luni, 25 ianuarie 2016

VIP-isme


Pune rar piciorul în casa prietenului tău, ca nu cumva să se sature de tine şi să te urască.”  Nu-s cuvintele mele, sunt cuvinte scrise cu  multă vreme înainte, sute şi sute de ani trecând peste ele fără a-şi pierde din valoare, devenind din ce în ce mai valabile în timpurile din urmă.
Se prea poate ca unii să vă veţi fi săturat de ceva vreme de  peroraţiile mele, şi zic peroraţii pentru că e posibil ca multe din scrieri să le percepeţi ca pe nişte finaluri eşuate ale unor stări pe care mulţi  nu le-au trăit niciodată ori  pe care alţii, la fel de mulţi, nu vor să le discute, mai ales după ce şi-au dat seama că în viaţă selecţiile nu se fac, aşa cum ar trebui, respectând nişte reguli, ci dimpotrivă, încălcând regulile.
Cândva, ca aproape orice copil naiv, dar plin de speranţă  totodată, credeam că prieteniile sunt făcute să dureze veşnic. N-a fost aşa, timpul mi-a arătat că-n copilărie te poţi înşela, că trebuie să devii adult pentru a percepe această stare la adevărata ei valoare, că deh, zice Ecclesiastul că „graiul dulce înmulţeşte pe prieteni şi limba cea binegrăitoare îndatorează, deseori, la răspunsuri binevoitoare”.  Doar că atunci când eşti mare nu-ţi mai poţi face prieteni de joacă, timpul ăla s-a dus, trebuie să-ţi faci prieteni (am zis „trebuie”, dar nu e obligatoriu) din rândul celor cu care crezi că rezonezi în gândire, în simţire, ba chiar şi din rândul celor cu care, amical, te contrazici pe diverse lucruri taman pentru solidificarea unor cunoştinţe ori pentru descoperirea altor lucruri noi. Şi bune-s toate, şi-s frumoase, dar până la un punct, până când virusul mileniului III, VIP-ismul, cerne,  macină încet-încet legătura prieteniei formată atunci când egalitatea, această aproape utopică  stare,  începe să se disipeze. 
Urcarea pe scară socială, transformarea într-un pseudo-VIP, duce deseori, din nefericire, la uitarea treptei anterioare pe care este foarte posibil să fii nevoit să cobori la un  moment dat, asta în cazul nedorit în care poţi fi aruncat de sus fără să mai ai posibilitatea călcării vreunei trepte de coborâre.
 Zice psalmistul că „bogăţia strânge prieteni fără de număr”, în timp ce de „sărac se desparte chiar prietenul său”.  Şi-mi place că tot Scriptura spune   „să nu schimbi nicidecum prietenul pentru bani (faimă), căci cu prietenul credincios nimic nu se poate asemăna şi nu este măsură a bunătăţii lui”.
Nicolae Iorga spunea că omul  făţarnic are două feţe  şi niciun obraz”, pentru care motiv, constaţi deseori că celebritatea de cartier, atât de des întâlnită, creează  granite invizibile, simţite doar de cei care încă mai au obraz,  împărţind ceea ce odată însemna prietenie, în două cete: ceata celor care-şi doresc să fie aplaudaţi, iar pentru asta se fac deseori că vin către prieteni; şi ceata celor care aplaudând, deseori fiind mai buni decât cei aplaudaţi, se uită în gol, cu lacrimi în ochi uneori, cum palmele pe care şi le-ar dori de veselie şi apreciere, nu-s decât palme primate peste obrazul  care, odinioară, răspândea senin şi bucurie alături de cei ce erau pe-o treaptă cu ei.
Nu (mai) am timp”, scuza generală a devenit laitmotivul celor care au uitat de unde au plecat şi care mai mult ca sigur nici nu ştiu unde vor să ajungă, căci tăvălugul celebrităţii e aidoma bulgărelui de zăpată rostogilit care, de ce se învârte mai mult, de aia s-ar face mai mare. Când eşti (mai) mare deja ai de toate dar nu mai ai timp, nu mai ai timp de masă cu familia, mănânci în oraş, la întâlniri; nu mai ai timp de părinţi, eşti cu şefii la o şedinţă; nu mai ai timp de copii, eşti la o şedinţă cu subalternii; nu mai ai timp de fotbal ori pescuit, te relaxezi la sală unde printre exerciţii, cu căştile la urechi, mai rezolvi câteva probleme; nu mai ai timp de cel/cea de lângă, crezi că dacă i-ai lăsat un card gold ai rezolvat situaţia; nu mai ai timp de prieteni, ei devenind deseori o povară, telefoanele lor, cele care n-au niciodată treabă cu afacerile te stresează, iar în virtual, comentariile făcute de ei, simple şi haioase, devin adevărate pete negre pe profilul tău imaculat; nu mai ai timp nici de tine, transformându-te din om în instituţie, din persoană în blogger, din  fiinţă în ID ori nick, excluzându-te pe tine din propria-ţi viaţă, devenind încet-încet  un brand la care ţii mai mult decât la orice pe lumea asta, uitând că de fapt  că eşti o fiinţa care, amăgit/ă de soarele frumos al înălţimilor la care doreşti să zbori, uiţi de aripile de ceară şi te trezeşti căzând, când nu te aştepţi, în mijlocul celor care ne-zburând vreodată, au ştiu să meargă mai departe în verticalitatea fiinţei lor, inclusiv atunci când a fost nevoie să stea în genunchi.

Altfel, când soarele prieteniilor apune, întunericul nu vine peste cel dezamăgit, ci peste cel ce dezamăgeşte.  Dezamăgitul se duce, purtând razele prieteniei, spre alte răsărituri, iar cel ce dezamăgeşte, se stinge în crepusculul unei zile în care, pentru o clipă, a strălucit în propria-i mândrie, pe o boltă pe care nu va mai răsări niciodată. 

