duminică, 8 aprilie 2018

DINCOLO DE ZIDURI



O boare ciudată, parcă nepământească împresura satul din toate părțile și, cumva, până și stelele stăteau crispate-n strălucirea rece ca și cum ar fi prezentat garda de onoare. Mi-a plăcut mereu acest moment, e ca și cum te-ai afla într-un cimitir curat, de multă vreme nefolosit, unde doar numele de pe cruci și candelele ce ard spre străjuirea cea plină de lumină dau viață unui loc în care aparent moartea este stăpână.  
Cu o oră înainte de miezul nopții curtea e pustie, albul imaculat al zidurilor se reflectă în iarba proaspăt tunsă, iar în întunericul bisericii, doar candela de pe masa sfântului altar aruncă săgeți de lumină spre ierarhii zugrăviți de jur împrejur, dând o notă profundă de sângeriu rănii din coasta Mântuitorului ce veghează de pe crucea răstignirii spre intrarea din tinda primitoare.
De câte ori ați intrat într-un mormânt la ceas de noapte? Mulți poate niciodată. Așa-i altarul în noaptea magică a învierii, liniște și beznă, freamăt îngeresc și lumină deopotrivă, iar în această aparent nefirească rânduire doar murmurul rugăciunilor de îmbrăcare a veșmintelor și mai apoi cel al începutului de proscomidie mișcă imperceptibil flacăra candelei ce răspândește miros de măslină coaptă.
La 23.45 ropotul de toacă străpunge aerul și glasul clopotului se bagă în seamă imediat, ca și cum îngeri zglobii s-ar juca cu sunetele, urmând indicațiile unui portativ  pe care doar un copiii senini îl pot descifra. De aproape 22 de ani dau pagină cu pagină la rânduiala slujbei ce trebuie să înceapă. Paginile cărții ce-mi stă mereu în dreapta poartă semnele anilor, picăturile de ceară și scurtele însemnări îmi demonstrează că n-a fost an în care să n-am emoții, dar nu din acelea ce vin din neștiință, nicidecum, ci emoțiile acelea ale revederii cu cei pe care îi văd an de an în lumina pâlpâindă a lumânărilor, dar și  a descoperii de chipuri noi, căci an de an, parcă din ce în ce mai mulți, vin și din alte părți, mai ales tineri, să participe la bucuria  noastră.
Miezul nopții mă găsește, în această prea strălucită noapte, cu făcliile în mâini, trecând prin curtea bisericii plină de oameni, până-n șosea, dăruind tuturor lumină, cercetând bucuria lor și freamătul ordonat din care străpung urările de bine ale celor care își aduc aminte că fac asta încă din copilărie.
„Hristos a înviat”, iar răspunsul sutelor de voci vine imediat, „adevărat a înviat”, cântarea troparului făcând parcă să trepideze pavajul din curte, ducându-se nevăzut pe ulițele satului până hăt, departe, spre cimitirul parcă mai luminat ca niciodată.
Poate vă întrebați de ce am scris aceste rânduri, poate vă întrebați de ce nu am venit cu alt mesaj. E simplu, le-am scris drept mulțumire pentru cei care vin mereu la rugăciune, pentru docilitatea celor care ascultă cu atenție, pentru liniștea minunată din timpul tuturor slujbelor, păstrată de toți cei prezenți dar și pentru faptul că au cântat așa de frumos, pentru tinerii care au venit să se mărturisească, mulți, mai mulți ca niciodată, mai profunzi ca nicicând, mai maturi și mai responsabili, pentru faptul că la concursul de ciocnit ouă roșii biserica a fost plină ochi de seninul copiilor care fremătau de bucurie și ovaționau fiecare ciocnire, pentru faptul că am avut daruri pentru fiecare copil în parte, daruri de luminare a minții, și pentru faptul că, dincolo încercarea unei firești oboseli, am primit de la Dumnezeu lumina răbdării și dragostea ascultării.
Pentru toți, adică pentru cei ce-mi sunt aici aproape, dar și pentru toți, cei de mai departe care ați avut răbdarea citirii acestor rânduri, las un gând bun  de lumină, în nădejdea că dincolo de orice încercare a vieții, trebuie să îndrăznim, trebuie să încercăm bucuria, trebuie să gustăm liniștea, trebuie să trecem dincolo de zidurile convenționale ale materiei.

