miercuri, 25 februarie 2015

LUCRĂRI DE PRIMĂVARĂ


Fuse, fuse şi se (cam) duse. Cam aşa trebuie să vorbim despre anotimpul ce tocmai  plecă de la noi, târându-şi piciorul cu greu în încercarea de a mai stărui o clipă peste ţinutul unde primăvara trebuie să domnească pân’ la vară. Şi venind cu speranţă de viaţă nouă peste lucrarea lui Dumnezeu din munte şi câmpie, primăvara, scoate pe cei amorţiţi din case spre a vedea înţelepciunea cu care Dumnezeu a lucrat universul, spre a învăţa de la zidirea cea fără de suflet  cum trebuie să rodim chiar şi prin suferinţă.
Încep lucrările de primavară, iar o lucrare ce se săvârşeşte din timpuri vechi, poate chiar de la zidirea lumii,  este curăţirea viei şi a pomilor înainte ca pământul să se frăgezească pentru a primi seminţele. Şi când scriu aceste rânduri mă gândesc la Hristos care spune că pomul care nu aduce roadă trebuie să se taie pentru foc, comparând roadele aduse de om cu cele ale pomului ce îşi aduce roada sa spre bucuria stăpânului său.
Există o aşa mare legătură între om şi cealaltă creaţie, că nu ai cum să spui că nu sunt rodul aceluiaşi Creator. Şi deşi suntem stăpânii pământului în lucrarea noastră, mai avem mult de învăţat de la cele ce ne înconjoară.  Bunăoară, nu ştiu dacă vreodată v-aţi gândit că în momentul în care intrăm cu foarfeca şi fierăstrăul în grădină pentru a curăţa pomii şi via, rănim. E adevărat că nu au suflet,  dar faptul că le provocăm durere se vede din plânsul viei şi din cleiul cu care pomul încearcă să-şi acopere rănile. Numai că aceste răni sunt ca operaţiile ce au ca rol extirparea organului care nu mai face rod, care nu mai lucrează cum trebuie. Tundem via şi pomii, le ciuntim fără milă iar ele la timpul cuvenit, drept mulţumire, rodesc, căci acele ramuri tăiate renasc în crengile ce vor purta hrana noastră, în crengile ce poartă frunza care preia arşiţa verii pentru a ne da nouă umbră.
Am făcut această lungă introducere pentru a vă spune că am putea să învăţăm de la viţa de vie. Ea suportă tăierea nemiloasă a stăpânului şi plânge.  Lacrimile viei sunt tămăduitoare, sunt folositoare pentru vedere, pentru ochii care sunt deranjaţi de blefarite şi conjunctivite. Sunt folositoare în cazuri de dischinezie biliară, colecistită şi litiază biliară. Dar acest plâns al viei este folositor şi sufletului care nu ştie să plângă, omului care (poate) uită de Dumnezeu, care, ca şi  Petru, şi-ar dori să plângă de  amar. 
Via şi pomii netăiaţi devin hălăciugă neroditoare şi nu cresc decât pentru a folosi toată energia spre a hrăni ramurile ce se întind tot mai mult fără să aducă pic de rod. Noi nu aducem roadă pentru că ne folosim energia pentru a ne hrăni visele deşarte, noi nu rodim pentru că nu plângem, noi nu rodim pentru că nu lepădăm uscătura, noi nu aducem roadă deoarece faptele noastre rele sunt ca omizile ce mănâncă din sufletul nostru, noi nu rodim pentru că nu  ne curăţăm de ramurile ce se înalţă întru mândrie şi slavă deşartă.
Mi-am făcut curat în grădină şi mi-am curăţat toţi pomii. De-acum aştept soarele, el desăvârşeşte cele începute de mine, căci fără lumină şi căldură mugurii de rodire nu se grăbesc să iasă-n lume.
Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Ps. 50-11



30 de comentarii:

  1. Seara buna Padre.
    Adevarat,ne bucuram de zilele insorite si calde ale primaverii,de explozia florala,dar de cele mai multe ori uitam sa ne primenim si sufletele,sa le pregatim pentru ceea ce ne e dat sa vina.
    Daca sunt lucruri bune,nu ne putem bucura indeajuns pentru ca le percem ca printr-o pacla,ori daca sunt lucruri rele(pentru ca ne sunt date si de astea),nu avem putere sa le facem fata,fiind prea obositi ori fara de speranta.
    Vremuri bune sa fie la casa voastra.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De aia spuneam că sunt momente în viaţă când trebuie să învăţăm şi de la natură, Die. Vezi tu, şi peste pomi trece iarna, rabdă gerul, îndură nemiloasele vânturi, suferă fără podoaba frunzelor purtate vara, şi, cu toate astea, dincolo crengile ce se usucă de suferinţă, tot rodesc, îşi duc menirea până la capăt.
      Bunele şi relele, de foarte multe ori, sunt rezultatul acţiunilor noastre trecute şi prezente. Unele sunt independente de lucrarea noastră, nu le putem prevede, dar propriile acţiuni... .
      Să fie o seară bună şi la casa ta!

      Ștergere
    2. Adevarat zici.De aceea am precizat ca aceasta "curatire" a mintii si sufletului este doar la latitudinea noastra.

      Ștergere
  2. Sa ai spor Padre,dar ai grija ca vine zapada mieilor si babele....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Voi avea, chit că mai pot veni zăpezi rătăcite. De-acum nu ne mai speriem, a crescut ziua, se-agită vânturile, înmuguresc pomii şi se joacă păsările a căldură. :)

      Ștergere
  3. Multumim, parinte, pt paralela frumoasa si de folos. Si apropo de ce se spunea mai sus, parca de cele mai multe ori lectia celor (g)rele ne este mai defolos, pt ca sapa mai adanc in noi si scoate la iveala CINE suntem de fapt cu adevarat!

    Sarut dreapta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Claudia, cele grele pot fi mântuitoare când sunt acceptate ca făcând parte din crucea vieţii, căci dacă nu le înţelegem, dacă ne debarasăm de ele în căutarea (continuă) de lucruri uşoare, vom rămâne superficiali, de suprafaţă, nu vom reuşi să accedem la profunzimea vieţii.
      Mulţumesc de gând! Seară binecuvântată să fie la voi!

      Ștergere
  4. Buna seara, Padre! Spun doar ca v-am simtit lipsa! Ar trebui sa incep si eu curatenia... >:d<
    Numai bine si sanatate!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Laura, cred că lipsa mea a fost binevenită, nu v-am mai făcut gălăgie prin pagini. :)
      Curăţenie trebuie să facem mereu, a ca o veghe permanentă asupra celor din jur,asupra propriilor conştiinţe.
      O seară bună şi binecuvântată să fie şi la casa voastră frumoasă!

      Ștergere
  5. Seara buna la casa ta, Padre. Nici nu ai habar cat mi-a lipsit galagia aia de care vorbesti. La mine inca mai este o patura subtire de zapada, asa ca nu pot face mare lucru(ca nici nu pot si din alte motive, asta e o alta poveste)
    Si nu stiu daca pomii si via si florile nu au suflet, Poate nu in sensul in care percem noi suletul, dar daca tu nu ai grija de ele la timpul potrivit, cand vine vremea roadelor sau a inloririi, lipsa ta de grija se intoarce impotriva ta. Iar uneori e nevoie sa tai in carne vie pentru a vindeca. Chiar daca doare...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cristina, nu ştiu cât de bună e gălăgia mea, deşi, uneori poate fi mai bună decât un ceai amar, părerea mea, desigur. :D
      La noi s-a dus zăpada de ceva vreme, săptămâna trecută a fost chiar frumos afară, foarte frumos, motiv pentru care n-am pierdut nici o clipă.
      Cu tăiatul în carne vie, tu ştii mai bine, iar aici aproape că nu încape loc de metafore. Un lucru e clar, curăţenia, făcută la timp, indiferent de stare, este dătătoare de sănătate.
      O zi bună să fie la casa ta!

