marți, 22 octombrie 2013

NODUL


Loviturile barosului tot cădeau greu peste capul penei de fier din care săreau aşchii de fier încins. Şi peste loviturile ce cădeau în acelaşi ritm se auzeau  când şi când câte un icnet ce ar fi dus la gândul că lovitura aceea va fi decisivă. Cred că fac lucrul ăsta de cel puţin 30 de ani, din copilărie, îmi face plăcere să-mi sparg singur lemnele pentru încălzire. Şi de fiecare dată, în fiecare an, se adună într-un colţ, pentru munca de final, toate acele buturugi pline de noduri care aşteaptă să fie eliberate de presiunea în care şi-au dus viaţa.
De ce zic asta? Nu ştiu câţi din cei ce citiţi blogul meu aţi spart lemne, iar din cei ce aţi spart nu ştiu câţi v-aţi încumetat la buturugi, la lemne sucite şi răsucite de vremuri şi suferinţe. În momentul în care încerci să crapi un astfel de lemn te loveşti de o rezistenţă teribilă, una adunată în jurul unui nod, al unui punct din viaţa acelui copac  ce n-a ştiut să-şi ascundă suferinţa  decât acoperind acea vulnerabilitate din vremea când (poate) era doar un tânăr vlăstar. Şi câte suferinţe nu pot fi, de la căderea primelor frunze la care a asistat, simţindu-şi goliciunea în pragul iernii şi până la vânturile potrivnice, de la dăunătorii ce-i mişună pe sub coaja ce se zbârceşte cu trecerea timpului şi până la tăişul vreunui custuri care îşi învige tăişul mai în adânc. Uneori  suferinţa poate veni  din adânc, iar el, copacul, în lupta lui o localizează în chisturi ascunse, eliberând doar rareori din presiunea durerilor prin frunzele ce le lasă pradă vântului.
E greu să răzbeşti un nod pietrificat, e greu fiindcă de multe ori nu-l vezi, e ascuns în inima buşteanului şi nici cele mai ascuţite topoare nu-l răzbeşte. E nevoie de răbdare multă şi iscusinţă, căci trebuie căutat firul acela care duce la punctul în care aproape invizibil, cu iscusinţă, să poţi desface strânsoarea timpului care a conservat suferinţa.
La lovitura penultimului baros m-am oprit, aproape cedase, se auzea un troznet uşor ca de eliberare, iar ultima lovitură a deschis rana aceea care în zecile de ani se tot îmbrăcase de rânduri şi rânduri de coajă ce a supurat cleiul neputinţei de a striga.
Dacă ar fi fost om, probabil că un copac ar fi zis precum psalmistul: până când voi grămădi gânduri în sufletul meu, durere în inima mea ziua şi noaptea? Deşi, uitându-mă în jur, nu pot să nu văd cum chisturile de suferinţă şi durere se înmulţesc în inimile şi minţile celor care trecând prin anotimpurile vieţii aşteaptă momentul în care cineva să le scoată la suprafaţă acele noduri în care se închid în încercarea de a se apăra de cele ce vin deseori din exterior, uneori din interior.
Uneori suferinţa trebuie spusă, altfel  se adună , se tot adună şi formează un nod, mai întâi în gât şi apoi în inimă. Anotimpurile trec, vânturile bat mereu, frunzele doar uneori cad, interiorul însă, silit de coaja care se tot încreţeşte, adună în sine prea multă suferinţă.
Când în vatra sobei se aud uneori troznituri, pocnesc nodurile nedesfăcute, îşi spun povestea lor focului, apoi fumului care duce povestea purtată de vânt peste mări şi ţări, poate chiar şi peste lăstarul cel tânăr ce a răsărit în locul de unde nu de multă vreme a fost tăiat un copac suferind. 

39 de comentarii:

  1. Deosebit si adevarat...
    Multumim pentru poveste...

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu ştiu de ce se ]ntâmplă aşa, dar deseori am avut impresia, că barbaţii adună mai multe astfel de noduri. Poate mă înşel, dvs. cunoaşteţi mai îndeaproape sufletul omului, dar îmi pare mie că bărbaţii aleg datorită felului lor mţndru de a fi, să nu discute ce-i doare, de teama că ar părea că se plâng. Şi un bărbat nu ar trebui să se plângă, nu? Dar cred eu că şi lor le-ar prinde bine să-şi exprime nodurile şi să le spargă, pentru a nu se exterioriza puternic, mai târziu.
    Nu că nu li s-ar întâmpla aceasta şi femeilor, dar proporţia este mai mică, zic eu!
    O seară minunată, Părinte şi mulţimim de-nvăţătură! Doamne-ajută!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate că "nodurile" bărbaţilor nu-s mai multe, Mihaela, poate că-s doar mai mari (uneori), iar cu cât sunt mai mari, cu atât se sparg mai greu. Şi bărbaţii plâng, fiindcă numai lacrimile pot mângâia sufletul, dacă putem privi asta în modul fizic.
      Dacă nu am avea lacrimile n-am avea căinţa, n-am avea posibilitatea de a ne dezbrăca suferinţele, n-am putea spăla lumina ochilor pentru a vedea mai departe. :)
      O zi minunată să fie la voi!