Hristos a înviat!


50 de comentarii:

  1. Hristos a înviat! Spiritul Sfânt al Sărbătorilor de Paşte să lumineze sufletele şi casele noastre! O singură dată pe an e Paştele, o zi specială, îmbogăţită de aroma bucatelor tradiţionale şi parfumul florilor de primavară ... ,,, trebuie să îndrăznim, trebuie să încercăm bucuria, trebuie să gustăm liniștea, trebuie să trecem dincolo de zidurile convenționale ale materiei,,.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Melinda, îți mulțumesc frumos pentru tot gândul bun venit de departe, atât de cald și senin!
      Zile cu binecuvântate clipe de bucurie să fie și la casa voastră!

      Ștergere
  2. Adevarat A Inviat!!!
    Gand bun si de la noi parinte.Tare mult mi-as fi dorit sa fiu acolo,stiind cu cata dragoste de oameni slujesti,mai ales intr-o asemenea zi de sarbatoare.
    Sarbatori cu bucurie si liniste sa aveti.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vreodată, Die, vreodată poate vei participa și la o slujbă, nu neapărat de înviere, săvârșită de mine. Și clar, nu că eu am mai mult har decât alți preoți, nicidecum, ci doar că în slujire mă contopesc cu cei prezenți într-un gând. Iar dacă mai sunt prezenți și prietenii, deja emoția este mult mai mare, aproape ca la prima slujbă săvârșită de mine, că doar știi ce nevinovat mi-s când sunteți prin preajmă.
      Zi binecuvântată să fie la voi!

      Ștergere
    2. Stiu cat esti de nevinovat,dar stiu si ca pui mult suflet in tot ceea ce faci,iar asta e cel mai important.

      Ștergere
  3. Răspunsuri
    1. Ana, zile cu binecuvântate clipe de bucurie să fie și la casa voastră!

      Ștergere
  4. Adevarat a Înviat!Multumim pentru tot!

    RăspundețiȘtergere
  5. Adevarat a inviat!
    Foarte frumos ati scris.
    Cu durere si regret marturisesc ca anul acesta nu am ajuns la Inviere. Nici nu stiu cand s- a mai intamplat asta, poate vreodata in copilarie, dar randurile de mai sus mi- au adus putina mangaiere si nadejde.
    Multumesc ca le- ati scris!

    Manuela

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc de gând și trecere, Manuela! Cred că te încearcă o senzație de neîmplinire știind că n-ai ajuns, la fel m-ar încerca și pe mine. Important este însă să păstrezi lumina în candela sufletului tot anul.
      Zi binecuvântată!