49 de comentarii:

  1. Cred ca se poate numi prietenie atunci cand cel ratacit pentru o vreme pe cararile VIP-usmului, stie ca se poate intoarce oricand pe calea prieteniei ca si fiul risipitor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La fiul risipitor s-a întâmplat ceva anume, ceva special, textul spune aşa: "venindu-şi în fire", ceea ce înseamnă că din căderea în care se afla s-a ridicat prin recăpătarea firii, atât ca gândire, cât şi ca simţire, ştiut fiind faptul că el ajunsese să-şi dorească cele ale porcilor, ne-simţirea ajungând la cea mai de jos treaptă. Dacă în cazul prieteniei se ajunge la o astfel de stare, e trist, deşi, cum bine ştim, Hristos a fost vândut de un prieten, iar istoria, în special cea românească, ne arată că vânzările prietenilor au schimbat domnii şi-au tăiat capete.
      Ei, dar eu sunt optimist, cum bine mă ştii, şi fiind un om plin de speranţă, gândesc că acele scăpări şi rătăciri sunt doar de moment, gândind că orice întoarcere trebuie să fie primită cu braţele deschise, biblic vorbind, asemenea întoarcerii lui Petru, care deşi s-a lepădat, cu jurământ chiar, de Hristos, şi-a revenit, fiind pus într-o demnitate de care nu va fi lipsit în veci.
      Mulţumesc de trecerea prin rândurile mele simple, Dana!

      Ștergere
  2. Exact asta simt si eu de ceva vreme, ca ma intereseaza mai mult viata mea online si statutul meu de blogger decat viata reala, cea de mama, sotiie, fiica. Acum am o perioada in care efectiv nu-mi vine sa intru in vorba cu nimeni pe retelele de socializare, bloggeritul mi se pare o corvoada si trec uneori multe zile pana ma invrednicesc sa scriu ceva. Mi-am pierdut odata cu identitatea bucuria scrisului precum si cea a socializarii.
    Cautand perfectiunea in vorbe, poze, proiecte, am ajuns irascibila cu cei din jur si vesnic nemultumita de ceea ce am. Acum sunt intr-un fel de dezintoxicare: n-am intrat pe facebook de aproape doua saptamani, un blog personal a intrat in vacanta, iar celalat blog nu mai primeste chiar asa mare atentie din partea mea. Nu mi-am dat un termen, las timpul sa ma vindece.
    Va urez o zi minunata in continuare si va multumesc ca vorbiti de lucruri pe care incercam, cei mai multi dintre noi, sa le ascundem sub pres!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cristina, bag seama că de boala asta suferă mai multă lume, internetul cerându-şi tributul nu doar în ceea ce priveşte timpul, ci şi-n ceea ce priveşte sentimentele.
      An de an încerc să stau cel puţin două luni departe de taste. O perioadă fac o pauză de aproape o lună, cealaltă o împart în porţii mai mici, cumva, tot ca o dezintoxicare. Acum vreo doi ani am scris un blog special doar pentru tema asta. Ei, să ştii că mie îmi este drag să vorbesc, implicit să scriu pe net pentru cei cu care nu pot vorbi în viaţa reală. Numai că-s momente în care cred (poate nu e aşa) că prezenţa mea îi poate deranja, mai precis multitudinea comentariilor mele în care uneori pot deveni un fel de gică-contra, şi-mi mai iau câte o pauză, numai bună atât pentru mine, cât şi pentru ei. Recunosc că m-a bătut gândul să renunţ definitiv la internet, şi vreodată poate că aşa va fi, dar până atunci încerc să-mi echilibrez timpul în aşa fel încât să nu sufere nimeni nici în virtual,dar nici în real.
      Pe facebook deja mă apropie de prima săptămână "nevorbită" din acest an, aici încă mai scriu, e mai liniştit, trec doar cei care au chef de comentat, mai puţin cei care dau doar "like".
      Mă bucur că ai trecut prin rândurile mele simple. O zi binecuvântată îţi doresc, spor în cele bune şi gânduri curate atât pentru cei din real ai tăi, cât şi pentru cei din virtual.

      Ștergere
  3. Prietenia rimeaza cu bucuria.

    Bucuria din aceste randuri este mai lunga si nu stiu daca spatiul acesta limitat pentru comentarii o preia in intregime, asadar postez si pagina unde se poate citi dar mai ales unde un glas blajin o recita:
    http://www.glasuliubirii.ro/2013/01/08/simt-asa-o-bucurie/
    Simt asa o bucurie…
    si
    https://www.youtube.com/watch?v=r_6dyYCeX90

    Simt asa o bucurie...
    Autor: Radu IFTINOIU

    Când văd cerul plin de stele, licărind în toiul serii,
    Când văd luna că răsare din cămările tăcerii,
    Când văd razele de soare cum se-alintă pe câmpie,
    Simt aşa o bucurie… şi zic: Doamne, slavă Ţie!

    Când mă cheamă codrul vara cu-al său susur de izvoare,
    Când vad pomii primăvara îmbrăcaţi de sărbătoare,
    Când văd fulgii de zăpadă zbenguindu-se pe glie,
    Simt aşa o bucurie… şi zic: Doamne, slavă Ţie!



    Când vorbesc cu liliacul sau cu crinul de la drum,
    Când regina nopţii, seara, mă îmbată de parfum,
    Când mă-nvăluie mireasma de salcâm, de tei, de vie,
    Simt aşa o bucurie… şi zic: Doamne, slavă Ţie!

