miercuri, 18 octombrie 2017

INTERZIS MINORILOR


Că numai mie mi se putea întâmpla, da, aşa-mi zic deseori, nu de alta, dar nu ştiu cum se face că-s uneori părtaş, alteori martor, în anumite scene din viaţa de zi cu zi, în aşa fel încât de multe ori chiar mă uit ca nu cumva cineva să-mi facă vreo farsă de genul celor cu camera ascunsă. Unde pui că de la o vreme, ca un făcut, e imposibil să nu mă întâlnesc cu câte cineva cunoscut, atât pe stradă, cât mai ales în magazine, şi nu doar în zonă, ba chiar şi pe o rază de 40-50 km.
Acum ceva zile, într-un hipermarket care-i destul de aproape de casă, unde chiar te întâlneşti cu oameni pe care-i vezi cel puţin săptămânal, grăbit, căci de obicei aşa îmi fac cumpărăturile, mă apropii de una din benzile ce duc spre casa de marcat ce taman se deschidea, bucuros că-i doar o persoană înaintea mea în timp ce pe banda de la casa 3 erau deja 7-8 cumpărători, dau să-mi descarc cumprăturile pe bandă şi observ că bărbatul dinainte mă invită să intru primul. Acu’ e drept, ne ştiam din vedere, ne-am mai văzut prin curtea şcolii la şedinţele cu părinţii, prin piaţă, dar de aici şi până a deveni aşa de respectuos  e cale lungă. Acu’ sincer, oi fi eu preot, dar asta nu înseamnă că trebuie să sar peste rând ori să accept, chiar dacă mă grăbesc, să intru înaintea altora. Ba mai mult, mi se pare normal să stau la rând, ca toată lumea, indiferent unde am de stat, fără să am niciun privilegiu, în definitiv, dincolo de zidurile bisericii preoţia o port prin vorbă şi faptă, nu (doar) prin haină.
Vă rog”, zice omul, un bărbat de aproape 50 de ani, proaspăt vopsit (ştiu că-s rău, dar parcă-i ciudat de tot pentru un bărbat să-şi vopseacă părul, dar fie), „puteţi intra înainte, că tot n-a venit fata la casă”. I-am  mulţumit pentru intenţie şi am rămas la locul meu, mai ales că după mine au mai venit  două persoane cu două cărucioare, realizând mai târziu de ce a vrut să mă lase înainte.  
Vine fata la casă, pleacă banda, curg produsele celui de dinaintea mea. Ultimul produs, un pacheţel, era pus într-o punguţă din aia mică, transparentă. În timp ce-mi aranjam produsele pe bandă să nu se rostogolească, doar vedeam mâna casierei care tot trecea produsul (pacheţelul) peste scaner şi ... nimic, asta în timp ce bărbatul dinaintea mea parcă se tot schimba la faţă.  Doar o fracţiune de secundă a durat până când, cu pachetul ridicat în aer, chiar în momentul în care mă apropiasem de casa de marcat, căci bărbatul deja aproape terminase de pus în cărucior tot, casiera a strigat către colega de la casa 3: „zi-mi şi mie, prezervativele astea noi, ce cod au?”, moment în care eu deja eram pe sub bandă, ca un fulger, încercând să-mi mai iau o pungă în plus, asta chiar dacă nu-mi mai trebuia. Toţi cei de la banda 3, dar şi persoanele din urma mea, s-au uitat în dreptul casei de marcat. Eu, inspirat, eram pe sub bandă, bărbatul dinaintea mea, săracul, galben-verde-roşu, toţi se uitau spre el ca şi cum din acea clipă devenise cel mai mare pericol public, mai cu seamă că până a ieşit din magazin, mai toţi se uitau spre el, şuşotind asemenea bătrânelor care-şi mai spun câte una punându-şi broboada în dreptul gurii ca un filtru împotriva bârfei.
