miercuri, 18 ianuarie 2017

FRUCT DORIT, FRUCT PROMIS


Tot ce e bun în viaţă ori e imoral, ori ilegal, ori îngraşă”, cam aşa zice o zicală din secolul nostru.  În general,  lucrurile dorite, poftite, nu cresc pe oriunde şi nu se găsesc din abundenţă la tot pasul, iar pentru a avea parte de ele trebuie un pic de străduinţă şi musai un pic mai mult decât un strop de răbdare pentru a le obţine. De bună seamă că eu nu excelez, cred,  la niciuna din aceste virtuţi, aşa că de multe ori, nemeritat, contrar nerăbdării mele şi cu atât mai mult prea puţinei străduinţe, primesc cele dorite ca un dar de mare preţ, reuşind, cu prea puţină modestie zic, să nu cad nici în ilegalitate, nici în imoralitate şi, culmea, nici să nu mă îngraş.
Zilele astea mi-am mai îndeplinit un vis, de fapt, mi-am împlinit o promisiune, am dat sufletului ceea ce-i promisesem în toamnă, anume, răgazul de a gusta din fructul dorit, fructul promis, cel pe care, chiar dacă-l poţi găsi aproape peste tot, ţi-l doreşti cules dintr-un loc în care poluarea lumii nu viciază gustul, dintr-un loc în care, nu doar că-l poţi culege proaspăt, ci-l poţi mânca în tihna pe care tumultul cotidian nu ţi-o poate oferi decât în prea puţine cazuri.
Când doreşti să culegi un fruct dintr-un copac îţi faci planuri şi încerci, acolo unde nu-l găseşti la poale, să urci pe crengile de sus, să simţi furnicătura înălţimii în bătaia vântului potrivnic şi să te aşezi liniştit pe-o ramură solidă pentru a contempla împrejurimile în timp ce sufletul ţi-e plin de bucuria gustării acelui fruct minunat. 
Că n-a fost uşor nu trebuie să dezvolt prea mult, drumul lung şi biciuirea iernii nefiind decât fireşti încercări. Oboseala aproape că a lipsit cu desăvârşire, căci spre locul acela n-am plecat singur, ci cu un grup aparent pestriţ, de la slujitori ai altarului şi până la chefs bucătari, doctor cu mâini vindecătoare şi băieţi cu profesii diverse, legaţi  şi mânaţi deopotrivă de aceeaşi dorinţă, aceea de a gusta din fructul dorit şi promis sufletului în anumite momente ale vieţii.
Să ajungi pe Muntele Athos nu-i  greu, dar nici uşor nu este. Să ajungi însă pe Athos şi să găseşti zăpadă mai mare ca-n zonele de munte de la noi e chiar o raritate, doar la 20-30 de ani dacă ninge binişor, căci de nămeţi chiar rar de tot s-a auzit. Un munte invadat de zăpada rece ce a zgribulit livezile de măslini atinse de senectute şi pe sihaştri portocali ori lămâi ce se iţeau dintre maiestuoşii  dafini, nu ne-a împiedicat să simţim,
nu doar la propriu, căldura pe care muntele o emana prin ferestrele luminate de rugăciune ce se descopereau în fiecare mănăstire atonită în care am călcat, dar mai ales, în Vatopedul acela în care, rânduiala rugăciunii şi a muncii ar face să pălească de neputinţă şi un ceas elveţian de mare precizie.
Zice psalmistul aşa: „Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta...”. Când mergi la drum lung una din marile griji e mâncarea. Şi recunosc, pe drum, deseori, nu ca o ispită, discuţiile culinare au fost sare şi piper, iar cele pe care noi le discutam visând cu ochii deschişi n-au fost decât porţii de voie bună, căci mâncarea atonită, aparent săracă şi îmbrăcată riguros în calorii de post, s-a dovedit a fi mai săţioasă, în ciuda gramajelor mici, mai mult decât multe dintre bucatele bogate pe care noi le aşezăm pe mese când ne răzbeşte foamea.
Ştiu că v-aţi plictisit citind, dar nu pot încheia fără a spune cea ce este mai important, anume că, mergând acolo, am redescoperit (căci am mai fost cândva) stăruinţa în rugăciunea cea bună făcută pentru toţi cei aflaţi în încercări. Ştiu că se spune (şi sunt de acord cu zicerea) că „mâinile care ajută sunt mai sfinte decât gurile care se roagă”, dar sunt momente în care mâinile ne sunt legate, sunt momente în care neputinţa şi neştinţa omenească  nu pot ajuta, iar rugăciunea, mai ales cea nealterată de zgomotul lumii moderne, poate fi singura cheie cu care, pe anumite tronsoane ale vieţii, poţi deschide barierele ridicate în cale de inerentele probleme pe care le trăim.
Pe Athos rugăciunea e stare de rai. Nu că noi nu ne rugăm, nu că-n liniştea altarului în care slujesc nu mă regăsesc, nu că în căldura casei, indiferent de ceasul zilei, rugăciunea nu îmi este primită, ba da, doar că-s momente în care vrei şi simţi că trebuie să evadezi într-un loc în care, cum spuneam la început, fructul dorit şi promis sufletului nu este viciat, ci încă rodeşte cu gustul dintâi.
Fructul de care am vorbit are coajă puternică, e straiul prieteniei prin care miezul se simte protejat. Iar miezul, rugăciunea curată, poartă în sine culoarea seninului, gustul bucuriei, aroma liniştii şi textura speranţei, având ici-colo sâmburi de răbdare ca semn al curatei rodiri.

