duminică, 21 aprilie 2013

NINSOAREA FLORILOR



Alaltăieri a bătut vântul, a bătut rece şi tare, invidios parcă pe florile plăpânde ele copacilor ce taman s-au îmbrăcat de sărbătoare. Şi ele, florile, cu gingăşie se desprind din locul lor, dintre sepalele ce le-au fost casă, zburând spre seninul de cleştar al cerului.
Ducând un ghiozdănel roz în spate, o fetiţă ce se atârnase cu o mâna de bunica ce venise să o întâmpine, ridicând cealaltă mână spre cer privea spectacolul florilor prinse în vârtejul de aer exclamând: uite, mamaie, ninge! Şi bunica, parcă trezită dintr-un somn al grijilor multe i-a răspuns, sunt florile zarzărilor, maică, se scutură, s-a dus vremea lor.
M-am apropiat uşor cu bicicleta spre copila lipsită de griji. În timp ce privea dansul florilor răvăşite a întrebat din nou, mamaie, da’ de ce se duc spre  cer florile, acolo e casa lor? Şi ţopăind ca la şotron, legănându-se de mâna bunicii, a mers mai departe, fredonând cântecelul nou învăţat, vine, vine primăvaraaaa, se aşterne-n toată ţaraaaa… .
Şi mă gândeam eu, trecând spre ale mele, lovit dintr-o parte de vântul rece ce răscolea tot ce întâlnea în cale, mă gândeam la cuvintele psalmistului ce zicea că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut şi ca straja nopţii. Nimicnicie vor fi anii lor; dimineaţa ca iarba va trece. Dimineaţa va înflori şi va trece, seara va cădea, se va întări şi se va usca.
Covorul de flori albe, vii parcă, în putere vieţii lor scuturate de vântul ce a venit neaşteptat, m-a dus cu gândul mai departe, că la fel e şi omul, cum acelaşi psalmist spune că anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen; că trece viaţa noastră şi ne vom duce. Şi apoi iar, omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori. Că vânt a trecut peste el şu nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său.
Şi cum nici o desfătare a acestei lumi nu este lipsită de întristare, cum nici o mărire a acestei lumi nu rămâne fără de schimbare, ştiind că toate-s mai neputincioase decât umbra şi mai înşelătoare decât visurile, am zis în sinea mea, răspunzând cumva în gând fetiţei cu ghiozdănelul roz, că zborul dalbelor flori spre înaltul cerului, în bătaia vântului, nu-i nimic altceva decât omagiul adus Creatorului pentru scurta dar frumoasa viaţă de aici, căci şi pentru oameni spunem deseori, fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
Şi dacă uneori, copii fiind, ne întrebam unde dispare soarele la asfinţit, ştiam că dimineaţa îl vom revedea la răsărit. Şi dacă acum, maturi fiind, ne întrebăm unde se duc sufletele, la asfinţit, ştim (cei care ştiu, ori simt, ori cred) că vor avea din nou un răsărit.
Ninge şi acum cu alte flori, căci s-a pornit din nou un vânt ce scutură spre cer, mii de petale dalbe ce merg la rugăciune, plutind spre asfinţit, săltând a mulţumire.

26 de comentarii:

  1. Cuvintele dumneavoastră sunt mereu ca o mângâiere, mă fac să văd frumosul lumii în cele mai simple întâmplări şi tare mi-e drag să vă citesc. Poate ar trebui sa tipăriţi cândva, într-un volum toate aceste texte...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iuliana, mulţumesc frumos pentru cuvintele de apreciere. Deseori m-am gândit la scrisul unei cărţi, dar vezi, priorităţile-s altele, cel puţin deocamdată. Şi pentru că există această posibilitate virtuală de a publica, am să stochez aici, pentru o vreme, gândurile mele.
      Seară binecuvântată să fie la casa ta!

      Ștergere
  2. Sa ne traiti Parinte!

    Frumos ati mai spus: "zborul dalbelor flori spre înaltul cerului, în bătaia vântului, nu-i nimic altceva decât omagiul adus Creatorului pentru scurta dar frumoasa viaţă de aici"!
    Imi doresc ca atata timp cat traim, putin sau mult, sa aducem si noi un omagiu Creatorului, sa-i multumim in fiecare dimineata pentru ca: " in fiecare dimineata viata reincepe, mereu in miscare, renaste, creste,se transforma si se dezvolta. In fiecare dimineata, viata reinfloreste, isi deschide bratele catre cer, se multiplica, se manifesta, isi cauta perechea, se regaseste, se ofera, apare sub multiple forme, in mii de iviri, diferite si sublime, se reinventeaza mereu, mereu, miracolul etern al reinceperii unei noi zile."
    Iar seara, sa ne rugam pentru noi, pentru prieteni si pentru dusmani caci toti avem nevoie de binecuvantare.
    Sa nu uitam ca "Dumnezeu ne ofera doar trei raspunsuri la rugaciunile noastre: Da, Nu inca, Am ceva mai bun pentru tine.
    El ne binecuvanteaza in moduri pe care nu ni le putem imagina."

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ca de fiecare dată, Andreea, ai venit cu un comentariu complet, cald şi ziditor. Să ne fie gândurile luminate de lucrarea Duhului Sfânt spre a putea înţelege care-i rostul nostru aici, care-s îndatoririle noastre faţă de cele înconjurătoare şi cele interioare.
      Zi binecuvântată!

      Ștergere
  3. Multumim Parinte Victor!
    Ce frumos a-ti asternut cuvintele...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îţi mulţumesc frumos şi eu, Corina! Câteodată cuvintele vin de la sine, alteori trebuie să mă concentrez. Toate după voia Lui.

