LA CRUCEA DINTRE ANI

            

        Acum ceva nopţi am visat că am murit şi că deja trecuseră mulţi ani de la acest moment. Senzaţia a fost aceea de uitare, crucea uitată de vreme mărturisea doar un nume, al meu, un nume ce odată purtase cu el toate trăirile unui om plin de viaţă. Ştiu, pare ciudat să spun asta taman la final de an când, cei mai mulţi oameni, plini de euforie, îşi urează cele mai bune gânduri, dar niciodată nu trebuie să uităm și acest aspect. Nu doresc să scriu multe, Ecclesiastul spune înmiit mai frumos decât mine că „pentru orice lucru este o clipă prielnică şi vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer.

            Vreme este să te naşti şi vreme să mori; vreme este să sădeşti şi vreme să smulgi ceea ce ai  sădit.

            Vreme este să răneşti şi vreme să tămăduieşti; vreme este să dărâmi şi vreme să zideşti.

           Vreme este să plângi şi vreme să râzi; vreme este să jeleşti şi vreme să dănţuieşti.

            Vreme este să arunci pietre şi vreme să le strângi; vreme este să îmbrăţişezi şi vreme este să fugi de îmbrăţişare.

         Vreme este să agoniseşti şi vreme să prăpădeşti; vreme este să păstrezi şi vreme să arunci.

            Vreme este să rupi şi vreme să coşi; vreme este să taci şi vreme să grăieşti.

         Vreme este să iubeşti şi vreme să urăşti. Este vreme de război şi vreme de pace.

          Care este folosul celui ce lucrează întru osteneala pe care o ia asupră-şi?

        Am văzut zbuciumul pe care l-a dat Dumnezeu fiilor oamenilor, ca să se zbuciume.

         Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase şi la timpul lor; El a pus în inima lor şi veşnicia, dar fără ca omul să poată înţelege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la început până la sfârşit.

          Atunci mi-am dat cu socoteala că nu este fericire decât să te bucuri şi să trăieşti bine în timpul vieţii tale.

           Drept aceea dacă un om mănâncă şi bea şi trăieşte bine de pe urma muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu. ………..

          Şi mi-am dat seama că nimic nu este mai de preţ pentru om decât să se bucure de lucrurile sale, că aceasta este partea lui, fiindcă cine îi va da lui putere să mai vadă ceea ce se va întâmpla în urma lui?”

        Vă urez şi eu, prin simple cuvinte, cu mulțumire și spre iertare, să zidiţi neuitarea prin faptele cu care vă pavaţi urcușul pe drumul veşniciei în trecerea anilor.

     „Carpe diem, quam minimum credula postero”! La crucea dintre ani, la mulți ani!