sâmbătă, 18 iunie 2011

CE ATI FACE DACA....?


Treaba e că a venit momentul să vă provoc un pic la o discuţie pe marginea unei vechi teme, dar mereu de actualitate, o temă discutată pe la colţuri, în şoaptă, o temă la care eu am găsit răspunsul, chiar dacă nu în întregimea lui, o temă la care aş dori să comentaţi nu după ce vă dictează mintea, ci după cum vă dictează inima ori sufletul.
După cum bine ştiţi, darurile sunt împărţite. Nu toţi pot fi apostoli, nu toţi învăţători, doctori, preoţi, brutari, şoferi sau zidari. Fiecare om cu darul său. Apoi mai ştim că nimeni nu e perfect, că imperfecţiunile noastre se manifestă prin săvârşirea răului cu ştiinţă sau fără, cu voie sau fără de voie. Astăzi însă am dorit să mă opresc la preoţie.  De ce? Pentru că din ce în ce mai des preoţii sunt etichetaţi, analizaţi şi cântăriţi mai mult ca oricând. E drept, că datorită mijloacelor de comunicare şi transmitere a datelor, informaţiile curg cu repeziciune prin toate colţurile lumii. Asta e partea bună. Partea rea este că nimeni nu verifică veridicitatea informaţiilor ce curg pe anumite canale.
 Şi revenind la problema noastră vă mărturisesc că simt şi totodată  vă cred dispreţul, mila, mânia, nepăsarea ce vă cuprinde câteodată cu privire la persoana preotului, văzând ori auzind despre anumite cazuri de slujitori care dau cu stângu-n dreptul.  Erare humanum est. Ce faci însă dacă pe respectiva persoană o cunoşti? Cum reacţionezi? Crezi sau nu crezi? Mergi să o ajuţi ori îi întorci spatele nepăsător?
Scriptura vorbeşte aşa despre preot: „se cuvine, dar, ca episcopul (preotul) să fie fără de prihană, bărbat al unei singure femei, veghetor, înţelept, cuviincios, iubitor de străini, destoinic să înveţe pe alţii, nebeţiv, nedeprins să bată, neagonisitor de câştig urât, ci blând, paşnic, neiubitor de argint” 1Timotei cap.III, iar la 1Petru cap.V spune frumos aşa: „pe preoţii cei dintre voi îi rog ca unul ce sunt împreună-preot şi martor al patimilor lui Hristos şi părtaş al slavei celei ce va să se descopere: păstoriţi turma lui Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetând-o, nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câştig urât, ci din dragoste; Nu ca şi cum aţi fi stăpâni peste Biserici, ci pilde făcându-vă turmei. Iar când Se va arăta Mai-marele păstorilor, veţi lua cununa cea neveştejită a măririi. Tot aşa şi voi, fiilor duhovniceşti, supuneţi-vă preoţilor; şi toţi, unii faţă de alţii, îmbrăcaţi-vă întru smerenie, pentru că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har.”
Lumea e nemulţumită de preoţi spunând că sunt lacomi, rigizi, grăbiţi, hulpavi, fără milă şi fără tragere de inimă spre cele sfinte. Bine, nu toată lumea spune asta şi nu toţi preoţii sunt vizaţi. Pentru care motiv am deschis şi acest subiect? Aş vrea întâi de întrebarea finală la care aş dori să răspundeţi, să vă spun ce zicea părintele Arsenie Boca celor care cârteau împotriva preoţilor:  Vă trebuie preoţi mai buni? Naşteţi-i ! Cu alte cuvinte creşteţi-vă copiii în frica de Dumnezeu oferindu-le şansa să ajungă slujitori ai altarelor aşa cum vă doriţi.
Eu însă am promis că vă pun o întrebare sau mai multe. Cum v-aţi simţi dacă aţi fi preoţi şi aţi vedea că sunteţi judecat? Ce v-aţi dori de la un preot şi cu ce l-aţi sprijini pe un preot în lucrarea sa, chiar dacă ar fi nevoie să îi atrageţi atenţia asupra unor lucruri care nu sunt la locul lor? V-ar fi plăcut să slujiţi la altar? Ce vă reţine a merge la biserică? Ce aţi schimba dacă aţi fi preoţi? Cum te-ai comporta ca preot?

9 comentarii:

  1. Intradevar, preotul nu se mai bucura astazi, de respectul si consideratia de care se bucura candva. ca si student la teologie,cu voia lui Dumnezeu preot candva,am constatat ca o mare parte din vina o are preotul, deoarece nici el nu se respecta ca om, si ca slujitor al sf. altar. respectul cred ca se impune prin simpla prezenta si prestatie. un alt aspect este si ignoranta unor credinciosi fata de cele sfinte, neintelegerea si nestiinta asupra ,, treburilor Bisericii'' ,duc la comentarii de tot felul. mai dator este preotul sa se invete pe sine si apoi pe pastoritii sai ce inseamna ,, lucrul lui Dumnezeu pe pamant'' si roadele se vor culege candva. si un bun exemplu este pastoratia dumneavoastra aici in satul nostru. ganditi-va! cum erati privit acum 13 ani si cum sunteti acum... de aceea spun si cred cu tarie ca in parohia in care preotul INVATA, SFINTESTE SI CONDUCE MAI INTAI PE SINE SI APOI TURMA- nu va mai exista aceste triste realitati.