    Când ascult privighetoarea în al serii freamăt blând,
    Ce-şi înalţă,-n priveghere, către ceruri al său cânt,
    Când aud, venind din boltă, mândru glas de ciocârlie,
    Simt aşa o bucurie… şi zic: Doamne, slavă Ţie!

    Când văd pruncii că se joacă fără griji şi fără teamă
    Şi nu-i nimeni între dânşii fără tată, fără mamă,
    Când aud că nevoiaşii au scăpat de sărăcie,
    Simt aşa o bucurie… şi zic: Doamne, slavă Ţie!

    Când de oameni, fără vină, sunt adesea crunt lovit,
    Mă gândesc degrab la Domnul, care-a fost şi răstignit
    Şi, atunci, o sfântă pace dăruindu-mi Domnul mie,
    Simt aşa o bucurie… şi zic: Doamne, slavă Ţie!

    Când simt harul că se-ndură, şi coboară peste noi,
    Şi-şi revarsă peste lume al harismelor şuvoi,
    Când, mirat, privesc la pana, care scrie-o poezie,
    Simt aşa o bucurie… şi zic: Doamne, slavă Ţie!

    Când privesc colindătorii înfruntând de zor nămeţii,
    Când privesc cu drag copii, savurând grandoarea vieţii,
    Când mă prind în taină zorii, cugetând la veşnicie,
    Simt aşa o bucurie… şi zic: Doamne, slavă Ţie!

    Când aud că-n miez de noapte mai sunt oameni ce se roagă,
    După ce-au trudit prin lanuri ori prin fabrici ziua-ntreagă,
    Când văd candela aprinsă în mireasmă de tămâie,
    Simt aşa o bucurie… şi zic: Doamne, slavă Ţie!

    Când mă întâlnesc cu fraţii şi îmi dau îmbrăţişare,
    Când aud că este pace între oameni şi popoare,
    Când aud că sunt familii unde este armonie,
    Simt aşa o bucurie… şi zic: Doamne, slavă Ţie!

    Când văd pruncii că se-nchină şi vorbesc cu Dumnezeu,
    Când văd tineri care cântă la biserică mereu
    Şi aduc Treimii Sfinte într-un glas doxologie,
    Simt aşa o bucurie… şi zic: Doamne, slavă Ţie!

    Când Iisus Mântuitorul la Biserică ne cheamă
    Să luăm preascumpul sânge şi preasfântul trup, cu teamă,
    Când primesc de la părinte Sfânta Euharistie,
    Simt aşa o bucurie… şi zic: Doamne, slavă Ţie!

    Când rostesc: Iisuse, Doamne, miluieşte-mă pe mine,
    Şi ajută-i pe aceia ce Te laudă pe Tine,
    Când m-aşez la rugăciune, sau la Sfânta Liturghie,
    Când zic: Doamne, slavă Ţie, simt aşa o bucurie…!


    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adriana, comentariile tale sunt mereu pline de spiritualitate şi credinţă, practic nu le pot răspunde în sensul în care răspund celorlalte comentarii, asta pentru că gândurilor ce vin din credinţă, rugăciunile şi dogmelor nu pot fi comentate, ele sunt primite ca atare, trăite.
      După cum vezi, poezia a intrat fără probleme în caseta de comentaT, iar mesajul ei este unul în care bucuria şi slava se contopesc ca într-i frumoasă rugăciune.
      Zi binecuvântată să fie şi la casa voastră!

      Ștergere
    2. La omul harnic(dumneavoastra) si net-ul este darnic. Este pentru prima data cand observ ca spatiul de la comentarii primeste atatea cuvinte.

      Ștergere
    3. Apăi nu ştiu cu e cu hărnicia la mine, căci eu nu mă consider chiar harnic, e loc de mai bine, mult loc, căci putere ar fi, doar voinţa-i slabă. :D

      Ștergere
  4. Seara buna Padre.
    O tema pertinenta si de actualitate,asa cum ne-ai obisnuit de altfel.
    Desi sunt prietenoasa de felul meu,sunt foarte putini prietenii adevarati,cei cu care rezonez si care-mi inteleg starile sufletesti,inteleg ca atunci cand aleg tacerea,nu-i vorba despre VIP-ism ci doar de faptul ca imi doresc un timp al meu,un timp in care sa fac activitati pe care le amanasem dintr-un motiv sau altul.
    Pe de alta parte,cred ca un prieten adevarat este acela pe care-l gasesti neschimbat chiar daca nu l-ai bombardat cu vizite ori telefoane.
    Si noi stim foarte bine ce prietenii trainice se pot lega intre oameni cu varste diferite,cu profesii diferite,chiar si pornind de la mult condamnatul virtual.
    Pana una alta zic ca numai maine nu-i poimaine si ma intalnesc cu prieteni dragi.
    Seara frumoasa si sa ne vedem cu bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. D'apoi dacă eu nu ştiu ce înseamnă să vorbeşti mult, apăi cine? Şi la tăcere aşijderea, căci când tac, nimeni nu mă poate întrerupe din tăcere. Timpul acordat de om sieşi este unul special, numai în astfel de momente te poţi critica corect, te poţi ridica dacă eşti căzut, îţi poţi reevalua anumite probleme şi te poţi bucura, de ce nu, de micile plăceri ale vieţii fără a-i deranja pe ceilalţi, fie că asculţi muzică, fie că găteşti, că pleci în călătorie ori că mergi la biserică.
      Da, eu ştiu cum e cu prieteniile legate cu oameni de vârste diferite şi diverse profesii, de multe ori chiar mă întreb cum de m-aţi acceptat voi pe mine de prieten, dar asta-i altă treabă, o discutăm pe viu. :D
      Altfel, cum spuneai, nu mai e mult pân' ne-om vedea, aşa că-mi pregătesc catastiful. :))))
      Seară frumoasă să fie şi la tine, Die!

