joi, 6 ianuarie 2011

RUPEREA BLESTEMULUI


Nu ştiu când am citit sau auzit şi nu-mi mai aduc aminte de unde stiu ceea ce urmează să vă povestesc. E drept că şi cu alte ocazii am mai adus în discuţie faptul că sunt multe lucruri care nu s-au scris în Scriptură, sau cele care au fost scrise şi care au rămas scrise, nu au fost prinse în canonul cărţilor ce compun Biblia.
Aşa se face că după ce Adam a fost izgonit din rai şi trimis să-şi câştige pâinea în sudoarea frunţii, a dat piept cu realitatea terestră unde ca şi azi, de multe ori, cel ce coordonează lucrurile este diavolul.
Şi venind Adam să muncească pământul, chiar când începea  lucrul, a venit diavolul şi i-a spus: „nu poţi munci aici, e pământul meu”. Adam nu a zis nimic şi merg ceva cale a vrut să lucreze dar iar a fost împiedicat de diavol. Peste tot pe unde mergea avea aceeaşi problemă, tot pământul era în stăpânirea celui rău.
La un moment dat Adam i-a spus diavolului: „bine, dar eu trebuie să muncesc pământul, că aşa mi-a poruncit Dumnezeu”! Şi cu viclenie mieroasă diavolul i-a zis: „prea bine omule, te voi lăsa numai după ce vom face un legământ”. Şi acestea fiind zise de diavol şi acceptate de Adam, au făcut o cărămidă din pământ au pus degetul fiecare pe cărămidă şi diavolul a ascuns-o în apele Iordanului. Conform legământului toate sufletele ce veneau după Adam trebuiau să fie ale satanei. Şi cam aşa s-a întâmplat, deoarece toate sufletele ce au urmat lui Adam au mers la iad.
Numai că Dumnezeu a rânduit cu înţelepciune toate şi în momentul în care Hristos s-a botezat în apele Iordanului, cărămida cu legământul dintre Adam şi diavol s-a sfărâmat, blestemul a fost distrus şi îndepărtat iar sufletele drepţilor din iad au fost mutate în rai în ziua învierii, căci Scriptura ne învaţă că în momentul în care Hristos şi-a dat duhul, catapeteasma templului s-a rupt în două şi trupurile sfinţilor s-au sculat şi s-au arătat celor din cetate.
Nădăjduiesc că această istorisire va avea puterea de a vă face să înţelegeţi că orice legătură, orice înţelegere faceţi cu diavolul pică de drept când intervine Hristos. Niciodată în viaţă să nu faceţi pact cu satana, căci el nu doreşte nimic altceva decât pierderea sufletelor celor ce poartă chipul lui Dumnezeu. Decât  să mă fac frate cu dracul pentru a trece puntea, mai bine învăţ să înot prin valurile vieţii, tot voi ieşi la liman. 

8 comentarii:

  1. Adevarat si frumoasa aceasta povestire pe care ne-ati pus-o ca merinde pentru azi.Si eu cunosc aceasta istorisire de la un frate mai batran care ne-a istorisit despre ruperea zapisului dintre Domnul Hristos si deavol in apa Iordanului cred ca avem si icoana in biserica cu Zapisul.
    Multumim pentru cuvant.Doamne ajuta parinte!

    RăspundețiȘtergere
  2. Intr-adevar exista in iconografia bisericeasca aceasta imagine. Oricum, noi preotii avem privilegiul de a o vedea mereu in pagina Evangheliei din ziua de Boboteaza. Acolo, in imagine, Hristos sta cu picioarele pe o caramida in apa Iordanului.