Le-am luat”, îmi spune bărbatul în parcare, în timp ce ne puneam cumpărăturile în maşini, „pentru un prieten, că e ziua lui şi am zis să facem un pic de caterincă pe seama lui, să le punem printre cadouri”.
"Adame, unde eşti? Răspuns-a acesta: am auzit glasul Tău în rai şi m-am temut, căci sunt gol, şi m-am ascuns”, ăsta-i pasajul biblic în care, pentru prima dată, un om simte ruşinea. Este foarte adevărat că latinii aveau o vorbă: „naturalia non sunt turpia” (lucrurile naturale nu sunt ruşinoase), dar până unde merge naturalul, are cineva o unitate de măsură pentru asta, exceptând decenţa, care nici ea, la rându-i, nu are unitate de măsură? Şi apoi, când îţi vine să intri în pământ de ruşine, să te gândeşti, zicea cineva, că şi morţii tot în pământ intră, pentru care fapt, mai bine rămâi unde eşti şi încerci să repari eventuala greşeală.  Mark Twain spunea că „omul este singura creatură care roşeşte sau ar trebui să roşească”, iar cunoscutul biolog evoluţionist Charles Darwin, chiar a fost pus serios în dificultate datorită acestui aspect, spunând la un moment dat că „suntem singurele primate care se aprind în obraji ca răspuns la situaţiile jenante prin care trec, când ne ruşinăm sau când suntem prinşi cu o minciună”. 
Pfoaii, că inspirat am fost când am intrat sub bandă, probabil că dacă nu aveam această inspiraţie de moment, ori poate că îngerul păzitor m-a ferit, toată lumea s-ar fi uitat spre mine, şi nu ştiu cum aş fi reacţionat, credeţi-mă, mai ales că mi-am adus aminte o situaţie din copilărie în care chiar aveam de ce mă ruşina. Şi zic asta fiindcă nu ştiu dacă aveam mai mult de 8 ani când, în joaca prin utilajele vecinilor care mai lucrau la SMA (secţia de maşini agricole a CAP-ului, pentru ăi mai tineri), am găsit, dimpreună cu alţi copii de pe uliţă, vreo două ţigări într-un tractor, Carpaţi cu filtru chiar, pentru cine-şi mai aduce aminte. Dar cum să împarţi 2 paie la 3 măgari? Nu merge, fireşte, aşa că a picat beleau pe mine să merg la magazin, chipurile să iau nişte ţigări pentru vecinul cu pricina, în aşa fel încât să avem fiecare din noi câte o ţigare numai bună de fumat în glugile de coceni din grădini. Mda, aţi citit corect, aşa de mare a fost tentaţia la vârsta aia încât am avut curaj să merg să cer ţigări, motivând că-s bani de la vecinul care, prins cu treburi, nu putea veni. Răspunsul gestionarului a venit ca un trăznet: „măă, copile, te spun lu’ popa (tata), nu-ţi e ruşine! Mai devreme a venit altu’ de a cerut ţigări, tot pentru Nae” (vecinul cu tractorul), nu ştii că e interzis minorilor? Şi în momentul ăla am simţit cum tot sângele pulsa în obrajii arşi de soarele verii ce taman se scursese. Abia mai târziu am aflat cuvintele lui Nicolae Iorga care spunea că „cea mai mare ruşine e cea pe care n-o vede nimeni: ruşinea ta de tine însuţi”, întărindu-mă şi cu cuvintele Ecclesiasticului care grăieşte aşa: „căci este ruşine care aduce păcat şi este ruşine care aduce mărire şi har”.

