miercuri, 1 iunie 2011

SUS, SUS, TOT MAI SUS



Sunt convins că după ce Adam şi cu Eva au fost izgoniţi din rai, ei şi urmaşii lor au tot privit spre cer. E o chestie ce vine din interior şi sunt convins că fiecare suflet ce a călcat acest pământ în trup, a căutat măcar odată spre văzduh în încercarea de a găsi răspunsul pentru ceea ce se întâmplă dincolo. Cu alte cuvinte toată lumea şi-ar dori să ştie ce e în cer. Bisericeşte vorbind ar trebui spus ceruri, deoarece sunt mai multe, adică vreo 10; Pavel apostolul fiind răpit până la al treilea cer, unde a văzut şi auzit lucruri pe care limba omenească nu le poate grăi. Apoi Hristos zice „bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri”, iar în alt loc ne spune că „în casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt”. Una peste alta e clar că surprizele plecării din trup spre Dumnezeu vor fi mari, iar celor pregătiţi li se va găti loc de odihnă.
La 40 de zile după Paşti are loc Înălţarea Domnului la cer, o înălţare simplă însoţită de binecuvântare, o înălţare care a vestit revenirea lui Hristos cu putere şi cu slavă multă spre judecarea tuturor neamurilor. Mântuitorul s-a înălţat spre a sta de-a dreapta Tatălui mergând să pregătească loc pentru fiecare suflet ce la momentul de El hotărât, se va înălţa la cer pentru a vedea slava celui căruia i s-au închinat în viaţă, pentru a se bucura de prezenţa celui ce a făcut cerurile şi pământul.
Cam aşa ar trebui să decurgă o înălţare la ceruri. Oamenii au încercat cu avioane, rachete şi alte obiecte zburătoare să pătrundă tainele văzduhului, dar ceea ce au reuşit este infim, nesatisfăcător şi previzibil. Cu totul altfel este când te poţi înălţa, vedea şi înţelege totul într-o clipă. Enoh şi Ilie au avut posibilitatea să meargă la Dumnezeu în trup, să treacă peste veacuri în perisabilul trup pentru a se pregăti de lupta de la sfârşitul veacurilor cu slujitorii lui Antihrist.
De la Hristos până azi multe suflete vor fi mers la Dumnezeu, multe suflete se vor fi înălţat de pe pământ spre locul de unde şi-au luat fiinţă. E adevărat că nu toţi merg la fericirea veşnică, pentru că fiecare răspunde pentru faptele sale, dar cu siguranţă cei care au murit pentru Hristos, mucenicii, acolo au mers. Şi ar mai fi ceva, ar mai fi un lucru. Evanghelia ne învaţă că mai mare dragoste nu se află decât atunci când cineva îşi pune viaţa pentru prietenul său. E dovada supremă de iubire pe care am învăţat-o de la Hristos. Şi zic asta deoarece la Înălţare îi pomenim pe eroi, pe cei care au luptat pentru a fi bine celor de acasă. 
A deveni erou înseamnă a lupta pentru a te apăra, iar  nu pentru a cotropi. A fi erou înseamnă a lupta cu frică de Dumnezeu nu cu teribilism şi ferocitate. A fi erou înseamnă să-ți aperi credinţa şi Biserica iar nu pângărirea numelui de creştin prin asuprirea celui ce poartă acelaşi chip cu al tău. A fi erou înseamnă a renunţa la bucuria plăcerilor oferite de tinereţe pentru a lupta cu riscul pierderii vieţii trupeşti pentru ca fii tăi, familia ta, neamul tău şi ţara ta să aibă libertatea de a se închina fără restricţie Celui ce a venit să aducă pacea pe pământ.
Şi chiar dacă sângele şi trupurile lor s-au făcut una cu pământul, sufletele lor s-au înălţat la cer spre aşteptarea celor pentru care au luptat şi le-au păstrat vie amintirea luptei pentru pace. Să privim spre ceruri că de acolo vine mântuirea prin înălţare. Dacă aveţi măcar un erou în familie care să fi plecat la vreme de tinereţe dintre cei dragi, aduceţi-vă aminte că şi el a avut vise ca şi noi. Împlinirea lor, a viselor de libertate şi pace, ne-a rămas nouă ca moştenire. Suntem datori să le împlinim bunele dorințe.

2 comentarii:

  1. Părinte, mulțumim pentru lecția de patriotism și pentru aducerea-aminte despre faptele de eroism ale celor care și-au jertfit viața lor acolo, departe, pe câmpuri de luptă, lăsând în urmă văduve, orfani și multă suferință.Celor care avem în familie eroi, le cer să nu uite că mâine pot face o rugăciune curată și pentru sufletele lor și pentru strămoșii căzuți, oameni maturi sau tineri, frumoși, sau mai puțin frumoși, deștepți sau mai puțin deștepți, săraci sau mai înstăriți, care nu s-au mai întors acasă la mamele lor,la soțiile lor, la copiii lor,la frații lor, și care poate au avut timp să se roage lui Dumnezeu sau nu au mai apucat nici măcar o simplă cruce să-și facă. E datoria noastră să le aprindem o lumânare cu recunoștință! Cu atât mai mult, iată ce îngemănare a sărbătoririi jertfelor lor cu ziua Înălțării Domnului Iisus acolo lângă Tatăl Creator! Să ne rugăm cu toată sinceritatea și cu întreg cugetul pentru iertarea păcatelor, pentru odihna veșnică în lăcașurile lui Dumnezeu a celor jertfiți, eroii cunoscuți sau fără nume, dar și pentru iertarea păcatelor noastre, multe și grele. Să ne dea Domnul pace și timpuri mai bune, și să nu uităm,cum spunea poetul:„ Din zei de-am fi scoborâtori,
    C-o moarte tot suntem datori!
    Totuna e dac-ai murit
    Flăcău ori moș îngârbovit;
    Dar nu-i totuna leu să mori
    Ori câne-nlănțuit!”(G.Coșbuc)

    RăspundețiȘtergere
  2. „Așa grăiește Domnul slavei
    Prin glasul Sfintei Liturghii
    Deși M-am înălțat la ceruri,
    Eu nu vă las,
    Eu nu vă las orfani copii.” Frumoasă slujbă a fost astăzi în mica noastră biserică! Mulțumim, părinte, pentru toate cuvintele emoționante de la predică, sper să nu fi fost deja uitate de enoriași, să ni le amintim de câte ori este posibil, să nu rupem comuniunea cu Dumnezeu! Suntem prea grăbiți în toate, poate de aceea nici timpul nu mai are răbdare cu noi, și e la fel de grăbit, timpul ăsta al nostru,pe care noi l-am fabricat și de care ne plângem că nu ne mai ajunge! Mă bucur pentru că am fost alături de copiii noștri astăzi la biserică, chiar dacă unii dintre ei sunt mai neastâmpărați, dar să le dea Domnul sănătate și ceva mai multă minte! HRISTOS S-A ÎNĂLȚAT!

    RăspundețiȘtergere