      Ștergere
  6. adevărat a-nviat.
    mă strecor printre perenele urări și vorbe. o fac gălăgios, ca de obicei.
    De câte ori ați intrat într-un mormânt la ceas de noapte? Mulți poate niciodată. - mai degrabă într-un cimitir, nu într-un mormânt. ar fi sinistră ultima variantă. da, am fost noaptea într-un cimitir de țară, locuind într-o casă țărănească vis-a-vis de acel cimitir și de biserică (de două ori mi s-a întâmplat asta, situațiile fiind aproape la indigo, undeva în nord, mai apoi ceva mai aproape, în sud) și da, senzația este unică. aș zice chiar sublimă. diminețile, când abia se căta de ziuă, ne trezeau bocetele femeilor și priveam fascinată pâlpâirea lumânărilor purtate de umbrele acelea mișcătoare.
    Așa-i altarul în noaptea magică a învierii, liniște și beznă, freamăt îngeresc și lumină deopotrivă, iar în această aparent nefirească rânduire doar murmurul rugăciunilor de îmbrăcare a veșmintelor și mai apoi cel al începutului de proscomidie mișcă imperceptibil flacăra candelei ce răspândește miros de măslină coaptă. s u p e r b! ai o mică bijuterie aici, în descrierea asta faină, care, practic este esența textului tău! și dacă ar fi să mă întrebi, ți-aș spune că asta și aici ar fi taina și s-ar opri timpul pentru mine. dar, cum nu o să mă întrebi, te întreb eu altceva, ceva mai concret: de unde ai avut lumina pe care le-ai împărțit-o oamenilor?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vezi tu, eu am mai intrat prin morminte (mai bine spus cripte/cavouri), mai ales în copilărie, când, dincolo de creșterea spirituală mai cădeam, firește, și-n joaca de dincolo de neînțelesul lumii celor mari.
      Aici, acasă, pot vedea cimitirul din curte, nu de puține ori aud plânsul sfâșietor al femeilor care și-au pierdut soții, părinții și/sau copiii.
      Zici tu de bijuteria scrierilor mele, a unor pasaje mai precis, dar eu nu pot afirma cele spuse de tine, asta ține exclusiv de trăirea și percepția cititorilor.
      Lumina o dau de când sunt preot de la candela aflată pe sfânta masă, cea descrisă succint în postare, despre care, acum ceva ani am mai vorbit. Nu iau lumină de la Ierusalim, mi se pare nu știu cum să uzez de această nouă oportunitate, îmi dă senzație de mercantil, chiar dacă, desigur, nu se pune problema de preț ori tocmire. Lumina de la Ierusalim, adusă în multe biserici este o transmitere de flacără, pe mine mă interesează ca omul să poarte tot anul, dincolo de plasmatica substanță primită în noaptea de Paști, lumina sufletească, cea care n-ar trebui să se stingă niciodată din candela sufletului.

      Ștergere
    2. pe bune? lumina de la ierusalim costă?!..
      știi, pe mine m-au întrebat copiii la un moment dat de ce sunt două învieri și cum rămâne cu lumina aia... care dintre ele este autentică? recunosc, la momentul meu mi-am pus aceeași întrebare. vrei să ți-o adresez acum sau aștepți să răspunzi direct minților mai puțin coapte, dar care pot penaliza orice argument care n-ar prea sta în picioare?
      dincolo de obiceiuri, tradițiile de resort despre care mai vorbim și în alte momente ale anului, ai idee cât de mult mă irită un gest, aparent minor, anume să văd abundența de ii purtate atât de fals modest și umil numai în aceste s_f_i_n_t_e z_i_l_e d_e p_a_ș_t_e, pe sistemu' suntem mai aproape de origini, credință, tradiție, bla.. bla...
      ca idee, oare câți dintre noi au așteptat să ureze hristos a-nviat! și câți au spus sărbători frumoase, calde, luminoase etc, etc când au plecat joi de la serviciu cu gândul la noua minivacanță?

      Ștergere
    3. Nu, lumina de la Ierusalim nu costă, am spus că mie îmi dă această senzație venind, cumva, din afară, asta pentru că aproape două mii de ani în bisericile noastre românești lumina s-a dat de la candelele ce ard pe sfânta masă. Nu zic că e rău cu lumina de la Ierusalim, dar, presupunând că avionul ce pleacă dinspre Tel Aviv spre noi nu poate decola din cauza condițiilor meteo 6-7 ore, nu mai dăm lumina?
      Altfel, lumina vine doar în prăznuirea Paștelui ortodox, chiar dacă sărbătorirea se face uneori în date diferite de cea a catolicilor, iar asta se întâmplă doar în biserica sfântului mormânt. Nu zic că bucuria credincioșilor catolici trebuie să fie ciuntită în vreun fel pentru că sărbătoresc la altă dată, ei celebrează, cred, cu aceeași bucurie resimțită de noi la ceasul prăznuirii. Important este ca toți, indiferent de parte, să purtăm, cum spuneam, lumina învierii în suflet făcând dovada, prin fapte, că purtăm cu vrednicie numele de creștin.
      Despre ii și alte ținute nu zic nimic, la partea cu moda și trendul sunt praf, chit că, recunosc, aș putea fi cârcotaș în anumite momente, dar mă feresc, și așa-s acid în alte situații.
      Despre ultimul tău gând, hmmm, da, majoritatea abia au așteptat să-și ia geanta pe umăr și s-o taie spre case și-n vacanțe. Lasă, că se vor întoarce la muncă fie lăudându-se cu chiolhanurile făcute, fie cu vaiete pentru cât sunt de obosiți.