Zice psalmistul: „Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta”. Mi-aş fi dorit să vedeţi şi să simţiţi toţi cei ce mă citiţi starea trăită de mine acolo sus, cocoţat pe-o ramură de Athos. Dar mi-aş dori să ştiţi că pentru toţi, cel puţin cât mi-am putut aduce aminte, am lăsat un gând bun în gustarea rugăciunii, convins fiind că voi, aşa cum mă ştiţi, chiar şi când vine vorba de mâncare, nu gust decât ceea ce este bun pentru o viaţă din care nu poţi fugi de lume definitiv, ci doar să evadezi câteodată într-o livadă în care fructul rugăciunii rodeşte mereu cu gust Cer în oglindirea tainică a unei ape ce scaldă cu valuri de azur ţărmuri la care acostează tainic şi cetele îngereşti. 

39 de comentarii:

  1. Doar barbatii au acces la acest rai, dar ma bucur pentru tine, Padre.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, doar ei, dar nu merg doar pentru sine (cei din lume, cum am fost eu) ci şi pentru cei de acasă. Doar bărbaţii au acces, dar şi voi, femeile, aveţi o mare binecuvântare de care noi suntem privaţi, una minunată, aceea de a fi mame, de a da viaţă.
      Mulţumesc frumos, Dana!

      Ștergere
  2. Sa va fie spre folos duhovnicesc calatoria, Parinte! Si multumim ca v-ati rugat si pentru noi :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi-a fost tare de folos, Iuliana, m-a întărit şi liniştit deopotrivă, m-a făcut să-mi doresc să mai merg, n-am văzut încă toate mănăstirile din munte, n-am urcat încă pe Athon, vârful muntelui. N-aş fi putut gusta fructul rugăciunii doar pentru mine, l-am împărţit cu voi.
      Mulţumesc frumos şi eu! Zi binecuvântată să ai!

      Ștergere
    2. Sărut'mana Parinte!Mă bucur că ați avut ocazia sa reveniți pe Muntele Sfant,că i-ați dăruit sufletului prilejul de a poposi în Gradina Maicii Domnului!

      Ștergere
    3. Nicoleta, chiar că-i grădina Maicii Domnului, e locul unde te simţi protejat în rugăciune, post şi ascultare. E un loc minunat.
      O seară binecuvântată să fie la voi!

      Ștergere
  3. Mă bucur pentru visul împlinit și chiar am simțit printre rânduri emoția de a fi acolo unde te simți cumva mai aproape de cer. Iar gândul bun și rugăciunea spusa de tine și fructul împărțit cu noi, parca aduc un pic de liniște în goana asta nebuna in care , in intrecere cu timpul, uitam sa ne plecam ochii si sufletul asupra vorbelor intelepte care sunt acolo, asteptand cu rabdare sa le intelegem sensul.
    Așa ca, aceasta data, am sa-ti spun, om bun, doar un simplu mulțumesc pentru clipele pe care ni le-ai oferit.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. În sfârşit, ai ajuns la ceea ce spus de atâta vreme, că-s un om simplu, chiar dacă nu şi bun.
      Simţim uneori nevoia de a evada către locuri în care, departe de lume, încercăm să restabilim conexiuni mult mai puternice cu cei de lângă noi, cu cei care, trăind în lume, ne slăbim trăirea ancorându-ne în lucruri mărunte cu care ne umplem timpul.
      Zi minunată să fie la casa ta, Tiana!

      Ștergere
  4. când ai de gând să urci, vei putea și vei ajunge în vârful muntelui.. să-mi spui. atunci e rost de-o vorbă. :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu îmi doresc, rânduiala, cum ştii bine, cum deseori am aflat pe pielea mea, vine de Sus. Desigur, am să-ţi dau de veste, chiar dacă, mai mult ca sigur, vom mai vorbi până atunci.