      Ștergere
  3. Atacurile de panica se cam lasa cu noduri in gat. Asta, asa, ca o paranteza.

    Acum, revenind la radacinile de pe pamant, la trunchiurile noduroase si la rastignitele ramuri, in timp ce citeam ma gandeam ce perspectiva interesanta trebuie sa aveti toamna, cand se numara binecuvantarile naturii dar si ale duhului.Pomul vietii fiecarui om trosneste sub loviturile vietii, se scutura de noduri prin Taina Spovedaniei si isi adanceste radacinile in cer prin inrudirea cu Hristos.

    Sa ne ajute Dumnezeu, precum trosnesc sobele, sub valvataia focului starnit de lemne, tot asa sa trosneasca si inimile noastre in focul rugaciunii si din fiecare rugator, valatuci de slove fierbinti sa urce pana la Dumnezeu, de unde sa revina mirifice miresme binecuvantate in inimile noastre.

    Cu tomnatice imbratisari fratesti, cu recunostinta si cu nadejdea ca fata catre fata, cuvintele se vor rostogoli cu si mai mare usurinta, inchei semnand...o poama dintr-un pom.


    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îţi mulţumesc pentru frumoasele cuvinte ce au venit ca un coş plin cu roadele dulci ale unui pom bine îngrijit. Binecuvântată zi să ai, binecuvântată cu spor în cele bune!

      Ștergere
  4. Copaci suntem şi noi, părinte...cu noduri, cu scorburi, cu scoarţa pleznită, cu lăstari sau uscăciuni, cu crengi frânte, cu frunze smulse de furtuni. Taina noastră stă în înfrunzirea cea de-a pururi, pe care-o aşteptăm să biruie ameninţarea barosului...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aşa-i Mariana, suntem ca nişte copaci, chiar dacă, Scriptura ne coboară undeva mai jos, spunând că viaţa omului e ca iarba câmpului. Dar asta nu schimbă registrul problemei, fiindcă în bătaia vântului, în asprimea gerului şi arsura soarelui trăim mereu, şi peste toate, adunăm în noi şi loviturile ce vin de la cei potrivnici, strângem în noi întrebările pe care nu îndrăznim să le punem.
      O zi binecuvântată să ai!

      Ștergere
  5. Pentru ca nodurile să fie cât mai mici (sau deloc) e nevoie de multă spovedanie și de duhovnic iscusit, aftfel...."E greu să răzbeşti un nod pietrificat, e greu fiindcă de multe ori nu-l vezi, e ascuns în inima buşteanului şi nici cele mai ascuţite topoare nu-l răzbeşte. E nevoie de răbdare multă şi iscusinţă, căci trebuie căutat firul acela care duce la punctul în care aproape invizibil, cu iscusinţă, să poţi desface strânsoarea timpului care a conservat suferinţa."
    Așa apar bolile trupești și duhovnicești care ne omoară și trupește și sufletește.
    Sărut mâna , părinte! Mă bucur de noua scriere (metaforă) .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îţi mulţumesc frumos şi eu, Adelina, pentru gândul bun şi pentru apreciere. Aşa-i, multe lucruri aduna în interior pot fi deschise printr-o mărturisire curată, sinceră, cu lacrimi.
      Zi binecuvântată să ai!

      Ștergere
  6. Sărut mâna! Nu voi relua ceea ce au spus antecomentatorii (unii atât de frumos şi poetic, vezi com. Anonim care semnează "o poamă dintr-un pom"), însă voi spune ceea ce am afirmat şi cu altă ocazie: este foarte interesant modul în care porniţi de la un fapt banal, iată - spartul lemnelor pentru iarnă, şi ajungeţi pe un tărâm duhovnicesc, aşa fără să fie simţită trecerea aproape. Asta presupune talent, mă refer la talentul literar. Sunt oameni aflaţi în posesia unor cunoştinţe sau fapte extraordinare, dar pe care nu ştiu să le valorifice. Dumneavoastră faceţi literatură dintr-un nod! Continuaţi genul acesta de scrieri! Dincolo de înţelesul duhovnicesc (practic, acesta e un alt fel de cateheză), aceste mici bijuterii au şi valoare literară de netăgăduit (iar eu, datorită "năravurilor" mele, nu mai pot citi un text fără să îi simt "aspectul" literar). Mi-a plăcut, chiar dacă m-a dus cu gândul la acele tristeţi care urcă noduri în gât. Spor la scris şi la... spart leme! Ca iarna-i colea:)