      Ștergere
  6. Buna seara, Padre! >:D<
    Citind blogul tau, mi-am amintit cum plangeam cand eram mica atunci cat curata tata pomii si taia cate o creanga de care eu ma agatam sa ma dau huta :))))))
    Minuata analogie ai facut tu aici!
    Chiar imi era dor sa citesc o scriere de-a ta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Meri, vezi, lucrarea celor mari pare deseori greşită celor mici. Într-un fel, extrapolând, la fel percepem şi noi uneori lucrarea divină, crezând că-s greşite anumite hotărâri. :)
      Îţi mulţumesc pentru trecere şi gând!

      Ștergere
  7. Superba lectie Parinte...am un sentiment de vinovatie citind aceste randuri....invataturi la care nu i-au aminte....multumim ca ne dati de citit si de gandit.ElenaP.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Elena, fără sentiment de vinovăţie, nu e cazul. M-aş bucura dacă aţi putea veni mai des la biserică, ştii bine că am mai vorbit despre asta. O zi bună şi binecuvântată să fie la voi!

      Ștergere
  8. Multa intelepciune in cele scrise!Multumim, Parinte! Sanatate si rod bun in toate!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc frumos, Nicoleta! Mi-ai distribuit blogul pe facebook, dar nu-ţi pot comenta. Ţi-am scris un mesaj, numai că e posibil să-ţi fi intrat în mesajele socotite ca spam, că nu suntem "listaşi" şi acolo.
      O primăvară binecuvântată cu lumină şi bucurie să fie la voi!

      Ștergere
  9. Motivele enunţate de dumneavoastră sunt aceleaşi pentru care niciodată nu mi-a plăcut să primesc buchete de flori, pentru că, deşi spunem că sunt doar nişte plante, ele simt. Îmi plac florile în mediul lor natural, în pământ, aşa cum îmi plac oamenii în mediul lor natural, pe pământ.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Maria, să-ţi spun un secret, bine, nu-i chiar secret, dar e un lucru ştiu doar de puţini oameni, mie nu-mi place să ofer flori. Ai zice că-i o mare problemă pentru un bărbat, dar recunosc, mi se pare stânjenitoare situaţia, cu atât mai mult cu cât sunt conştient că doar după scurte zile buchetul va sfârşi într-un tomberon. Ofer flori la ghiveci, ele ţin mai mult, mlt mai mult.
      Altfel, grădina trebuie curăţată, pomii aşijderea, altfel nu ar mai rodi, s-ar usca rapid, n-ar putea să ducă toată hălăciuga de crengi crescute aiurea.
      Mulţumesc de trecerea prin pagina mea!

      Ștergere
  10. :) Nici mie nu imi place sa ofer sau sa primesc flori taiate. Le prefer, la fel ca si dumneavoastra, pe cele in ghiveci. Vii, sa le zicem :)
    Spor la gradinarit, sa aveti! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă la mine e de înţeles, oarecum, că-s bărbat, când vine vorba de partea feminină e mai greu de înţeles. :D
      E drept, gusturile nu se discută, nici culorile, ceea ce înseamnă că eu nu-s diferit (ciudat) dacă apreciez florile în felul meu, căci bag seama că mai sunt ca mine destui oameni.
      Seară frumoasă să fie la voi, Claudia!

      Ștergere
  11. Bună seara Padre! Mă bucur mult că am găsit blogul ăsta mai repede decât pe altele. Și eu sunt un fel de grădinar, dar cu grădinița blocului. Anul ăsta cred că o să trag chiulul, pentru că munca mea ar fi în zadar. O să înceapă reabilitarea blocului și mi-e și groază să mă gândesc ce o să se aleagă de grădinița mea. Rămâne să am grijă de florile din balcon, pe gare le drăgălesc în fiecare zi, dar și ele vor fi oropsite, că le voi muta în casă, unde este mai puțină lumină și unde ajunge și soarele mai greu. Om trăi și om vedea cum o să mă descurc. Cred că anul ăsta e bună zicala „Scapă cine poate”. Sper să vină niscai muncitori mai civilizați și cu dragoste de plante și copaci. Tot răul spre bine, că poate așa ajung și eu, de pe schelele lor să curaș un corcoduș, dacă nu-l vor rupe ei când pun schelele. Ca de fiecare dată, mi-a făcut plăcere să citesc ce ai scris. O seară bună!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O să scăpaţi şi de problema asta, Mari, care în cele din urmă, e binevenită, ai să vezi apoi ce frumuseţe de blog o să aveţi. Plus de asta, ai ferma de pe facebook, nu? :)))
      Să fie o zi minunată la casa ta!