      Ștergere
  5. E doar o primă scriere, nu? Sper, și-mi doresc, o povestire tip jurnal. Momente ca acestea, trăiri și popasuri în locuri ca acestea nu vreau să mi le imaginez, vreau să le palpez sufletește, și cum nouă femeilor nu ne va fi nicicând permis, deschide tu o fereastră pentru noi. Bine ai revenit acasă, printre cei dragi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu pot scrie "tip jurnal", alţii sunt pricepuţi la asta, chiar dacă-s restanţieri la scris de ceva vreme. :D
      Nu pot scrie tot pentru că nu am binecuvântarea (aprobarea) celor de acolo, n-am cerut-o, şi parcă n-ar fi drept să scriu despre ei fără să ştie. Plus de asta, unele lucruri nu se pot scrie, sunt mult prea de suflet, aşa că, de data asta, rămân doar cuvintele sărace peste care ai trecut înainte de a comenta.
      Bine v-am regăsit!

      Ștergere
    2. vezi de ce țintesc io direct și concret vârfu'?
      p.s. subscriu gălăgios la chestia cu jurnalul 'cela.
      (asta ca să rimeze cu danella..)

      Ștergere
    3. Dacă nu făceai gălăgie, cu rimă, desigur, aş fi crezut că scrie altcineva pe pagina ta. :))

      Ștergere
    4. îți garantez: acu' estem toate din mine
      aliniate disciplinat aci, la tine.
      ia vezi, mai știi, mai poți, te ține?

      Ștergere
    5. Că doar mă ştii, nu scriu prostii,
      doar rânduri simple, rânduri vii.
      O, da, mă ţine, că doar ştii.

      Ștergere
    6. a, bun. ceva, ceva știam eu, însă acu' rețin
      că nicicum, niciodat' prostiile nu-ți aparțin
      so, când o fi mai frig și timpul mai vântos
      vei scrie-n rânduri simple și despre 'cel athos..

      Ștergere
    7. voi scrie negreşit, îţi spun,
      voi scrie, chiar dacă nu-s aşa de bun,
      voi scrie, căci îţi spun, cu stimă,
      voi scrie, chiar dacă sunt slab la rimă.

      Ștergere
  6. ete! așa se scrie
    cu patos, bucurie
    de joc și când e vreme;
    nu ditamai poeme..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. eu nu-s brevilocvent, îţi zic,
      şi scriu trei pagini din nimic.
      acum e drept, că eu nu sunt poet,
      şi de aceea-n rimă-s desuet.

      Ștergere
    2. eu cred că toți suntem poeți
      indiferent de scriitură
      și nu musai brevilocvenți
      c-o luăm mai toți pe arătură..
      știi c-ai talent și te pricepi
      așa că lasă modestia
      e fain că multe le percepi
      cu toată empatia.

      Ștergere
    3. se ştie că ne-am născut poeţi,
      că la român rima nu-i conjunctură.
      se ştie că suntem suntem deştepţi,
      şi de cădem, ieşim chiar şi din arătură.

      Ștergere
    4. Ce cuvinte? Ce de sloave?
      Spuse de-oameni minunati.
      Eu ma rog la Dumnezeu,
      Sa ne tina pe toti frati.
      De ne-om exprima in proza,
      Sau in versuri de-om vorbi,
      Ma opresc din ce-am de lucru
      Domnului ai multumi.
      Pentru tot ce-mi scoate-n cale,
      Pentru oameni,pentru tot.
      Toate au un rost in lume,
      Stau pe ganduri si socot.
      Nespus ma bucur daca unii,
      Au urcat muntele sfant.
      Nespus ma bucur pentru altii,
      Ca-si duc crucea pe pamant.


      Ștergere
    5. vezi, sunt doar simple cuvinte,
      scrise-n grabă rând cu rând,
      pentru suflet, pentru minte,
      din inimă până-n gând.
      aparent un drum de Athos,
      e un drum ca orişicare,
      dar când pui în rugă patos,
      naşte binecuvântare.
      şi de-o fi să calc Athonul,
      mai în vară, de-o fi scris,
      am să las pentru tot omul,
      un gând pentru paradis.

      Ștergere
  7. Sa-ti fie de folos, Padre! Am reaimtit emotia care te-a stapanit.Si-ti doresc sa ajungi si in varful muntelui! Noapte buna, Padre!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A fost mai mult o împlinire decât o emoţie, dar una peste alta, totul s-a transformat într-o clipă de mulţumire sufletească.
      O zi binecuvântată să fie şi la casa ta, Mari!