      Ștergere
  4. Natura e cel mai graitor exemplu pentru noi de putere,renastere,frumusete si smerenie, caci dupa fiecare iarna Dumnezeu asterne sub privirea noastra acest miracol al reinvierii pentru a crede,a capata puteri,a ne bucura privirea si imblanzi sufletul!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aşa este Nicol, ai sintetizat foarte frumos această trecere, această stare pe care noi, deseori, din cauza grabei nu o percepem la adevărata ei valoare. Mulţumesc pentru trecerea prin pagina mea!

      Ștergere
  5. cu mult drag citesc ceea ce scrieti.de fiecare data simt totul ca un balsam pentru suflet...va multumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îţi mulţumesc frumos pentru apreciere, Irina! Zile bune cu lumină lină să fie la casa ta!

      Ștergere
  6. De fiecare data cand vad ninsori de flori, imi imaginez cum trimite Dumnezeu ingerii si sfintii pe pamant, prin cele mai frumoase flori, copiii. Din pacate, de multe ori, vantul nemilos al nestiintei sau nepasarii spulbera intr-o clipa de neatentie aceste gingase flori. Pentru cele udate cu Taina Botezului, nu ar trebui sa ne facem griji, pentru ca ele sunt in mana Domnului.
    Dar pentru cele care nu au reusit sa vada lumina zilei sau sa fie botezate, ar trebui sa curga fluvii de lacrimi spre pomenirea lor si poate in acest fel, macar in noile generatii, parintii isi vor invata copiii sa pretuiasca tot ceea ce trimite Dumnezeu.

    Pentru rugaciunile sfintilor parintilor nostri, trece postul, se apropie vara, sa speram ca florile vor lasa in urma lor roade bogate, de care sa ne bucuram in lunile de toamna ale anului sau in cele de iarna ale vietii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Frumoase gânduri ai pus în comentariul tău, Adriana! Să dea Ce de sus să lumineze minţile tinerilor spre a-şi dori să vadă cât mai multe flori, spre bucuria lor şi mângâierea celor din jur.
      Zile binecuvântate să ai în bucuria aşteptării Luminii celei sfinte!

      Ștergere
  7. Ningea cu nea de floare peste bratele vesnicei naturi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi ştiu că după fiecare ninsoare de flori, urmează o primăvară ce-şi creşte rodul în ocrotirea verdelui şi a luminii. Zile cu pace şi bucurie să fie la casa ta, Simona!

      Ștergere
  8. Răspunsuri
    1. Adevărat a înviat, Monica! Să vă aducă ziua învierii lumină lină plină de speranţă!

      Ștergere
  9. Hristos a inviat , C.A !

    RăspundețiȘtergere
  10. Răspunsuri
    1. Adevărat a înviat! Zi cu lumină lină să fie la casa ta, Adriana!

      Ștergere
  11. Frumoasă scriere! Am citit mai multe. V-aţi gândit să le adunaţi în volum? Se simte în ele şi fiorul artistic, nu doar cel duhovnicesc. Îmi place că, pornind de la un fapt de viaţă (aparent) banal, o cotiţi cu măiestrie către lucruri înalte. Cred că aşa mi-ar plăcea să fie şi predicile (în general; unele chiar sunt).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc frumos, Florentina! Odată mi-a trecut prin gând să adun cele scrise pentru a le publica vreodată într-un volum, dar vezi, eu sunt un practic, un om tare activ, iar cei ce mă cunosc pot confirma asta. Acum sunt la slujbă, apoi la taste, mâine pe câmp, la betoane, prin solar ori grădină, la şcoală ori la vreo conferinţă, luptându-mă cu timpul şi învingându-l provizoriu în fiecare seară.
      Cu ajutorul celui de Sus am să fac şi acest pas, deşi sincer, cel mai mult ă dă înapoi gândul că trebuie să alerg după editură, tehnoredactor ori după alte lucruri absolut necesare publicării unei cărţi, iar aici sunt convis că ştii mai bine de cât mine, mult mai bine. :)

      Ștergere
  12. Nici vorbă, Părinte! Eu sunt expertă în a trasa sarcini altora (asta se cheamă delegare de responsabilităţi). După cum vedeţi, şi Dvs. v-am trimis una, aşa, prin ricoşeu. Tocmai pentru că sunteţi o persoană activă, că profesia vă solicită destul de mult, veţi delega această responsabilitate altcuiva (cuiva din familie, unui enoriaş, etc.). În toată această "poveste", treaba dumneavostară este să scrieţi. Succes! Aştept cartea. :)
    PS Îmi permit o sugestie: Episcopia din care faceţi parte n-are editură? Sper să nu mă afurisească Preasfinţitul! :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Episcopia nu are editură, dar lucrează cu o editură din Bucreşti. Am destui prieteni care se ocupă de aşa ceva, dar vezi, tot timpul priorităţile mele au fost altele, scrisu a fost doar un hobby, o încercare de evadare din banal (la început), o bucurie de a comunica cu prietenii mai apoi.
      Am să mă gândesc mult mai serios la acest aspect, iar rezultatul am să-l comunic în timp util, desigur. :)

      Ștergere
  13. Padre, sa ma ierti ca nu vizitez blogul tau decat foarte rar, din cauza unei dozari deficitare a timpului liber (scurt cel mai adesea). Cuvintele tale ziditoare si bunatatea ne mangaie inimile. Multumiri!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ești foarte indulgentă cu mine, cuvintele mele sunt doar simple și, recunosc, mi-ar plăcea să fie ziditoare. Ori, dacă e să fiu mai pragmatic, dacă ar arăta vorbele mele cum arată preparatele tale, apăi chiar că multă lume s-ar hrăni (sufletește) cum se cuvine.
      Mulțumesc frumos de apreciere!

      Ștergere