      Ștergere
  5. ... nu mai ai timp de prieteni, ei devenind deseori o povară, telefoanele lor, cele care n-au niciodată treabă cu afacerile te stresează...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Se întâmplă şi asta, să ştii. Cu ceva vreme în urmă exista chiar şi-o "fiţuică" pe net în care, un om povestea că l-a sunat pe-un prieten. Prietenul l-a întrebat ce doreşte. Omul a zis că nimic, doar că a sunat să vadă ce mai face, ceea ce prietenului i s-a părut mai mult decât ciudat, adică cum, să-l sune fără nicio treabă, fără vreun scop (material), doar aşa, să-i ocupe timpul. Cam aici am ajuns noi, oamenii, să aşteptăm să fim sunaţi ori să sunăm doar când avem anumite probleme, fiindcă-n rest nu îndrăznim de grica faptului că celălalt ne va spune că nu poate vorbi. Şi dacă mâine-i la fel, iar poimâine alijderea, chiar că nu mai îndrăzneşti apoi să suni vreodată.

      Ștergere
  6. Prietenia necesita virtute nu gluma!

    De ce sa nu mai scrieti pe blog,de ce sa parasiti netul?
    Importanta este Masura!Nu vaz ca exagerati in acest sens,asadar de ce va plangeti?
    Scrisul poate fi o terapie,o forma permanenta de cautare a sinelui cu framantarile si aspiratiile sale.
    O alta terapie este conversatia.Ei,aici e buba,fiecare cu sine pe blog,si prea putin interactiv cu alte bloguri.
    Tot explic asta altora,dar tot nu pricep.Tot catre sinele egoist si mandru se intorc.

    Depinde ce asteptari aveti...spuneati odata de citit,ca nu se prea citeste astazi,ca se dau like-uri doar ...v-as da un exemplu,pe muzicianul Gheorghe Iovu :

    "Mi-ajunge să ştiu că şi numai o singură persoană este atinsă de vraja muzicii interpretate de mine…”

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Măsura? Ooo, da, măsura, acea nevăzută cumpănă cu care măsurăm şi suntem măsuraţi în încercarea de a cântări, într-un fel, mai mult decât ceilalţi.
      Este foarte corect ce spui când vorbeşti de activitatea comună pe bloguri, aşa-i, aşteptăm să fim comentaţi fără a merge prea des pe alte pagini. Dar culmea, eu merg pe anumite pagini, îmi place ce citesc, comentez şi nu mi se validează (moderează) comentariile, iar asta nu din motive tehnice, ci pentru că unii useri nu vor să dea "ok-ul decât anumitor comentarii. Culmea, unii-s chiar în lista mea de blogger. În general blogurile sunt comentate off topic, fiind mai greu de gestionat, iar din această cauză devin neatractive. Mai există, cum e şi-n cazul meu, moderarea comentariilor, iar asta nu pentru că mi-e frică de polemică, ci pentru că acum ceva ani am găsit postate, la comentarii, reclame la diverse produse, la chestii de sex-shop şi la fel şi fel de apeluri pentru nu-ş câte cazuri de boli rare.
      Pe facebook, dacă dau share la postări, curg comentariile, dar acolo totul se pierde, apar postări noi, se bagatelizează subiecte bune (nu vorbesc de ale mele neapărat) şi se iau în serios chestiile de cancan.
      Am cititori fideli, îi ştiu, se văd intrările pe pagină şi le mulţumesc. Am cititori ocazionali care revin uneori prin paginile mele şi am şi cititori rătăciţi care vin, lasă un semn şi dispar. Unii îşi fac cont doar pentru o lună-două şi apoi dispar cu totul.
      C'est la vie!

      Ștergere
    2. Am să încerc să scriu mai des, deşi, sincer, atunci când am muză fie sunt pe drumuri, fie la activităţi care sunt departe de taste. Când vii acasă, lumina slabă a becului, oboseala zile şi timpul ce trebuie petrecut în familie anulează şansele de scris, plus că dispare şi muza din timpul zilei. Mai sunt lucruri (teme) despre care aş scrie şi n-ar da bine, zic eu, cu misiunea mea, căci pildele zilelor petrecute printre oameni, cu bune şi rele, nu pot fi înţelese de toată lumea în măsura gândului meu, unii putând să creadă fie că-s maliţios, fie că-s prea glumeţ.
      Ei, una peste alta, lăsându-i deoparte pe cei care se fac că nu văd comentariile, am să încerc să scriu/comentez pentru cei care găsesc ceva bun şi pe paginile mele, în definitif, scriind, nu fac nimic altceva decât să vorbesc, fie şi off topic, cu cei cu care nu reuşesc să vorbesc în viaţa de zi cu zi.
      Mulţumesc pentru timpul petrecut azi aici şi pentru gândul bun. Seară frumoasă să fie la casa voastră!

      Ștergere
    3. Eu gasesc intotdeauna foarte multa substanta in tot ce scrieti dvs. fie aici, fie pe blogurile prietene. Si scrisul va este deosebit de frumos, de profund si uneori plin de umor. Sa nu va ganditi sa nu mai scrieti, ca am avea mult de pierdut. Si eu le citesc aproape pe toate, dar nu resusesc mereu sa comentez. Uneori nu-mi vin vorbele, alteori asa raman pe ganduri, ca imi este greu sa ies de acolo :) Ma straduiesc sa citesc cat pot pe blogurile prietene si de asemenea, sa las si un cuvant bun sau util, atunci cand am ceva de spus! Nu imi iese cum as vrea eu de bine, dar incerc:)

      Ștergere
    4. Mihaela, şi eu care credeam că e posibil să vă deranjez, stresez cu gândurile mele. :D
      Îţi mulţumesc frumos pentru trecerea prin rânduri şi pentru faptul că rabzi comentariile mele. :))) Am glumit la ultima variantă. :) Lumea virtuală are farmecul ei, dar, să recunoaştem, are şi probleme multe. Una peste alta trebuie să mergem mai departe, căderile şi pauzele trebuie să fie doar de moment, ridicările şi mersum mai departe trebuie să fie permanente.
      Seară binecuvântată să fie la voi!

