De câte ori nu aţi auzit această exclamaţie, Oh, my God! Dacă ai veni dintr-o zona unde religiosul, legătura omului cu Dumnezeu a rămas nepătată, curată, vei zice Doamne, dar ce des se roagă aceşti oameni, aproape toţi zic oh my God; Dumnezeule!
Noi, care avem acces la toată gama de produse ce influenţează gândirea, internet, televiziune, telefonie, auzim şi vedem peste tot această strigare care nu are aproape nici o legatură cu Dumnezeu.
Dacă vezi un acccident, dacă vezi un om băut, dacă vezi o casă impresionantă, dacă vezi că ai luat o notă la care nu te aşteptai, dacă vezi o rochie, un pantof, un tip sau o tipă, dacă eşti chiar în dormitor, dacă te uiţi la meci şi e o ratare impardonabilă.......dacă nu ai ce spune într-un moment şi vrei să spui ceva inteligent, zici oh, my God, şi te-ai scos. Adică Dumnezeu a devenit un fel de interjecţie, o exclamaţie, o expresie care să-ţi potolească adrenalina şi să-ţi elimine nodul din gât.
Păcat zic eu, pentru că dacă ar fi să te rogi efectiv, nu ţi-ai găsi cuvintele, Dumnezeu ar fi prea departe şi adrenalina ar lipsi cu desăvârşire. Mai rău e că omul nici măcar nu conştientizează acest lucru, că îl strigă pe Dumnezeu, fără să aibă nevoie de El în acel moment, luându-i în deşert numele.
Oh, my God, că nu ştiu ce să mai spun!
Cred ca e mai bine totusi sa spui "oh,my God" decat altceva.Cand eram mica bunicii ma invatau sa nu spun "ce naiba" sau mai rau de atat,mai bine sa spun"ce Dumnezeu"....
RăspundețiȘtergereEi ,intre doua rele o alegem si noi pe cea mai mai mica.....
A gresi e omeneste. A persevera e diavolesc. De preferat sa sunem ca parintele Cleopa; manca-te-ar raiul, sau manca-te-ar sanataea.
RăspundețiȘtergereSpunem neologisme şi atunci când greşim.Influenţele exterioare şi-au pus amprenta f mult în vocabularul nostru,decât sa spunem oh,my God mai bine spunem Doamne miluieste-ma pe mine pacatosul sau pacatoasa,pt ca suntem creştini ortodocsi români.Semneaza,Georgiana Olteanu.
RăspundețiȘtergere