    RăspundețiȘtergere
  7. Ei, Florentina, lemnele le-am dat gata, că nu mă prinde iarna niciodată cu lucrul neterminat, cu nodurile însă, mai am ceva de lucru, şi nu mă dau bătut, nicidecum.
    Tu zici de "năravuri", sunt bune năravurile alea ale tale literare, cu atât mai mult cu cât, aşa cum bine am văzut eu, sunt frumos ordonate şi pline de viaţă, sunt cu drag prezentate şi profesionalist schiţate.
    Eu am să mai scriu, căci mi-e drag să scriu, mai ales că prietenii mei citesc aceste simple rânduri-gânduri, în speranţa că poate vreodată le va fi de folos în vreun moment al vieţii.
    Îţi mulţumesc pentru calda apreciere şi-ţi doresc o zi minunată!

    RăspundețiȘtergere
  8. Padre cat de frumos o aduci din condei! Ar fi pacat sa nu aduni randurile-gandurile intr-un volum. O zi buna la casa voastra!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ei, Mariana, încă n-a sosit acea clipă, nu m-am "copt" destul pentru a scrie o carte, nu încă. Mulţumesc frumos pentru aprecieere!
      Zi binecuvântată să fie la voi!

      Ștergere
  9. Noduri la copaci, iar la oameni - noduli, chisturi, tumori etc...
    Cu adevarat, omul este precum pomul.
    Multumesc, parinte, pentru aceasta postare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îţi mulţumesc şi eu, Maryana, pentru gândul bun de apreciere! Ziua de azi, zilele ce vor urma, să fie cu lumină lină şi bucurie la casa ta!

      Ștergere
  10. Foarte frumos!Multumim Parinte Victor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc frumos, Mina! Zi bună şi caldă să fie la casa ta!

      Ștergere
  11. Ce frumos! Abia acum am reusit si eu sa citesc.
    Si cate noduri strangem de-alunul vietii, unele asa raman, altele se mai desfac.
    Ce bine ar fi daca am putea povesti toate durerile, dar e greu sa ne facem intelesi...uneori.
    Seara buna, Padre! >:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Meri, noi am mai vorbit despre asta, căci cu voia lui Dumnezeu viaţa a făcut posibil să discutăm mai mult. Ştii bine părerea mea, la fel cum bine ştiu şi eu cele pe care tu le spui. Există riscul ca povestind altora (celor ce nu înţeleg) nu doar să nu scăpăm de noduri, ci să căpătăm altele.
      Eu însă sunt un optimist, şi dincolo de toate cele pe care le poate aduna un om, văd şi locul în care le poate descărca, văd şi modul cum poate face acest lucru.
      Îţi mulţumesc pentru trecerea (şi) prin această pagină a mea.
      Seară bună şi liniştită să fie la voi!

      Ștergere
  12. Sarutmana Parinte!

    De fiecare data cand citesc ceea ce postati, mi se pune un mare not in gat, uneori trece repede dupa ce imi umezesc nitel ochii, alteori, ramane acolo luni de zile, fara sa pot sa-l dau la o parte, fara sa pot sa-l desfac.
    Uneori am curajul si postez si eu cate o impresie, alteori citesc, vreau sa scriu ceva, dar.......imi vad mai departe de treaba pentru ca nu gasesc cuvintele care sa exprime trairile din acel moment.
    Ceea ce stiu sigur este ca, indiferent daca mi se umezesc ochii sau nu, indiferent daca am parte de un nod de papiota sau unul marinaresc ........., cele scrise de Dumneavoastra imi fac mult bine.....si va multumesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îţi mulţumesc frumos şi eu, Andreea pentru că treci deseori prin pagina mea. Fireşte, ar trebui să-ţi mulţumesc şi pentru participarea la sfânta liturghie, dar asta o faci pentru sufletul tău.
      Eu scriu simplu, inspirat din simplitatea naturii, din căldura oamenilor, din curăţia credinţei şi-n luminarea Duhului Sfânt.
      Seară binecuvântată să fie la voi!

