transmis constant, detaliat, care-s rigorile legii și cât de atent trebuie să le respectăm.
Veniți să luați lumină”! Așa strig de ani de zile din ușile deschise ale bisericii în fiecare miez de noapte de Paști spre a oferi oceanului de oameni prezenți câte un colț de flacără pâlpâindă. Anul ăsta va fi altfel, curtea bisericii va fi goală, lumina fiind dăruită de marți, din poartă în poartă, cu măști și mănuși, alimente, multe și bune, neperisabile, câte două lumânări de fiecare familie pentru ca în fiecare casă, de înviere, să se aprindă, la strigarea mea (chiar dacă-s departe fizic de ei) câte un crâmpei de lumină.
Am distribuit alimentele, multe și bune,  în tot satul, la toată lumea, nu înainte, desigur, de a fi anunțat toate forurile superioare decidente, inclusiv pe cele ale statului, primind binecuvântările și/sau avizele necesare așa încât eu și mâna de voluntari să putem merge în siguranță, oferind siguranță la rândul nostru, fără a intra în curtea nimănui, doar la porți, unde ne aștepta câte un membru al familiei.
Cum zice românul, „a sporit Dumnezeu toate”, și să știți că așa a fost. Am distribuit la noi în sat alimente de peste 25000 mii lei, într-un sat mic, aducând un pic de liniște în sufletele celor ce au primit. Și dacă au rămas destule, am sunat la un azil. Acolo răspunsul a fost sfâșietor. „Avem nevoie de orice aliment ori produs de curățenie, dar suntem în izolare, nu vă putem primi”. Și n-au putut, dar am găsit calea de compromis, am dus și acolo aproape două tone de alimente și produse sanitare, le-am lăsat în fața porților închise, pentru ca mai apoi, personalul, să le ducă la adăpost spre a da hrană celor care sunt greu încercați la vreme de bătrânețe. Ne-am văzut doar prin gard, de la mare distanță, de la 5 m,  suprimând acei metri mai mult decât regulamentari prin bucuria de a vedea cu lacrimile suferinței se transformă în scântei de lumină.
M-au felicitat mulți. Nu eu merit felicitările, ci cei care au făcut posibilă această transformare, știuți și neștiuți. Singurul merit este, poate, acela că le-am oferit încredere în timp și că au avut încredere în capacitatea mea de a duce la bun sfârșit această strigare de a da lumină și, poate, alergătura din aceste zile sfinte, alături de grija ce vine din dragoste pentru cei păstoriți.
Vă îndemn frățește, părintește și prietenește, rămâneți acasă, păstrați lumina cu bucuria faptului că sunteți sănătoși, că puteți sta lângă cei dragi din casă, chiar dacă nu-i puteți vizita pe ceilalți dragi ai voștri o perioadă. Stați acasă și bucurați-vă de zilele sfinte de sărbători arătând că aveți lumina încrederii, a recunoștinței, a seriozității și a înțelepciunii, Hristos nu ne vrea proști, ci buni, responsabili. 

Da, așa am am dat anul ăsta lumină din Lumină, și oferind cu grijă aceste daruri, mi-am dat seama că arderea omului în trăirea sa este aidoma unor lumânări aflate-n bătaia vânturilor de primăvară. Rareori sufletele noastre ard curat și drept, de cele mai multe ori pâlpâim spre stingere, ne topim de frică și răutate, ne îndoim sub povara greutăților ce ne împresoară picurând lacrimi la fel de fierbinți ca ceara ce tot pică în jertfirea ei spre pământul ce ne poartă pe toți în așteptarea unei învieri ce nu cu învrăjbire trebuie să ne găsească, ci ca pe niște candele curate în care să păstrăm Lumina nu doar  o zi, ci o viață întreagă.











31 de comentarii:

  1. Mângâietoare toate aceste cuvinte, leac pentru suflet.
    Doamne ajută! Sănătate şi pace vă doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc frumos de gând și trecere, de cuvânt și apreciere! Iertare îmi cer pentru că eu, iată, nu am mai avut timp să-ți trec prin pagina plină de lumină.
      Bucurie și răbdare-n lumină să fie și la casa ta!

      Ștergere
  2. Răspunsuri
    1. Pentru puțin! Scrierea îmi este simplă, iar mulțumirile le merită toți cei care au contribuit!

      Ștergere
  3. Candelă aprinsă e sufletul meu..
    Cum spui tu Părinte sa aprinzi mereu....
    Si sa fie Domnul tot mereu cu noi....
    Sa ramana Taina asta....vlaga In Duhul Tau!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Să ne fie candelele mereu pregătite pentru lumina ce în toată vremea trebui să purtăm în taina vieții.
      Zile cu binecuvântare!