      Ștergere
    4. vic, ce face masa aia să fie sfântă, dincolo de faptul că se află în altar? sper să înțelegi ce întreb, ca să nu folosesc prea multe cuvinte. relativ la întârzierea învierii, las' c-a reușit preafericitul, și preasătulul, și preaanchetatul popă de constanța (nu-mi asum titulatura lui de pe hârtie, pentru că mi s-a întors stomacul pe dos când l-am văzut pictat pe peretele interior al mănăstării sf. andrei - aia nouă -, alături de alți sfinți) să împartă lumină pe la 00:20, pe fugă la propriu, cu credincioșii fugind după și pe lângă el.. penibil. mdeci, las' că merge și-așa! doară era lumina sfântă de la ierusalim, adusă pe mare..
      ce zici aici nu înțeleg (nu se leagă în același fir logic): Altfel, lumina vine doar în prăznuirea Paștelui ortodox, chiar dacă sărbătorirea se face uneori în date diferite de cea a catolicilor, iar asta se întâmplă doar în biserica sfântului mormânt. app de asta, ai văzut știrea cu preotul armean, parcă, ce spunea clar cum sunt aprinse lumânările de la care, mai apoi, se împarte lumina, nicidecum nu apare foc/lumină/scântei pe sfântul mormânt și tot așa.. ar fi frumos, decent și cu adevărat de respectat recunoașterea adevărului - totul este la nivel de simbol, iar dacă intrăm mai mult în detaliu, pentru unii este un mod de a se căpătui, pentru alții de a se păcăli frumos și de a delega practic o parte din fricile, temerile și slăbiciunile lor. să nu crezi că hulesc sau nu respect momentul, doar discut cu tine despre ceva ce ține de job-ul tău. așa cum unii sunt făcuți și se pliază perfect pe ceea ce muncesc, la fel chestia asta este valabilă și în tagma preoțească.
      că tocmai citeam asta: Încă de pe vremea când Ierusalimul se afla sub conducerea musulmanilor a existat o doză serioasă de scepticism asupra acestui fenomen, însă acesta era tolerat pentru că pelerinii care călătoreau special pentru a fi martori la moment aduceau venituri consistente. Multe lucruri nu s-au schimbat de atunci și până acum.
      Când Ierusalimul a fost cucerit de cruciaţi, aceştia au izgonit preoţii bisericii ortodoxe şi aveau să descopere că au luat miracolul cu ei. Mai precis, focul sfânt a refuzat să se mai arate. Absenţa pelerinilor şi a taxelor plătite de aceştia l-au convins pe regele Baudouin să le permită preoţilor ortodocşi să revină în Biserica Sfântului Mormânt, însă întâmplarea a amplificat scepticismul. Arhimandritul rus Porfirie este o sursă care alimentează scepticismul.
      El a fost trimis în secolul al XVII-lea la Ierusalim de către Biserica Ortodoxă Rusă pentru a pune bazele misiunii rusești. În jurnalul pe care l-a ţinut el menţionează că preoţii din Ierusalim ştiu de faptul că miracolul e o făcătură. „Un ierodiacon care a intrat în altarul Mormântului atunci când, după cum crede toată lumea, focul sfânt coboară, a văzut oripilat că focul este aprins de la o simplă lampă de icoană care nu se stinge niciodată, şi astfel focul sfânt nu este o minune. El însuşi mi-a spus despre asta azi”, a scris Porfirie.

      acum stau și mă întreb pentru a nu știu câta oară, de ce atâta străduință și atâta spectacol pentru câteva zile, în fiecare an, când practic ar trebui să fim permanent mânați de aceleași imbolduri, la o adică, mai ales ăi cei mai credincioși dintre noi? de ce le trebuie acestora din urmă circul ăsta? oare așa se parafează mai bine un.. ceva perorat și indus permanent, nu?, de credința creștină, oricare ar fi ea, de-a lungul întregii vieți?