15 comentarii:

  1. Padre, dupa o zi grea pe care o resimt, articolul a venit la marele fix, nestiind inca despre ce este. Dar mi-am spus in sinea mea, o ca bine mi-ar prinde :))
    Initial, pe masura ce parcurgeam textul, aproape ca imi conturam un comentariu, si tare mi-a placut: "incolo de zidurile bisericii preoţia o port prin vorbă şi faptă, nu (doar) prin haină".
    Citind pana la final, m-am destins si evident, amuzat la maxim incercand sa imi imaginez toata scena :)))))
    Multumesc, Padre! Mie chiar mi-a fost de folos si momentul si postarea in sine! Seara frumoasa si salutari fetelor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Laura, când mai ai zile grele, spune-mi, că scriu eu ceva, nu mă las, nu vă las. :))
      De-acum mă ştii bine, atât în virtual, cât şi-n real, ştii bine care-mi este firea. Cred că dacă erai în spatele meu, ca următor client, te-ai fi prăpădit de râs.
      Offf, una peste alta trebuie să luam viaţa cu cele bune şi cele mai puţin bune, nimeni nu e perfect în toate.
      Mă bucur că ţi-ai mai descreţit fruntea şi-ţi doresc o seară binecuvântată alături de băieţii tăi!

      Ștergere
  2. Bietul barbat. Casiera a fost indiscreta si a creat situatia asta jenanta. Iar eu m-am delectat cu cateva randuri care mi-au descretit fruntea. O seara buna la casa voastra, Padre!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Casierele de la marile magazine au foarte mult de lucru, pentru ele marfa e marfă, clienţii sunt clienţi, acolo-s la lucru. Evident, unele lucruri nu pot fi vânturate aşa, pur şi simplu în faţa tuturor, dar... .
      Seară bună să fie şi la casa ta, Mari!

      Ștergere
  3. Măi, Padre, măi, m-ai făcut să râd la ceas de seară :))))))
    Tu ar trebui să publici o carte cu toate articolele tale, pe bune.
    Prea bine le povestești și e păcat să nu rămână și tipărite, nu doar pe blog.
    Seară bună să ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Meri, nu ştiu, poate vreodată voi ajunge şi la acel moment, dar trebuie să mai cresc, mai am de învăţat, inclusiv în cele ale scrisului. Până atunci mă bucur că vouă, care-mi treceţi pragul virtual, vă place.
      Seară bună cu căldură să fie şi la voi!

      Ștergere
  4. Sarutmana de poveste si mai ales de talcuirea de la final, Parinte! Amuzant pentru noi, nu si pentru bietul om.
    Obisnuiesc ca seara in pat, inainte sa sting lumina sa citesc cateva pagini. Ma gandeam ca tare mi-ar placea sa citesc dintr-o carte cu astfel de povestiri cum numai dumneavoastra stiti sa scrieti. Cred ca ar trebui sa fie o carte foarte groasa, ca n-as vrea sa se termine prea curand :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îţi mulţumesc pentru gând şi apreciere, Iuliana!
      Omul, da, a fost pus într-o situaţie stânjenitoare, chiar dacă nu săvârşise niciun rău. Probabil că nu gestul casierei l-a pus în situaţia asta cât privirile celor din jur, atât de cercetătoare.
      Ei, cu cartea e altceva, bag seama că-s tot mai mulţi care-mi spun asta. Probabil că vreodată am să fac şi acest pas, chit că-mi spun mereu că nu am stofă de scriitor, că dacă e să public singurul folos al cărţilor mele, cărţi cu simple cuvinte, n-ar putea fi decât de a sta deasupra vreunui borcan cu lapte prins ori altceva de acest gen. Ei, dar nu aduce anul ce aduce ceasul, mai ştii?
      Zi binecuvântată să ai!

      Ștergere
  5. Interesantă pățanie și foarte des întâlnită. Din păcate este regretabil, comportament deviat, casiera, cumpărătorul și mai ales oamenii. Iată, se rușinează și mint pentru lucruri normale, alții nu au pic de reținere la ,,a se holba,, la om. Da, da ,,holbatul,, ăsta este adevărata rușine. De ceva timp, am descoperit, că se poate și așa, adică ,,rușinos,, să te uiți insistent la om, să-i urmărești acțiunile, să vezi cu ce e îmbrăcat, să stai în geam, să stai în poartă la taclale ... doar, doar trece un vecin ... să vezi ce aduce în sacoșe, de unde vine, cum arată .... bat-o vina de curiozitate! Rușinos să te uiți la produsele omului(din coșul de cumpărături sau de pe bandă)...ce să mai zic, casiera ,,zero,, să strigi în gura mare, da, era un produs intim, un produs firesc, dar nu trebuie să strigi ca la piață, așa au oamenii ocazia să se holbeze. Intenționat folosesc cuvântul ,,holbat,, oofff...comportamentul, o mare problemă! O carte ... daaaa ... ce bine ne-ar prinde, un volum complet cu toate povestirile! O zi cu spor, și curioși cât mai puțini! Numai bine, cu drag.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. D-apoi, Melinda, eu văd obiceiurile oamenilor, dar pe de o parte ştiu că nu le pot corecta pe ale tuturor, e imposibil; pe de altă parte ştiu că la rândul meu nu sunt un om perfect, am lacune şi slăbiciuni pe care poate alţii, la rândul lor, le observă la mine şi nu mă pot (nu îndrăznesc) corecta. Şi asta e de când lumea,clar, mai ales în micile comunităţi, acolo unde oamenii se cunosc între ei şi îşi "permit" astfel de scăpări ce depăşesc într-un fel sau altul decenţa unei intimităţi sociale nescrisă în vreun manual. Cu cartea, hmm, mai vedem, e prea mare pasul să trec de la statutul de om simplu la scriitor, nu crezi?   Spor şi ţie în cele bune!