      Ștergere
  12. Bună dimineața, Padre!
    Ai dreptate. Zic cei cărora li s-a reabilitat deja blocul, că nu mumai că e mai frumos, dar iarna e mai cald cu câteva grade.Cât despre ferma de pe fb, trec acum să mai plantez câte ceva. Hihihi....
    O zi bună vă doresc!

    RăspundețiȘtergere
  13. Ce frumos cand cineva se gandeste si la ce simt plantele! Si ele au nevoie de zambete, de mangaieri, de grija ca si oamenii...Foarte frumos scrieti, parinte, ajutati gandul sa zboare in mijlocul naturii cu ajutorul cuvintelor bine mestesugite. Deja ma imaginez intr-o livada proaspat iesita din amortirea iernii! Sa ne traiti! Cu respect, Laura Nae

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Rânduri simple însăilate cu cuvinte curate, Laura, doar atât, meşteşugitul cuvintelor nu-i de mine, e de marii scriitori, eu doar relatez ceea ce-mi descoperă Dumnezeu prin cele ce ne înconjoară, filtrând totul prin lumina unui suflet trăitor în armonie cu cele din jur şi cu oamenii.
      Îţi mulţumesc frumos pentru gând şi pentru comentariu!

      Ștergere
  14. Nu stiu ca cel de rânduri simple va par dvs ca mie imi par nu numai deosebit de frumoase-meșteșugite cum a scris Laura, dar si profunde. Găsiți niste pilde în atâtea lucruri si situatii, ne deschideți ochii, ne învățați de bine si ne puneti mereu pe gânduri. Chiar aveti condei, profunzime si armonie, nu fiti asa de modest☺Seara minunata frumoasei familii si grădinii îngrijite cu dragoste!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ei, Mihaela, mă cam văd încolţit. :))) Cuvintele mele sunt simple pentru că nu scriu pentru a primi vreo notă, nici pentru rating şi nici pentru a epata, căci voi, cititorii mei fideli, dacă aţi dori astfel de scrieri, aţi căuta pe alte pagini. Cuvintele mele sunt simple pentru că-s inspirate din simplitatea naturii şi din frumuseţea harului ce vine de Sus.
      Seară minunată şi bună să fie şi la casa voastră!

      Ștergere
  15. Esti omul care si cand tace spune ceva. Eu astept cuminte cuvintele tale. vin cand trebuie si merg la suflet. Te rog strange si pentru al meu sot o sticluta de lacrimi de vie pentru Ursul care are o blefarita nimicitoare. Nicio solutie oftalmica nu-l ajuta perfect si chiar nu stiam pe cine sa rog. Pup un Padre drag si retele sale.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Offf, armen, e greu cu strânsul apei de vie, căci dacă la pomi stau bine, vie nu am decât 7-8 coarde, cât să am pentru mâncatul de struguri proaspeţi, nu de făcut vin. Practic, dacă ar fi să pun sticluţe, n-aş aduna nici 15 picături, asta dacă nu s-ar evapora. Trebuie să rogi pe cineva care are vie multă, o boltă ori o micuţă podgorie, unde-s coarde mai groase şi "rodesc" aşa cum se cuvine, apa aceea numai bună pentru problemele redate de mine în postare.
      Îţi mulţumesc frumos de apreciere şi-ţi/vă doresc sănătate maximă şi spor în cele bune!

      Ștergere