      Ștergere
    5. Sfânta masă, așa cum e denumită masa din centrul altarului are în piciorul ei, pus la slujba de târnosire (mi-ar fi plăcut să fi fost prezentă aici, la mine, când s-a petrecut asta) moaște ale unor sfinți ce rămân acolo sigilate în ceară curată sute și sute de ani alături de un hrisov. Pe sfânta masă se află în tot timpul anului chivotul în care se păstrează sfânta împărtășanie, se află cartea de căpătâi a slujbelor, Evanghelia, cel puțin o cruce cu picior și alte cruci, precum și un antimis (fără de care nu se poate face sfânta liturghie) ce are la rându-i un buzunar ce poartă moaște. Cu acest obiect se poate liturghisi chiar și pe câmpul de luptă, reprezintă temelia bisericii creștine prin jerfa celor ce au murit prin mucenicie pentru Hristos.
      Apoi, există obiceiul ca ierarhii locului, precum și ctitorii (cei care fac pe propria cheltuială, din temelii) să fie pictați în tinda bisericii, fără a avea aureolă ca sfinții (sigur n-ai observat detaliul), episcopii putând fi șterși și pictați cei în viață dacă pictura este restaurată complet.
      Despre veridicitatea luminii de la Ierusalim pot spune că o cred, n-am ajuns acolo, voi ajunge sigur, dar o cred pentru că patriarhul este cercetat cu de-amănuntul și de soldați cu credință musulmană, dar și de evrei deopotrivă. Cearta cu armenii e veche, în istorie existând o situație când ortodocșii au fost scoși din biserică de armeni și lumina a veni în bisericuța unde au slujit ortodocșii. Există în biserica sfântului mormânt un stâlp de piatră din care a ieșit lumina, se păstrează foarte bine mărturia. Gândește-te că la ce agitație e în lume pe tema credințelor că presiunea ar fi fost imensă dacă era un fals. Am citit o grămadă de articole pro și contra, cu argumente de ambele tabere. Rămân la părerea mea, izvorâtă din credință, că lumina vine de sus. Și mai e ceva, am citit (sper că am reținut corect, am să mai citesc dacă e nevoie) că au fost și ani în care nu a venit lumina, ceea ce demonstrează că a existat transparență și că totul are o rânduială.

      Ștergere
  7. Răspunsuri
    1. Zile cu bucurie și lumină să fie și la tine, Vladimir!

      Ștergere
  8. Răspunsuri
    1. Iuliana, zile binecuvântate cu senin, pace și bucurie să fie și la casa voastră!

      Ștergere
  9. Adevarat a Inviat! Citind randurile de mai sus, parca ma aflam si eu acolo ... tare mult mi-ar placea ca macar o data sa ma aflu si eu printre cei straini, noi. Sarbatori cu bucurie si liniste sufleteasca sa aveti!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mirela, îi spuneam și Diei, mai sus, că vreodată, indiferent de slujbă, poate voi avea prieteni din virtual, mult mai mulți la rugăciune, căci unii deja au fost, iar la alții, la anumite chemări, le-am fost aproape cu slujirea în anumite momente speciale ale vieții lor.
      Cu bucurie și pace să fie aceste zile și la voi!

      Ștergere
  10. Răspunsuri
    1. Mulțumesc de trecere și gând, Corina! Zile binecuvântate cu senin și bucurie să fie și la voi!