      Ștergere
  7. Bună dimineața, părinte! Știți că eu, de regulă, nu comentez dar citesc cu mare atenție și învăț câte ceva din tot (toate). Zi frumoasă vă doresc! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bună să fie ziua şi la voi, Mioara! Ştiu că treci prin rândurile mele, şi-ţi mulţumesc pentru asta. Cum bine ştii, şi eu trec prin rândurile scrise de tine, cu vorbe ori cu tăcere, mai ales că unele din ele (rânduri) au fost îndelung comentate înainte vreme, iar re-citirea lor îmi aduce aminte de perioada în care prietenii noştri comuni chiar aveau poftă de comentat, ba chiar nerv, cum bine ştii.

      Ștergere
  8. Am simtit pe pielea mea cum e sa fiu intrebata daca s-a intamplat ceva atunci cand am sunat, cu toate ca nu m-am ascuns de faptul ca nu imi place sa vorbesc la telefon si sunt o persoana retrasa in general. Din pacate daca nu exista empatie si intelegere relatiile se pot raci.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mihaela, lumea ancorată într-un mediu în care totul se rezumă la atingerea ţintei (renumitul target al zilelor noastre) nu mai are timp de sentimente. Eu trăiesc între oameni, în sensul că ascult mărturisirile lor şi ştiu bine că cele spuse de ei nu sunt aproape deloc conforme cu cele gândite şi trăite. Plus de asta acum, când există virtualul, relaţiile se răcesc din ce în ce mai mult, like-ul şi emoticonul au înlăturat cuvintele. Uneori avem tendinţa de a spune că am vorbit cu un prieten într-o zi, dar dacă cercetăm amănunţit constatăm că am făcut doar câteva aprecieri fugitive la câte un share pus pe fugă.
      Nici eu nu prea vorbesc la telefon, în schimb, cine mă ştie în real (ba chiar şi-n virtual) nu poate spune că nu vorbesc peste medie de mult.
      Empatia are o valenţă dublă, unii merg mult pe partea cognitivă a ei, alţii mai mult pe cea afectivă. Frumos ar fi ca ele să fie armonios îmbinate.
      Mulţumesc de trecerea prin pagina mea şi de comentariu. Seară faină să fie la voi!

      Ștergere
  9. Seara cu bine, Padre. chiar ma intrebam cat mai stai tacere. (chestia aia cu renuntatul la scris, eu vreau sa cred ca a fost, contrar la ceea ce faci si spui de obicei, doar o vorba aruncata in vant.
    Cat despre prietenii"fara numar", eu ii incadrez la simple cunostinte. Prietenii adevarati sunt aceia cere nu se supara ca uneori trec zile intregi(chiar prea multe) in care nu am timp sa-i intreb de sanatate, ca poate alteori dau buzna, ca sa zic asa, pentru o vorba buna sau pur si simplu pentru o vorba.
    Cat despre paginile tale, e o incantare pentru ochi si pentru suflet sa le parcurgi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Paginile mele sunt poteci simple spre căsuţe de suflet, adică spre timpurile în care oamenii erau oameni, copilăriile senine şi credinţa încă foarte curată.
      Scriu şi eu cum mă pricep, ca un om simplu, doar mă ştii, aşa că nu trebuie să fii foarte exigentă cu mine. :D
      Mulţumesc de trecere şi de gând, Tiana!

      Ștergere
  10. Ce mi-a placut postarea asta, Parinte! Nu ca nu mi-ar fi placut toate, dar asta mi-a mers direct la inima si m-a durut. Nu ca as fi eu vreun vip, dar prinsa in valtoarea vietii si a internetului care e mare parte din ea, am cam uitat sa intreb niste prieteni buni ce mai fac si care mai e viata lor....asa ca ma scuzati ca nu zic mai multe, ma duc sa dau macar un telefon pana nu se face ora prea tarzie. Seara frmoasa sa aveti si ca de obicei, multumesc de invatatura.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iuliana, de ceva vreme am încercat să fiu mai activ pe paginile prietenilor din blogosferă, lasând facebook-ul deoparte. În blogosferă oamenii chiar muncesc, îşi scriu gândurile, reţetele, îşi postează fotografiile cu decenţă, nu ca pe facebook, cu like&share la nimereală. E drept, sunt useri care nu-mi moderează comentariile, le selectează şi postează doar pe unele, dar asta-i altă discuţie. Probabil că eu comentez anapoda. :)
      Să ai o seară binecuvântată!