      Ștergere
  8. Ma bucur ca ai scris, ma bucur ca ai ajuns, ma bucur ca existi. Imi doresc atat de tare sa ajunga si fiul meu acolo. Cu toti cei care au ajuns si am vorbit, sustin ca un astfel de pelerinaj te schimba pe viata. Dar nu-mi doresc sa ajunga pentru a fi schimbat ci doar pentru a fi binecuvantat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur şi eu că ai trecut prin simple-mi rânduri-gânduri, Carmen. Ştii, nu Athosul schimbă, ci omul se schimbă văzând trăirea de acolo, e ca şi cum te-i pune faţă în faţă cu propria-ţi persoană golită de toate cele ale lumii în care trăim. M-aş bucura dacă băiatul tău ar ajunge acolo (cu cineva care să-i arate totul ca într-o lecţie de viaţă), merită să vadă, acum, cât este foarte tânăr, că viaţa are şi valenţe pe care, din cauza tumultului cotidian, nu le poţi vedea şi trăi.
      Zi minunată să fie la voi!

      Ștergere
  9. Padre, ma bucur din inima pentru minunata ...nici nu stiu cum sa o definesc, cred ca bucurie sufleteasca, implinire sufleteasca. Ma bucur ca pentru mine, si stiu ca nu oricine ajunge acolo. Ca o gluma, sa stiti ca am trecut si eu prin fata muntelui :)))) dar de la distanta maxima. Oricum, multumim pentru ca gandurile lasate acolo si pentru noi! In unele cazuri, o inima sincera face mai mult decat 2 maini. Seara minunata, Padre!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Laura, cum ştii, sunt un om simplu (de la ţară). Eu nu strălucesc în nimic, dar, şi aşa ţters cum sunt, mă iubeşte Dumnezeu şi-mi dă mai mult decât merit, dăruindu-mi, de data asta, o călătorie în acest munte binecuvântat.
      Ori de câte ori pot, cu drag, pentru enoriaşii şi prietenii mei, las o rugăciune în orice loc binecuvântat.
      Să fie o seară minunată şi la voi, Laura!

      Ștergere
  10. Sa-ti fie de folos "evadarea",citind aceste randuri,e ca si cum am fi gustat si noi din acel fruct binecuvantat,mai ales ca stiu ca am fost si noi prezenti in rugaciunea ta.
    Iti multumim ca iti aduci mereu aminte de prietenii tai si stiu ca orice gand al tau ne este de folos.
    Eu iti doresc sa ai parte cat mai des de astfel de impliniri sufletesti.
    Seara frumoasa sa fie la casa voastra.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Die, dacă n-aş face asta, dacă nu m-aş ruga şi pentru prietenii mei, speciali toţi de altfel, aş fi un egoist care-şi urmăreşte propriul interes chiar şi înaintea lui Dumnezeu.
      Fireşte, nomainal nu era timp (fizic vorbind) să-i pomenesc pe toţi, dar un gând bun în rugăciune, ştiind problemele multora, am lăsat şi acolo, ştiind că Cel de sus va împlini neputinţa mea de a-i cuprinde pe toţi după nume.
      Îţi mulţumesc pentru trecerea prin rândurile mele simple şi-ţi doresc o seară binecuvântată!

      Ștergere
  11. Citindu-va si comentand din cand in cand aici, sunt convinsa ca v-ati rugat si pentru noi. Multumesc.

    Portocalele se pot manca imediat ce sunt culese sau trebuiesc trecute prin diferite procese chimice?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. M-am rugat, chiar dacă nu pentru toţi prietenii mei nominal, încercând să cuprind cât mai mulţi ştiind că prin iconomie, Dumnezeu va plini numărul şi numele celor pe care, din slăbiciune omenească şi lipsă de timp eu nu i-am putut cuprinde, dar pe care, în diverse situaţii, i-am pomeni la mine la altar.
      Portocalele se pot mânca direct, desigur, cu specificarea că unele, nealtoite, sunt acre la gust.

      Ștergere
  12. Ma bucur mult ca ati ajuns acolo! E un loc special pentru noi, ortodocsii!
    Va multumesc pentru interesul pe care il manifestati pentru postarile de pe blogul meu! Din pacate, nu pot sa fac publice comentariile in care apare numele meu real. Din motive personale am ales ca in spatiul virtual sa apar doar cu un pseudonim. Nu ma ascund, nu am ce ascunde, e doar optiunea mea pe care m-as bucura sa o intelegeti.
    Multa sanatate si bucurii, va doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur şi eu că ai trecut cu un gând pe-aci, prin pagina mea. Experienţa Athosului este una specială, diferită de locurile pe care le putem vizita în mod normal, iar ţi-o spun ţie, care ştii foarte bine ce înseamnă călătoria.
      Am reţinut şi celălat aspect şi am să mă conformez cerinţelor tale, e firesc, îţi trec mulţi cititori prin pagină şi nu ştii de fiecare dată cu cine stai de vorbă.
      Seară binecuvântată să fie la casa ta!

      Ștergere