Lacrimile unui văzduh brăzdat
de stihiile unei nopți vântoase se tot scurg peste sat și peste lume. E așa de
liniște în ceas de noapte încât picăturile de ploaie se aud în plinătatea lor,
vântul, ca dirijor, doar aruncându-le peste tot ca pe un portativ ce se scrie
în direct spre vestirea unui eveniment celest ce străpunge veacurile.
În trecerea anilor
Nașterea Domnului mi se pare din ce în ce mai profundă în simțirea tainei, dar
și din ce în ce mai comercializată într-o lume mult prea ancorată în acest
consumerism ce ucide, parcă, și bruma de umanitate ce a rămas în noi.
Pe scurt, asta pentru
că mereu zic să nu mai scriu mult, Nașterea Domnului nu este despre nimic
material, asta doar dacă nu vorbim despre sărăcie, adică despre lipsuri, căci
în sărăcia unei iesle din pustiul Betleemului S-a născut Cel fără de început,
într-o peșteră deasupra căreia acum se află un altar sfânt, un spațiu sacru în care Liturghie de Liturghie Hristos se naște,
se jertfește tainic și se oferă tuturor celor care știu și își doresc să simtă
viața ca pe o îndumnezeire treptată, ca pe o dorință de desăvârșire a iubirii
ce leagă Cerul de pământ și pe oamenii buni, deopotrivă, între ei.
Da, despre asta e vorba
de Crăciun, despre iubire. O să-mi ziceți că nu are cum, că e prea multă
suferință în lume. Știu, așa este, dar mai știu și că acolo unde este iubire a
fost și este mereu suferință, pentru că iubirea deschide de fiecare dată cea
mai frumoasă și sensibilă parte din om, adică sufletul său, fiindcă în sufletul
omului se produc implozii și explozii de durere și fericire, în sufletele
omului dorințele se fac stele căzătoare și, deopotrivă, stele călăuzitoare, iubirea
fiind singura care poate deschide baierele dărniciei, ale dăruirii, ale
iertării, ale credinței și ale nădejdii.
Hristos Domnul s-a
născut în sărăcie, în lacrimile unei Maici ce a fost nevoită să ia drumul
pribegiei, în suflarea caldă a unor animale mirate și ele de oaspetele ce le
înnobila ieslea și, desigur, într-o arătare îngerească ce nu pricepea cum Cel
ce a făcut cerul și pământul se smerește, din iubire, încât să îmbrace haina de
piele într-o lume și pe atunci greu încercată e lacrimi.
De ceva ani la noi se
colindă cu colindă curată, simplă, contrastând, clar, cu ne-colindele pe care
uneori suntem nevoiți să le ascultăm, acele cântece străine de duh, alterate de
tehnologie, cântate strident ori fals prin microfoane ori boxe ce nu transmit
decât zgomot, cu versuri care nu inspiră decât o dorință de a închide tot spre
a asculta lăsa loc liniștii, a timpului dintre travaliu și naștere, clipa acea
în care viața capătă voce dând ochi cu lumina.
Mă opresc din scris,
am zis să fiu scurt. Picăturile de ploaie cad necontenit, cad ca și cum
rugăciunile oamenilor de pretutindeni se împletesc în dorințe pe care nu le pot
mărturisi ori arăta nimănui, ca și cum ar plânge de durere, de dor ori bucurie,
prin binecuvântate ploi, ca și cum un Prunc sfânt, departe de ceea ce ar putea
aduce un Moș Crăciun adoptat de oameni, poate vesti doar binecuvântând cu un surâs ce vestește tuturor, că viața trebuie să
meargă mai departe.
Crăciun fericit? Da, e
doar o întrebare, dar poate exista fericire dacă nu e iubire?
Crăciunul este despre
iubire, da, și dacă oamenii nu vor învăța acest lucru, lumea va continua să
supraviețuiască tot plângând, bunele dorințe vor fi mereu doar stele ce
strălucesc departe și viața un nesfârșit cadou imposibil de desfăcut la timp.
Să oferi daruri într-o
lume sătulă nu mai e nimic special, dar să oferi iubire într-o lume plină de
ură este dumnezeiesc. Pentru asta S-a născut Hristos, să ne învețe iubirea, altfel,
lacrimile plânselor dorințe, purtate de vântul necunoașterii și pierdute în
adâncul necredinței, nu se vor usca niciodată.
Cat de frumos ati scris, Padre! Mi-au dat lacrimile, chiar mi-au dat lacrimile. Sarbatori cu bine, salutari fetelor!
RăspundețiȘtergereLaura, știi bine, de ani denzile chiar, cuvintele mele sunt simple, sunt gânduri ce se întrupează din experiența unui cotidian tot mai de neînțeles și experiența unor ani buni de slujire.
ȘtergereZi cu bucurie binecuvântată să fie și la voi!