      Ștergere
  11. Cuvinte pline de intelepciune ai insiruit aici, Padre. Triste si atat de adevarate! Stiu ce-nseamna ceea ce spui, munca de dimineata pana seara, transformarea in robot vesnic grabit si nervos, cu 5-6 telefoane care suna, cu geanta plina de dosare si o agenda voluminoasa, luata si acasa....Prieteni fara numar, acasa totul facut in graba: gatit, copii, curatenie, cumparaturi...Iar cand n-am mai avut functia aia, am ramas aproape singura. S-au dus asa zisii prieteni. Daca as putea da timpul inapoi, as vrea sa petrec mai mult timp cu copiii mei, sa ma apreciez mai mult pe mine, sa petrec mai mult timp cu mine insami, sa-mi permit sa ma relaxez :)
    Acum am un blog culinar, nu mai lucrez. La inceput munceam enorm la blog, zi lumina. Acum imi iau liber, ies sa ma plimb, citesc, ascult muzica, ies in curte si ma joc si cu animalutele mele: cainii si pisicile. Blogosfera culinara e o jungla, asa ca prefer sa stau deoparte, discret. Scriu, dar nu zilnic. Doar cand am chef si scriu de drag :)
    Imi permit sa fiu om, imi permit sa am sentimente si sa le exprim. Si mai ales, imi permit sa ma bucur de fiecare clipa, sa iau viata asa cum este :) In rest, ma las in voia lui Dumnezeu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Gina, întâi de toate trebuie să-ţi mulţumesc pentru cuvântul de apreciare şi pentru trecerea prin pagina mea. Mai apoi, citind cele scrise de tine, mă gândesc că-s foarte mulţi oameni care au trecut ori trec printr-o astfel de situaţie. Biblia spune că "săracul este dispreţuit chiar şi de prietenul lui, pe când prietenii celui bogat sunt fără de număr", iar în alt loc zice că adevăratul prieten iubeşte în orice vreme iar în timp de nenorocire este ca un frate.
      Acum eşti la vârsta maturităţii, ai experienţă de viaţă, ai o familie care cred că te susţine şi mai ai încă, mi-ar plăcea să cred, prieteni ce-ţi sunt aproape.
      Am să-mi fac timp să trec şi prin pagina ta, chiar dacă-s chinuitoare :))) reţetele.
      Zi binecuvântată să ai!

      Ștergere
    2. Multumesc din tot sufletul. V-am descoperit datorita dragei de Jamila(Geanina) si nu-mi pare rau. O sa va mai citesc.
      Mai am prieteni, dar extrem de putini. Cunosc in schimb foarte multi oameni, enorm de multi.
      Multa lume, putini OAMENI.
      Acum nu vreau sa-mi mai fac prieteni, am vazut ce inseamna asta. Sunt un om bun, cu adevarat bun si se profita de asta. Prefer sa tratez cu respect pe toata lumea si sa traiesc retrasa si sa ma bucur de familia mea si de viata, atat. Peste 2 ani vrem sa revenim acasa, definitiv si ne retragem la tara. Vrem sa traim simplu si modest, sa ne crestem nepotii si sa imbatranim in liniste :)

      Ștergere
  12. Nu am inteles de ce ati sters un comentariu raspuns de-al meu...ca doar nu dadusem nimanui in cap prin ce scrisesem.
    Ori m-ati inteles gresit...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am înţeles greşit, abia am apucat să recuperez ceea ce ai văzut re-postat apoi, mai ales că în momentul moderării mi-a picat şi netul. Mi-ai zis că ai şters pentru a corecta ceva, iar mai apoi când am dat să moderez, pentru a fi şi răspunsurile mele la un loc cu ale tale, am pierdut un comentariu. :( Data viitoare am să fiu mai atent, îmi cer scuze pentru tot neajunsul.

      Ștergere
  13. Deși intru în fiecare zi pe net pentru că am o afacere cu o fermă(un joc, bine-nțeles)am ajuns cam târziu la postarea asta. Îmi place, cum mi-au plăcut toate postările pe care le-am citit. E plină de înțelepciune și foarte, foarte adevărată. Le citesc pe toate pe nerăsuflate. Mulțumesc Padre că-mi oferi așa o ocazie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mari, ştiu că intri deseori pe pagina mea, mai bine spus ori de câte ori postez câte un articol, şi-ţi mulţumesc pentru asta. Cât despre fermă, ce să-ţi spun, eu am grădina mea, ba chiar şi solarul, dar astea-s adevărate. :D
      Seară frumoasă să fie la casa ta!

      Ștergere
  14. Si eu sunt din cea care citesc in umbra. Nu stiu ce sa zic, pic pe ganduri si imi dau seama ca fiecare om e cu ale lui, asemanator si atat de diferit.

    Scrisul pentru mine a fost ca un jurnal, initial imi scriam frustrarile, apoi sufletul s-a usurat si a ramas mai mult loc pt lucrurile frumoase. Continuati sa scrieti.

    Cat despre timp si prieteni, scuza ca nu am timp o bag si eu dar adevarul e ca nu vreau sa imi fac loc pt anumite lucruri, am alte prioritati. Ce nu mai imi ajunge e rabdarea - dar cum sa ii spun unei cunostinte ca nu mai am rabdare sa o ascult de atatia ani ca se vaicareste ca e grasa si sa vad ca mananca dublu cat mine? . Asa ca ... nu am timp, e o minciuna frumoasa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cleo, sunt convins că şi tu, ca şi mine, cum spuneai de altfel, ai cititori din umbră, şi e firesc. Lucrul ăsta îl vedem în statisticile blogului, deşi nu traficul e problema, că nu vând nimic aici, problema intervine în momentul în care un prieten blogger, cu care te-ai tot conversat de-a lungul anilor, nu-ţi mai moderează comentariile. Şi nu vorbim despre lupta cu kg şi nici despre soluţii de spălat geamurile, care discuţii au rostul lor, dar nu la nesfârşit, ci despre comentarii pertinente, la subiect, obiective, cu care nu cred că eu m-am făcut de râs vreodată.
      Ei, eu prefer adevărul, adică să mi se spună ceva de genul: "prietene, e de ajuns, eşti pe lângă subiect" ori "ceilalţi prieteni nu mai comentează din cauza ta, că monopolizezi". Când un prieten nu modeează niciun comentariu, e clar, nu a intrat pe pagină, nu a avut timp de moderare, nu a putut răspunde. Dar când moderează selectiv, de mai multe ori la rând, atunci îţi pui nişte întrebări.
      Şi uite, în urma blogului de faţă vreo 20 de prieteni m-au şters, dar am câştigat alţii, căci cum ştii, trec cu mare plăcere prin rândurile scrise de tine. Când devin incomod, să-mi zici, să nu vii cu vreo minciună frumoasă. :)))

      Ștergere
    2. O mica remarca: internetul si calculatoarele fac probleme oamenilor :), nu e neaparat ca ti-o face intentionat. De ex. mie pe blog toate mesajele scrise de dvs se duc...in spam :) - le gasesc doar daca le caut express.