      Ștergere
  4. Of, Padre! M-ati facut sa plang. Ma atinge pana la suflet orice fapta buna... imi dau lacrimile. In timp ce toata lumea se vaita, in timp ce nu ne mai ajung bucatele, ingredientele si petrecerile, unii oameni isi vad de binele lor, de viata altora care au nevoie de ajutor. Cinste lor, toata admiratia! Sarbatori cu bine, Padre!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Păi, Laura, poate că au fost momente în care te-am făcut să râzi, acum, iată, fără să vreau, ți-am scos lacrimi. Într-adevăr, mesele noastre, de multe ori, sunt arhipline. Și-n contrast cu cele pe care noi le avem din belșug, sunt multe guri flămânde, și nu vorbim aici de puturoși.
      Mulțumim frumos de gând! Bucurie și senin să fie și la voi!

      Ștergere
  5. Ce oameni frumosi sunt(eti) cei care ati contribuit la acest gest generos si luminos. Sanatate tuturor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Să știi că este o comunitate tare frumoasă. Mai avem deficiențe, clar, dar una peste alta sunt niște oameni minunați.
      Mulțumesc frumos de trecere și cuvânt!

      Ștergere
  6. Aceasta este Lumina adevarata, cand vezi ca unii, poate care au ceva mai mult se gandesc la cei mai putini norocosi! Asta mi se pare mie minunat si apreciez enorm, mai ales in acest vremuri grele pentru toti, dar la unii si mai grele. Felicitari dumneavoastra si tuturor celor implicati! M-am bucurat eu, apai cei din sat!
    Sarbatori cu bine si sanatate!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Rocsi, probleme sunt peste tot, și oameni buni și frumoși sunt peste tot. Probabil că, așa cum ziceam prin comentariile de pe facebook, aici e vorba de încredere. Și crede-mă, am făcut tot posibil ca în timpul preoției mele să nu dezamăgesc pe nimeni.
      Zile binecuvântate vă doresc și eu, cu lumină și bucurie!

      Ștergere
  7. Înălțător, Părinte.
    Mai multe nu știu spune....săptămâna asta a fost sfâșietoare....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Toată suferința și sfâșierea sufletească să se transforme în bucurie și lumină, Iuliana! Vom trece și peste asta.

      Ștergere
  8. Un chem de lacrimi am in gat.Esti cel mai rational,sufletist si frumos om pe care-l cunosc.A face bine ar fi asa de la indemana tuturor,dar preferam sa nu ne schimbam.Mi-e teama ca nici macar aceasta suferinta nu ne va schimba pe multi dintre noi. Felicitari Padre si felicitari pentru toti acei oameni de bine.
    sabatori cu pace si liniste sufleteasca sa fie la casa voastra Padre!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai vrut să mă blochezi cu comentariul ăsta și aproape ți-a ieșit. Vezi tu, Die, cuvintele tale sunt tare frumoase și calde, dar eu nu le merit, sunt oameni, foarte mulți, cu mult mai multe calități decât mine, eu sunt doar un om simplu. Și clar, ar trebui să fac mult mai multe, numai așa voi putea rămâne un strop de lumină în ochii celor pe care-i păstoresc ori a celor ce mă cunosc.
      Bucurie sfântă și lumină lină vă doresc și eu!

      Ștergere
  9. Marele cadou de Paște este speranța - speranța creștină care ne face să avem încredere în Dumnezeu, în triumful său final, și în bunătatea și dragostea Lui, pe care nimic nu o poate tulbura. Un Paște fericit!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Speranța, în sinonimul ei creștin, nădejde, se află între două mari virtuți, între credință și dragoste.
      Lumina celor trei virtuți să fie întărire spre bucurie și la voi, Melinda.
      Hristos a înviat!

      Ștergere
  10. ... Lumineaza haina sufletului meu!...
    Iar noi sa avem mereu candela (virtutilor) aprinsa...
    Bucurii, parinte!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lumina lui Hristos luminează tuturor! Să ardem, da, să ardem spre bucuria celor din jurul nostru întru curată credință și faptă.
      Hristos a înviat!