      Ștergere
  11. Adevarat a inviat!
    Sunt emotionata ca de obicei de intelepciunea, credinta, eruditia si mai ales de umanitatea acestui Preot ( intentionat cu majuscula...) , care iubeste oamenii si, prin nu stiu ce are special, ii face pe cei ce il asculta, sa-l iubeasca pe Dumnezeu..
    Noi suntem acum intr-o tara unde majoritari sunt cei ,, reformati"..copiii mei locuiesc aici.
    Oamenii sunt buni si calzi, dar ei nu se mai roaga..Bisericile, cu menirea lor de rugaciune, sunt tot mai putine
    Cele mai multe s-au transformat( prin inchiriere sau vanzare), in ...muzee, cluburi, pub-uri, chiar locuinte..
    Nimanui nu i se pare nefiresc.A fost o solutie ca acele cladiri sa nu intre in paragina.
    Eu nu sunt o crestina "practicanta"..
    Dar imi plac traditiile. Si imi plac oamenii bisericii care slujesc si transmit traditia si
    credinta la modul curat si.. rezonabil( adica nu-mi plac fanaticii din nici o tabara..) Asa ca am venit la copii cu oua rosii si cozonac de acasa, am rostit cu totii "Hristos a inviat"..si nu am fost la biserica pentru ca, va spuneam, nu am avut unde..
    Dar am fost impreuna si a fost bine.
    Cat despre miracolul luminii..nu stiu ce sa spun.
    Eu sper ca omenirea sa lase sa dainuie miracolele in mintea si sufletul nostru caci..avem nevoie.
    In fine, comentariul meu, de fapt, este un gand de admiratie si pretuire pentru tine, Parinte Victor, pe care sper sa te cunosc candva si sa te ascult in biserica , atunci cand il slujesti pe Dumnezeu, cu iubire pentru El si pentru oameni..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Întâi de toate îți mulțumesc frumos pentru gândul bun și pentru apreciere!Apoi, mărturisesc că eu, doar din câteva ieșiri dincolo de granițe am văzut că-s multe țările în care credința s-a răcit. Să întri într-o biserică goală, părăsită, e la fel de dureros ca atunci când intri în casa părintească în care nu mai e nimeni ori, mai rău, a fost și vândută. Și nu cred că Dumnezeu i-a supărat cu ceva pe oameni, cred doar că oamenii, primind din belșug din darurile divine, uită de Cel de sus în dorința de a se bucura la maxim de cele materiale, adică de cele care îi vor robi, din cele din care nu vor lua cu ei nimic la plecarea din această lume.
      Altfel, da, Paștile, învierea, trebuie să rămână permanent în candela sufletului indiferent unde ne-am afla, lumina se poartă permanent, iar bucuria păstrării ei vibrează, am văzut asta de multe ori, cu senin și mulțumire pe chipurile multor oameni.
      Vreodată, de ce nu, m-aș bucura să vă am în biserică, poate pe toți din familie, desigur, nu sub protecția anonimatului.
      Zi binecuvântată cu lumină, pace și bucurie să vie și la voi, acolo, departe fizic, aproape-n simțire!

      Ștergere
  12. Răspunsuri
    1. Zile cu binecuvântate clipe de bucurie și lumină să fie și la voi, Cristina!

      Ștergere
  13. Adevarat a inviat! Padre, ca de obicei, ati reusit sa ne transmiteti si noua din emotie! De-a lungul timpului, prin intermediul pozelor, parca am luat si noi parte la bucuria oamenilor care vin cu drag la biserica, si copii si batrani. Se vede ca oamenii aleg cu inima si va inconjoara cu bunavointa. Sunt rasplatiti cu daruire si caldura si asta se vede si se simte. Va uram toate cele bune si sa ne revedem sanatosi! Salutari fetelor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Laura, nu pot scrie tot ce simt, unele lucruri chiar nu pot fi scrise, ideea este că vindecarea mea sufletească și mai ales plata pentru strădania mea se reflectă în prezența oamenilor în biserică. Mi-e drag să vorbesc (tu știi asta), mi-e drag să predic și să învăț, pur și simplu mi-e drag de toți cei ce-mi trec pragul bisericii, de toți oamenii.
      Vă salutăm și noi, cu drag!