      In rest, Parinte, scrie in continuare ca pentru tine. Ca scrii bine si ai ceva frumos de zis. Sunt putine bloguri despre frumos.

      Ștergere
  15. Din ce am reuşit să citesc (pe diagonală, recunosc!) în puţinele momente din seara asta, am dedus că sunteţi preot?
    Dacă aş dori să iau cumva legătura cu dv., cum aş putea?
    Mulţumesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Uneori, pe diagonală, eu citesc mai bine decât pe orizontală. Sunt preot, aşa este, iar paginile mele virtuale sunt publice, inclusiv cea de facebook. Pagina ta de blog n-am putut s-o vizualizez, n-am permisiune, dar cum am văzut că ai în lista de blogger persoane prieteni comuni, mă vei găsi repede. Mai ult ca sigur mă vei găsi în pagina de facebook a Geaninei (Jamila), asta dacă n-o nimereşti direct pe a mea. :)
      O seară frumoasă să fie la casa ta!

      Ștergere
    2. Da... cred că am făcut nişte setări aiurea pe blogger, nu ştiu. Am umblat acum şi sper să fie ok.
      Am văzut că au acces doar autorii de bloguri...chiar nu ştiu...

      Pagină de facebook nu am şi nu îmi voi face, fiindcă am o adevărată aversiune faţă de acest site. Mă rog... ale NEplăcerii vieţii internatute valuri... :D
      O adresă de e-mail credeţi că se poate?
      Milţumesc.

      Ștergere
  16. Parinte, mi-ati putea da ceva linkuri sau chiar sfat cum sa fac studiul Bibiei....sa-mi intre si ceva in cap. Eu cittesc asa la rand dar cred ca se face intr-un anume fel....pe net gasesc numai de la alte religii si nu as vrea sa incep gresit.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ramona ,exista portal ortodox pe net(bine realizat si cu foarte multe informatii de ajutor) in care orice nedumerire este temeinic abordata.
      Asadar "nu da vin" pe alte religii ca ar infesta netul...piata este deschisa,ortodoxia are multe site-uri reprezentative.In rest,fiecare alege ce considera de cuviinta.

      Ștergere
  17. Ramona, internetul este plin de link-uri (neortodoxe dacă pot spune aşa) despre interpretarea Scripturii. De fapt una din marile probleme ale interpretării scripturistice taman asta este, că în general, cultele neoprotestante, merg pe interpretarea personală a Bibliei, pe sistemul: "după părerea mea cred că...". Când vine vorba de Scriptură nu vorbim despre părerea proprie, ci despre înţelesul dat de părinţii bisericii, oamei care într-adevăr s-au nevoit prin traduceri, prin cercetarea locurilor sfinte, cu post şi rugăciune, pentru a înţelege în cel mai curat mod posibil mesajul scripturistic.
    De aceea, în situaţia în care doreşti să citeşti singură (şi să înţelegi cât mai mult) ai nevoie de un manual de arheologie biblică, de un atlas biblic şi de manualele denumite generic "Studiul Vechiului Testament" şi "Studiul Noului Testament".
    Mai aprofundat poţi găsi explicaţii în scrierile Sf. Vasile cel Mare (Hexaimeron, explicarea cărţii Facerea) precum şi omiliile sale. Apoi sunt omiliile sf. Ioan Gură de Aur care explică minunat multe cărţi ale Scripturii. Pe acestea le poţi găsi pe internet în format PDF ori scanate din cărţile tipărite.
    La mine în parohie şcoala de duminică e tare de ajutor, discutăm texte scripturistice, le explic tinerilor pasajele pe care nu le înţeleg şi tot mai departe. Nu e de neglijat preotul parohiei din care faci parte, sper să aibă răbdarea şi priceperea de a-ţi răspunde acolo unde nu înţelegi ceva.
    Pe blog e mai greu să-ţi dau explicaţii, dar dacă ai o pagină de mail ori facebook (pe facebook în mesaj privat) îţi pot răspunde la întrebările ce firesc apar atunci când citeşti Scriptura.
    Aşadar caută omiliile sfinţilor părinţi la cărţile Scripturii şi încet-încet să parcurgi toate paginile cărţii sfinte.
    Seară frumoasă să fie la voi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N-am inteles prea bine daca Modart m-a luat la rost sau nu...oricum eu nu am deranjat pe nimeni prin intrebarea mea...vreau explicatii despre ortodoxie si nimic altceva...de asta am apelat la un preot.
      Multumes parinte, imi notez cartile si pornesc la drum...apoi tot ce imi apare in neclar o sa apelez la pr duhovnic, in masura in care are timp.
      Doamne ajuta.