      Ștergere
  11. Hristos a Inviat!
    Balsam pentru suflet a fost acest articol. Am fost piele de gaina pana la sfarsitul lui. Putini sunt astfel de oameni care sa se gandeasca la cei din jurul lor in aceste momente si cand vezi asa ceva, nu poti ramane indiferent. Felicitari tuturor celor implicati! Multumim, Padre, pentru aceste lectii de bunatate!
    Sarbatori cu liniste si sanatate la casa voastra!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oamenii care reușesc să transforme materia, materialul în bucurie, lumină și speranță merită toată aprecierea. Cumva, datorită lor mergem mai departe cu și mai multă siguranță, altfel am ceda definitiv.
      Mulțumim frumos de apreciere! Adevărat a înviat!

      Ștergere
  12. Hristos a Inviat Parinte.Slava lui Dumnezeu.
    ..aveti o BINECUVINTATA Parohie.. .ce purtare de grija a avut Dumnezeu

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt oameni buni și frumoși aici. Desigur, sunt multe lucruri de îmbunătățit, iar cel dintâi care trebuie să se schimbe în mai bine sunt eu.
      Adevărat a înviat!

      Ștergere
  13. "Speranta, credinta si dragoste"...
    O sa pun pe desk aceste trei cuvinte sa le vad mereu in fata ochilor.
    Credinta si incredere...
    Da, numai tu puteai da asa "lumina" in timp ce extrem de multi au/am inteles-o intr-un sens mult prea restrans si limitat.
    Multumesc, Padre! Pentru tot!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu știu ce și câte ai învățat tu de la mine, Gabi, dar un lucru e sigur, mă bucur că ai încredere în micile sfaturi pe care, în simplitatea mea, încerc să ți le dau atunci când ai nevoie. E foarte adevărat că poate uneori mai greșesc și eu, dar iată, cele trei virtuți amintite mă ridică pe linia cea bună.
      Da, mi-ar plăcea să cred că dincolo de curata credință pe care o ai vei avea și mai multă încredere.
      Cu bucurie!

      Ștergere
    2. Intotdeauna imi faci un mare bine, Padre, cand vorbesti cu mine.
      Probabil daca te-as suna zilnic n-as mai pica asa uneori :)))
      Sa te tina Dumnezeu sanatos!

      Ștergere
  14. Oameni buni si frumoși, păstorești tu, Padre! Ți-am mai spus, omul sfințește locul. Si tu ești unul dintre aceia care reușesc nu doar să aducă zi de zi Lumina în sufletul celor din jur, ci îi și faci să înțeleagă cât de important este să o păstreze aprinsă, indiferent cât de aprige sunt vremurile.
    Chiar dacă am trecut târziu pe aici, deși mi-ai spus că ai scris, ca întotdeauna, vorbele tale pătrund și lasă urme. Urme bune, dacă pot spune așa, și speranța că va veni vremea in care vom sta iar la o cana de ceai cu "omul simplu de la țară", povestind despre lumină si Lumină.
    Zi bună la casa ta, Victor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Întâi de toate mă bucur că ai înțeles că-s un om simplu, și chiar sunt, micile mele „excese” nu-s decât copilării, nicidecum valori ale vreunei științe care să mă ridice deasupra celorlalți.
      Dacă vorbele mele au fost bine primite, mă bucur mult, e de ajuns că vorbesc ca o moară stricată și-s puțini cei care trec prin site vorbele mele.
      Altfel, de data asta, lumina nu am dat-o singur, ci cu ajutorul celor ce au ars sufletește în bucuria de a dărui.
      Zi cu senin să fie și la casa voastră, Tiana!

      Ștergere
  15. Aceasta este Lumina adevarata.
    Multumim ca ne-ai impartasit-o prin vorbele emotionante.
    Gestul lor e un gest de bunatate.

    Poate ne spuneti numele mic, sa ii pomenim in rugaciunea de seara si sa ii multumim lui Dumnezeu ca le-a dat puterea sa duca aceste gesturi. Parinte, pe tine tot te pomenesc, in recunostinta, de a-mi aduce aminte de cat de simpla si demna e calea Domnului.
    Parohia virtuala te iubeste si apreciaza.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Într-adevăr, lumina oferită de cei care ne-au fost aproape rămâne scânteia luminii ce trebuie să o purtăm și noi ceilalți în dorința de a oferi, de a dărui celor lipsiți.
      Nu știu dacă am sau nu voie (îngăduința lor) de a le spune măcar prenumele, de aceea n-am s-o fac, dar îți pot spune că îi pomenesc eu la fiecare liturghie, tot așa, ca plată (dacă pot spune asta) pentru gestul lor.
      Mulțumesc frumos pentru gândul bun și pomenire, am și eu nevoie de rugăciunile celorlalți, am și eu, ca orice om, încercările mele.
      Zi și zile cu binecuvântare!

      Ștergere