EXISTĂ MOȘ CRĂCIUN?

Liniștea stranie ce s-a lăsat peste sat contrastează enorm cu zgomotul cotidian, mult amplificat în ultimile zile, ce tinde să devină un obicei nesănătos în orice colț de lumea înaintea marilor sărbători. Veți zice că la ora la care scriu acestă postare e firesc, la 3 dimineața așa ar fi normal să fie, liniște, doar că și aseară a fost la fel, de parcă toți, epuizați de alergătura nebună pentru îmbelșugarea meselor, toropiți de căldura din case  și alungați de pe străzi de stropii rebeli de ploaie, se adăpostiseră în case spre odihnirea oaselor rebegite de frigul zilelor în care au trudit pe câmp, pe lângă porci ori pe lângă copiii neastâmpărați ce-și aruncă petardele prin orice cotlon. Liniște, liniște peste tot, chiar și prin răspântiile prin care, alaltăieri, ceata mare de colindători frumoși își striga bucuria și, cu guri însetate, toți din ceată, își sorbeau ceaiurile fierbinți pregătite de gazdele ce nu încetau a-și împărți covrigii, merele, nucile, portocalele, plăcintele și gogoșile purtătorilor de trăistuțe viu colorate. Liniște, ca și cum toți, mari și mici, dau roată bradului să vadă dacă sub crengile-i încărcate există vreun dar, cât de mic, cu care să-și bucure părticica de suflet în care încă se mai trăiește copilăria. E liniște acum, parcă și cerul, petice, petice, dă semne de liniștire, lăsând loc stelelor să-și facă magia pe bolta magică a nopții de Crăciun.  

„Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire”! Astă cântare îngerească au auzit păstorii din Beit Sabur, din câmpul aflat la 2 km de Betleemul Iudeii, din locul în care, păzindu-și oile la ceas de seară, au fugit să vadă ieslea în care Cerul s-a unit cu pământul, Dumnezeu făcându-se om pentru a-i reda omului posibilitatea de îndumnezeire, oferindu-i șansa de a depăși starea de chip, spre a putea atinge asemănarea cu Creatorul.

„Taică părinte”, mă întreabă o copilă pe drum, în timp ce colindam, „există Moș Crăciun cu adevărat? Că la mine în clasă nu mai crede niciunul că există”. Iaca, întrebare de 10 puncte când nu te aștepți. Nu vă pot ascunde faptul că am zâmbit bucuros la această întrebare și, cum mi-e felul, am răspuns, desigur, tot cu o întrebare. „Dar la tine în clasă, sincer, e vreunul care să nu-l aștepte, e cineva care nu-și dorește vreun dar, vreun cadou?” Deh, și eu am fost copil  și știu cum lucrează mintea iscoditoare a unui suflet de 10 ani. „Aaaa, păi dacă e așa, toți așteaptă, normal, și încă cum”, exclamă copila vădit surprinsă de răspunsul meu.

„Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David”.

Bucurie mare, asta ne vestește îngerul, iar noi, colindând, zicem gazdelor, de fiecare dată așa: „care bucurie și la voi să fie, de la tinerețe pân` la bătrânețe”. Asta ne lipsește azi, bucuria, bucuria de a fi și de a ne fi unii altora, căci încrâncenarea cotidiană nu lasă loc nicidecum loc de pace și de speranță, magii zilelor noastre aducând daruri otrăvite și, cei ce ar trebui să ne aducă vești bune ne prezintă, alarmant, vești care produc neliniște și groază.

Cel vechi de zile, despre care ne vorbește Daniel proorocul, bătrânul cu pletele albe ca lâna, cu tronul de foc și roțile de foc arzător, acela poate fi Crăciunul, El dăruiește fără să oblige, bucură fără să constrângă, atinge fără de răutate și dă viață din nesfârșita-i iubire.

M-am gândit mult dacă trebuie să mai scriu ceva într-o astfel de zi mare, m-am gândit că nu are niciun rost să-mi aștern gândurile printre „petardele” unor hăhăituri amestecate cu urale despre bani, mâncare multă și glume proaste. M-am gândit și, până la urmă am scris, în definitiv, am spus, doar un cititor dacă-și ridică ochii spre cer pentru a vedea steaua de binevestește, tot e ceva, înseamnă că lumea încă nu s-a sfârșit.

E liniște deplină peste tot, sclipesc beculețele prin brăduți ca într-un joc zglobiu de lumini și stelele pe cer sclipesc scăpărând tainice scântei. E liniștea pe care v-o binevestesc, e liniștea ce v-o doresc, e pacea cu care ar trebui să ne hrănim și taina cu care ne-am putea vindeca. E liniște acum, ca și când, tiptil, în șoaptă, ne apropiem sfios și nerăbdători deopotrivă să intrăm în casa unui nou născut spre a-i privi seninul somnului și zâmbetul viselor în care îngerii binevestesc bucurie mare.

Astăzi s-a născut Hristos și, născându-se an de an, pedagogic și izbăvitor, pentru fiecare dintre noi, aduce bucurie, aduce copiii pe la casele părintești, aduce colindătorii pe la casele noastre și îngeri buni spre călăuzirea pașilor noștri.

Hristos s-a născut! Bucurie vă doresc tuturor și, chiar dacă nu mai credeți precum cei mici, să știți, există Moș Crăciun, există în dorințele fiecăruia dintre noi, a tuturor celor care, indiferent de vârstă, fredonăm câte un colind și zâmbind, ca și pruncii, la vremea aceea în care nimeni și nimic din lumea asta nu ne-ar fi putut da înapoi de la gândul că vom primi ceva în dar.