      Ștergere
  13. aceleasi ganduri impartasesc cu andreea alexe si maria udrea.sarut mana parinte. elena p.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc frumos, Elena! Vezi, acum când treburile se vor mai scurge, că vine iarna, poate că paşii spre biserică se vor îndesi, căci, după cum ştii, mă bucur să vă văd alături de mine cu cei mici, cu cei mari.
      Seară binecuvântată să fie la voi!

      Ștergere
  14. Fie ca rugaciunile Sfantului ocrotitor sa va copleseasca cu pace si bucurie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adriana, îţi mulţumesc frumos pentru gândul bun şi pentru urare! Nu am ajuns să răspund în ziua sfântului Victor, dar răspund azi, când îmi sărbătoresc ziua de naştere.
      Binecuvântată să fie această zi şi la casa voastră!

      Ștergere
    2. La multi ani! Ce este cu linistea aceata pe blog? sper ca sunteti bine cu sanatatea, familia si parohia. Doamne, ajuta!

      Ștergere
    3. Mulţumesc frumos, Adriana! Liniştea? Slavă Domnului că absenţa mea de pe aici nu este datorată vreunui lucru rău ci doar lipsei de timp. În ultima vreme am tot stat pe la biserică, fie cu slujbele, fie cu pictatul.
      Nădăjduiesc că şi voi sunteţi bine, inclusiv în această lume virtuală.
      Duminică binecuvântată să fie la casa ta!

      Ștergere
  15. LA MULTI ANI SI MULTA SANATATE !
    Sa ne slujiti in continuare asa cum ati facut-o pana acum.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îţi mulţumesc, Mircea! Mă bucur că ai venit să-mi urezi, chiar dacă nu ştiu de unde ştii despre ziua mea. Te aştept şi la sfânta biserică pentru a ne ruga bunului Dumnezeu pentru cele de fosol sufletelor noastre.

      Ștergere
  16. La mulţi ani, Părinte! Să fiţi sănătos şi să vă ajute Domnul în toate!
    Acum am aflat din comentariu, la anul sper să-mi aduc aminte. Nu e greu de ţinut minte pentru mine, ziua fiului meu fiind pe... 23 noiembrie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îţi mulţumesc frumos, Florentina, pentru gândul bun şi pentru trecerea prin pagina mea! Mulţi ani sănătoşi, mulţi ani cu bucurie şi înţelepciune fiului tău drag!
      Eu nu prea am mai trecut prin blogosferă, dar nădăjduiesc că odată cu stricarea timpului să recuperez, să pot trece din nou, mai des, prin paginile prietenilor.
      O seară binecuvântată să fie la casa voastră!

      Ștergere
  17. Cat de frumos si adevarat!
    Multumim ca ati impartasit cu noi din intelepciunea dvs.!
    Doamne ajuta!

    RăspundețiȘtergere
  18. La mulți ani, părinte ! și de ziua numelui și de ziua de naștere. Să fiți sănătos și să scrieți și pe blog! Spor în toate! Sărut-mâna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc frumos pentru gândul bun, Adelina! Lumina lină a sărbătorilor să binecuvinteze şi casa voastră!

      Ștergere
  19. Deacum am memorat......24 Noiembrie ..........zi de felicitari si de rugaciune pentru sanatatea si ocrotirea Parintelui Victor.

    La multi ani, sa ne traiti si sa va rugati si pentru noi, pacatosii!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Andreea, îţi mulţumesc pentru gândul bun şi pentru urări! Cele bune să fie şi la casa voastră, iar cu voia Celui de sus, să ne întâlnim cu sufletele curate în biserica noastră, în micul nostru sat.
      Rugăciunea nu-mi lipseşte, mai ales că de fiecare dată pomenesc oameni buni şi dragi.

      Ștergere
  20. Melly, îţi mulţumesc pentru apreciere! Înţelepciunea mea nu-i meritul meu, decât în foarte mică parte, căci meritul revine Celui de sus, de la El vine luminarea. :)

    RăspundețiȘtergere
  21. Impresionantă comparaţie, dacă pot să spun aşa, viaţa omului şi a copacului. Sunt foarte multe asemănări, de la noduri adunate în gât şi apoi în inimă până la coaja ce se zbârceşte cu trecerea timpului. Suferinţa o simte tot ce e viu, este cuprins în marea carte a vieţii ,,să nu trecem în zadar pe aici,,. Revenind la articol, nu, nu am tăiat niciodată lemne, dar ştiu că e foarte greu şi sănătos pentru fizic, Părinte, e de înţeles de ce nu te influenţează deserturile.....glumesc. Mulţumim pentru articol!

    RăspundețiȘtergere