      Ștergere
  14. Multumesc pentru raspunsul la fel de emotionant..Deja simt de aici caldura luminii de acasa..si e foarte bine..
    Vom veni negresit la voi intr-o zi, macar cu o parte din familie
    Daliana Herascu ( un cititor oarecare..)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vă așteptăm cu drag, Daliana, rugăciunea unește oamenii atât de solid încât lumina pare să nu se mai stingă niciodată.

      Ștergere
  15. Adevarat a Inviat! Ati descris in amanunt emotia fiecarei Invieri pe care o traiesc an de an. Linistea insa lipseste tot mai mult din locasurile de inchinare. Tihna gasesc mereu in randurile de aici. Sarut dreapta, parinte!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu știu cum este la biserica la care mergi tu, Claudia, nu știu nici cum e în alte biserici, decât, desigur, din cele descrise de cunoscuții mei, dar știu că aici, unde slujesc eu de 22 de ani, în anumite momente totul e atât de curat și liniștit încât mă cutremur de nevrednicia mea.
      Zi cu binecuvântate clipe de bucurie!

      Ștergere
  16. Adevarat a Inviat! Cred ca nu intamplator am descoperit aceste randuri. Aveam nevoie sa gasesc un strop de lumina! Multumesc! Felicitari ptr ceea ce sunteti!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Rândurile mele-s simple, iar ceea ce mulți prieteni spun că ar avea strălucire, nu-i nimic altceva decât harul pe care Dumnezeu îl revarsă peste nevrednicia mea atunci când comunic cu cei ce-mi trec pragul bisericii ori, după caz, căsuțele virtuale.
      Mulțumesc frumos de trecere! Seară cu lumină și bucurie!

      Ștergere
  17. My spouse and I stumbled over here different web page and
    thought I might as well check things out. I like what I see so now i'm following you.
    Look forward to looking into your web page repeatedly.

    RăspundețiȘtergere
  18. Adevarat a inviat!
    Ce randuri...! :) Nici c-ar putea descrie cineva mai frumos :)
    Gand bun se indreapta si de la mine pentru voi.
    ps. vin rar, da' vin :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tot e ceva că ai prins să scrii până la Înălțare, că apoi salutul pascal nu se mai folosea. :P :)))
      Știi bine cum scriu, scriu simplu, voi sunteți cei care vedeți frumusețea celor pe care eu le simt și gândesc.
      Mulțumesc frumos de trecere și gând, Gaby!

      Ștergere
    2. Da' ma bucur sa vad ca mai sunt (incredibil) chiar si dupa mine :)))))))
      Seara buna, padre!


      Ștergere
  19. Adevarat a inviat, Padre, chiar dacă o spun în al 12-lea ceas!
    Incă visez la anul în care voi fi acolo, primind lumină, in biserica ta albastră nu doar cu gandul...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vrei să fugi din gardă pentru a vedea cum îmi fac eu gărzile? :D Totul e simplu la noi, inclusiv slujitorul, nimic nu duce spre epatare, poate că și de aceea îmi place atât de mult să slujesc, poate că și de aceea iubesc noaptea din lumina învierii.
      Oricând, cu bucurie, Tiana!

      Ștergere
  20. Hi there i am kavin, its my first time to commenting anywhere, when i read this piece
    of writing i thought i could also make comment due to this brilliant article.

    RăspundețiȘtergere
  21. Just desire to say your article is as astounding. The clarity in your post is simply nice and i can assume you're an expert on this
    subject. Fine with your permission let me to grab your RSS feed to keep updated with forthcoming post.
    Thanks a million and please carry on the rewarding work.


    my weblog doller rate

    RăspundețiȘtergere
  22. Se trasnmite liniştea, pacea şi împacarea din tot acest text! Mi-a făcut tare bine lecturarea lui. Mi-a adus o stare aparte. Vă mulţumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îți mulțumesc frumos și eu pentru răbdarea de a trece prin simplele mele rânduri și pentru gândul lăsat. A fost, vezi bine, exact cum spuneam la postarea ta, o intersectare de idei în puncte de dincolo de material.
      Zi liniștită și bună să fie la casa ta!

      Ștergere