    RăspundețiȘtergere
  3. relatarea sfintiei voastre face parte din traditie populara. este placuta si interesanta ca orice traditie populara, insa daca privim corecta reprezentare iconografica a icoanei botezului, vom vedea de fapt doua dale de piatra crucis pe care Mantuitorul sta (asemănătoare cu porţile iadului din icoana Pogorârii la iad) sub care se află şerpi cu capetele ridicate, alteori, apare chiar un balaur sub picioarele Lui. Icoana ilustrează în acest fel, biruinţa lui Hristos asupra puterilor întunericului (a diavolului şi a îngerilor lui) simbolizate prin aceşti monştri marini – balauri, şerpi -, puşi pe fugă sau zdrobiţi, detaliu inspirat din Psalmul 13, 14: „Tu ai zdrobit capetele balaurilor din apă.”. deci tot biruinta asupra diavolului arata si nicidecum un zapis al diavolului cu adam. relatareacu zapisul este o inspiratie populara din a 2a rugaciune de la sfintirea agheasmei compusa de sf sofronie al ierusalimului. ceea ce am relatat eu tot din aceasta rugaciune se inspira.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce spui tu cu cuvintele sfantului Sofronie este adevarat, ca doar e rugaciune din carte de cult inspirta din psalmi si Traditia Bisericii. Cele doua dale, asu bucati de piatra, sau caramida, au fost la inceput o singura bucata ce s-a frant sub picioarele lui Hristos. Ilustrarea serpilor si balaurilor vine sa intareasca ideea ca intr-adevar satana a avut oaresce contributie in istoria omenirii, plecand chiar de la Adam.
    Dar pentru ca e vorba de o istorioara populara, cred ca e destul de bine redata si transmisa de generatii intregi, pentru a-i gasi cusururi.

    RăspundețiȘtergere
  5. spuneam ca in iconografie apar 2 dale de piatra si nu una cum se gaseste in unele icoane. si nu e vorba de cusururi ci de o interpretare corecta a iconografiei. uneori istorioarele populare denatureaza adevarul dogmatic, istoric, simbolic al anumitor evenimente din istoria mantuirii oamenilor. oamenii raman cu aceste forme denaturate necunoscand adevarata invatatura si de aceea apar tot felul de inovatii care mai de care mai ciudate si penibile, dvs ca preot stiti mai bine. asta am vrut sa subliniez. va multumesc pentru rodnicul dialog ''internautic''

    RăspundețiȘtergere
  6. Inseamna ca nu ai citit bine postarea. Am spus clar ca sunt lucruri care nu sunt scrise in Scriptura si care au ramas prin traditie in memoria oamenilor. Asta face ca o parte din adevar sa fie inflorit, denaturat sau minimalizat, lucru ce nu se intampla cu cele care au ramas scrise. Eu am vrut sa-ti explic ca acele doua dale despre care vorbesti tu, pot fi rezultatul ruperii unei sigure dale sau caramizi pe care a stat Hristos.
    In momentul in care nu vorbesc din traditie si vorbesc din Scriptura trebuie sa fii convins ca respect intru totul adevarul dogmatic sau istoric a celor prezentate.
    Ori daca vrei sa vorbim de iconografie,putem dezbate de ce intr-o icoana Maica Domnului tine pruncul pe partea drepta sau in alta pe stanga. Ori de ce Maica Domnului are trei maini intr-o icoana sau de ce in unele icoane sfantul Gheorghe omoara balaurul iar in altele nu omoara nimic.
    Si de ce nu, trebuie sa recunosti si tu, ca de multe ori adevarul dogmatic nu patrunde in mintea si inima tuturor credinciosilor de rand ca in mintea teologilor. Oamenii ce frecventeaza biserica, credinciosii inteleg foarte bine pe Dumnezeu si lucrarea lui si din aceste povestioare.
    Asa ca daca citeai bine postarea, intelegeai bine ce doream eu sa subliniez.

    RăspundețiȘtergere
  7. ;eu vreau s a va spun ca daca pica blesstemul pe o persoaana, nimic nu ai reuseste, dar s e poate lu a blestemul de la persoana sa scape?. eu am o prietena VALENTINA si sant cu ea de 5 ani si mi-a zis ca blestemu e pus si pe ea. dar cu ce motiv? si cine a puso acel blestem, nimic timp de 22 de ani ce a vrut sa faca nu ia reusit. si de cateva ori noaptea nu doarme.,

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Există blesteme dar există şi posibilitatea de a trece peste ele. Postul şi rugăciunea, mărturisirea sinceră şi împărtăşirea ajută extraordinar de mult. Asta înseamnă o apropiere temeinică de Dumnezeu, o întărire a minţii şi a sufletului în cele bune.

      Ștergere