      Ștergere
    2. Nu te-am luat la nici un rost Ramona.Ai declarat ca pe net afli"numai de la alte religii"(eronat) si ca atare am semnalat ca exista multe site-uri de ortodoxie in care la orice intrebare scrisa pe google aproape vei gasi articole esxplicative cu multa informatie,explicatii,etc.
      Exista un portal de ortodoxie,bine realizat,nu stiu cine se ocupa de el,dar chiar e de felicitat.
      Iar cand am scris "nu da vina" cred ca ai observat ghilimelele!Da,am fost ceva suprprins si suparat pentru acel"numai de la alte religii"...ceea ce nu inseamna ca te condamn cumva..ia-o ca o dojana ,nimic mai mult!

      Ștergere
  18. Desi ortodox,nu m-as grabi sa afirm ca unii stiu,iar altii doar isi dau cu parerea.Am ascultat si eu pe net cateva prelegeri de la aceste culte(urat spus sectari)...scuze,au ideologia lor cu n argumente,motivatii,pilde,etc.Sunt aspecte in care le dau dreptate,altele nu. Dar la fel este si cu ortodoxia,si aici sunt aspecte cel putin discutabile.
    E trist ca avand acelasi Model ,sa existe asemenea conflicte in lumea crestinatatii.Uitam,nici un parinte nu-i infailibil,uitam de formele de perceptie care varieaza,dar se pot completa!
    Oamenii se relationeaza in diverse moduri fata de Dumnezeu.Spre exemplu,in calitatea muncii lor dusa catre performanta e insasi chemarea catre dumnezeirea firii.Asta nimeni nu o prea spune.
    Rugaciunea si postul fara masura,devin exces,atasament de spiritualitate ceea ce nu-i totuna cu dragostea de Dumnezeu.Te rogi la urma urmei prin insasi felul tau de a vorbi,misca,lucra cu un sop nobil.
    Se vorbeste mult despre iubire ,dar se uita despre mijloacele care o induc,intretin,dezvolta,educa.

    Credinta(indiferent in cine si cum) ar trebui sa fie in primul rand un mijloc de a ne face mai buni,nu de a ne invrajbi.Cele mai multe si uracioase atacuri le gasesti pe net la articolele despre religie.

    Uite asa,tot preocupati de cine poseda adevarul ,uitam adeseori de adevarul suprem ,al Iubirii!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu cultele difera, ci omul, intoleranta, rautatea, nesiguranta, necunoasterea. Eu vorbesc cu colegul din biroul de fata, numit Mohamed, si am gasit atatea similitudini intre religiile si ritualurile noastre incat suntem convinsi ca Dumnezeu a vorbit la toti la fel, urechile noastre au auzit fiecare ce au vrut de auzit. Ca si la ailalti oameni, linistea sufleteasca a venit cand am vorbit deschis lui Dumnezeu si cand I-am auzit raspunsul.

      Restul e facut de oameni, impotriva oamenilor.

      Ștergere
    2. In fiecare religie sunt aspecte pe care nu le intalnesti atat de insistent abordate(sau chiar deloc) ca in celelalte!
      Budistii au spre exemplu un cult pentru contemplatie,constientizare,meditatie,comuniune cu natura,crestiismul in comun are ceea ce tine de constientizare,insa nu intr-o maniera atat de explicita si profunda ca in budism.
      Hindusii au un cult fantastic pentru dans! Pentru ei dansul are semnificatii cosmice,este o forma majora de a te conecta si comunica cu energia divina,cu armonia,iubirea.Atat de puternic este incat aproape nu exista film indian spre exemplu,in care sa nu se danseze !Vezi iarasi cultul apsarei!
      In crestinism ,nu exista rit care sa contina miscari de dans!Dansul,corpul unic ,omenesc,creatia lui Dumnezeu in miscari unduinde...e ceva rau aici,nu cred!
      Dansul in corelatia cu muzica este o arta fantastica prin ce stari deosebite poti resimti.
      Am, dat doua exemple pentru a ma face mai bine inteles cand am afirmat ca perceptiile sunt diferite (ca ideologie,preocupare) dar se completeza,se pot minunat completa intelegand din fiecare ce are ea mai bun,mai desavarsit printr-o cultura milenara.

      Ortodoxia ma fascineaza prin pictura ei bizantina pe care o gasesc de cel mai inalt nivel artistic religios!In comparatia cu aceasta ,ceea ce vad in alte religii mi se par chiar reprezentari profane!
      Si muzica ei bizantina,dar la fel ma fascineaza inflexiunile din religia islamica.

      La cataloci atat de detestati de ortocsi(culmea)...apreciez misionarismul!
      In filmul "Marie Heurtin" despre o fata surdo- muta si nevazatoare,la o manastire de maicute catolice unde se ocupau cu surdo-muti,va invata multumita efortului deosebit al unei maicute limbajul semnelor.Caz adevarat,poate fi vizionat online,absolut impresionant.
      Acele maicute stiau limbajul surdo-mutilor,si metode de predare.Credinta tradusa prin fapta!
      Ce sa mai spun de maica Tereza de Calcutta?
      Ca numai tablou bolii si mizeriei daca il intalnesti,te cutemuri!Ea asa a trait!

      Asadar,sunt total revoltat de conservatorismul obedient al unora,impins adeseori catre fanatism!


      Ștergere
  19. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  20. sper ca nu ai disparut de tot si mai scrii macar aici. tocmai am luat-o in freza artistic de la o " cea mai buna prietena" si ma straduiesc sa nu uit ca a fost singura care m-a ajutat in momente grele si de neputinta fizica. sper ca esti bine si doar ocupat cu postul.iti doresc numai bine , liniste si pace si multa lumina

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am revenit, deocamdată doar aici, azi chiar am pus postare nouă. În timp, nu ştiu când, voi reveni şi dincolo. Mulţumesc frumos de gândul bun, Corina! Zile cu spor în cele bune, zile binecuvântate cu lumină şi sănătate să fie şi la casa ta!

      Ștergere