      Ștergere
  6. Desigur ca m-am amuzat, la fel ca restul lumii. Ai un dar de a povestii de te asemuiesc cu Creanga :))) Pacat ca a fost prea scurta...e ca si cum ei in mana o carte buna/palpitanta si esti curios sa vezi ce se mai intampla. Cine stie, poate la pensie o sa ai timp sa le publici intr-o carte.
    Situatia a fost penibila,dar penibilul la creat domnul respectiv. Unui barbat care-si vopseste parul nu ar trebui sa-i fie rusine atunci cand cumpara prezervative. Mai mult de atat, la noi inca sunt subiecte tabu atunci cand vine vorba de prezervative, sex,erectie, infectii cu transmitere sexuala...cred ca era mult mai ok daca mergea intr-o farmacie si cumpara acele prezervative. In felul acesta scapa de curiosi si barfe. :)
    Numai bine si salutari fetelor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Simona, tu eşti cadru medical, lucrezi cu fel şi fel de oameni, cu probleme mai mari ori mai mici, cu boli şi disfuncţionalităţi de care cei sănătoşi sunt străini. Da, farmacia este locul cel mai nimerit pentru vânzarea unor astfel de produse, dar piaţa liberă şi legile incomplete creează portiţe pentru astfel de situaţii.
      Altfel, cu cartea, mai vedem, aşa cum am spus şi-n comentariile anterioare, încă nu-i vremea, ori, mai bine spus, încă nu mă simt pregătit, lăsând deoparte că pentru asta e nevoie şi de un pic de timp în plus, de ceva bani în plus.
      Salutări ţie şi băieţilor tăi!

      Ștergere
  7. Hm, da, suntem deficitari in materie de cod al bunelor maniere. Daca treceau pe langa raftul de prezervative, pe oamenii aia ii bufnea rasul? Ce e atat de amuzant la produsul asta, de facem atat caz de el si ni se pare atat de special omul care le cumpara? E un produs firesc, asa ca nu ar trebui sa ii acordam nici un fel de atentie, dar deh, dupa o epoca in care acest produs era interzis, a devenit subiect de senzatie. Bieti romani, biata tara.
    Va inteleg jena si ma bucur ca ati avut nevoie de sacosa, apreciez si faptul ca ne-ati povestit patania, dar, desi plina de umor, mi se pare totusi trista. Suntem ca un popor care traieste vesnic in copilarie si nu se mai maturizeaza odata.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cristina, mai avem mult până departe, ca sistem social vorbesc. Bine, partea morală ce face trimitere la contracepţie e de discutat, dar nu trebuie să uităm că-s oameni care, din cauza anumitor boli, chiar dacă nu-şi doresc, sunt obligaţi să folosească şi altfel de produse.
      Arătatul cu degetul este sport naţional la noi, chestie balcanică ce la români a prins din plin. E foarte adevărat că la noi şi legile-s permisive, că se pot vinde anumite produse oriunde, aşa cum încă se mai vând ţigări la bucată.
      Mulţumesc de trecere şi comentariu! Zi minunată să ai!

      Ștergere
  8. Partea morala a contraceptiei, parinte, incumba multe argumentari, fara indoiala. Chiar as fi curioasa care va e punctul de vedere asupra acestui subiect, dar imi dau seama ca locul acestuia nu e pe un blog.
    Multumesc de urare si va doresc asemenea.

    RăspundețiȘtergere