    RăspundețiȘtergere
  2. M-ați prins într-o perioadă foarte aglomerată, sper să mă ajute Domnul să o organizez cât mai spre folosul meu, dar nu pot scăpa acestă ocazie de a spune ceva despre preoți, în speță despre domnia dvs, ca unul pe care-l cunosc de câțiva ani: indiferent de posibilele păcate sau greșeli, indiferent de cum vă percep cei care nu au „treabă!!!” cu credința, pentru satul nostru, pentru copiii noștri, pentru noi, ați fost lăsat de Dumnezeu să vă duceți crucea și în același timp să descoperiți oamenilor Cine este Dumnezeu și ce să facem odată cu mintea și sufletul nostru ! Prea multe întrebări vi s-au pus, și atât de simplu ați răspuns de atâtea ori cu cele mai curate cuvinte, din care cei care „ au avut urechi să audă” au priceput de mult rostul Bisericii și al dumneavoastră ca slujitor al Domnului! Toată lauda noastră și dacă se poate toată stima, toată recunoștința pentru că ați adunat copiii și i-ați învățat cele bune, pentru că în esență sunteți un muncitor și îndelung răbdător, într-ale sufletului,( în pofida repeziciunii cu care să zicem-circulați-) și pentru că nu ezitați nici o clipă să pomeniți de suprema dragoste-DOMNUL IISUS HRISTOS! Să aveți o viață plină de realizări bine plăcute lui Dumnezeu! Faptul că luptați pentru terminarea noii noastre biserici este încă un motiv de laudă, dacă vreți, că v-ați zbătut și, iată că s-a materializat ceea ce nimeni nu-și imagina acum 10 ani, o biserică nouă și frumoasă. Cei care au ceva de spus împotrivă, să vedem cam ce anume vor... Ce noduri în papură vă găsesc și care le este scopul? Ați punctat foarte bine cu ceea ce ați citat din spusele preotului Arsenie Boca, aveți deplină dreptate, și nu văd cum să se nască alți preoți mai buni din copiii noștri dacă noi,părinții lor naturali, nu știm să ni-i educăm și să le insuflăm credința adevărată!
    Toți știm că „orice pădure are uscături”, dar nu e cazul să judecăm ci să ne coordonăm mai bine sufletul cu faptele, să ne cântărim doar pe noi înșine, iar acolo unde „vedem” că nu este ceva în regulă cu ce se vine de la alții, să ocolim!
    Înainte de a vedea paiul din ochiul vecinului, mai bine ne-am scoate bârnele din ochii noștri! Cred că m-ați înțeles și mă înțeleg toți, inclusiv scepticii, inclusiv cârcotașii, ca să nu zic inamicii!S.M.

    RăspundețiȘtergere
  3. la multe intrebari nu pot raspunde ... respect preotul pentru ceea ce reprezinta el , slujitorul Domnului , si , ascult de tot ceea ce zice in Sfanta Biserica ... nu pot judeca nimic din ceea ce face el , altcineva ne va judeca pe toti ... si mass-media prezinta numai lucrurile urate , pentru ca asta vinde la noi , stirile deochiate ...

    RăspundețiȘtergere
  4. Parinte ati ridicat din nou o mare si spinoasa problema.Eu ma aflu printre persoanele care cu ajutorul lui Dumnezeu am depasit starea de poticnire din partea preotului.Eu ma duc mai departe si privesc spre tinta care e Domnul Hristos.Cuvintele parintelui Arsenie Boca le-am invatat din cartea "ridicarea casatoriei la inaltimea de taina"la momentul potrivit am inteles ce e defapt preotia.Am luat cunostinta si de la sfintii parinti care prorocesc despre slujitorii bisericii ai timpurilor din urma.Cu toate acestea multumim lui Dumnezeu ca inca avem preoti cu mult Har.Doar ca pe acestia nu-i prea observa nimeni.Poate ca sunt prea putini...
    Cu toate acestea turma lui Hristos merge inainte este mica dar ea exista si va exista pana la sfarsit!:)
    Calea e ingusta atat cat sa poata merge o persoana pe ea.Nu ramane decat atat preoti cat si credinciosi sa ne silim sa dam navala sa intram pe poarta!
    Vremurile sunt grele, iar timpul este scurt...
    Dumneavoastra va doresc multa binecuvantare si putere in lupta cu curentii ce vin din partea opusa.
    O Duminica dintre cele mai alese!

    RăspundețiȘtergere
  5. Din pacate mass -media se repede sa arate imagini cu preoti care pacatuiesc sau gresesc ,insa pe cei care isi ajuta semenii sau pe cei saraci , nu-i invita la nici o emisiune si nu dau nici o stire despre ei.
    Asta de fapt e un adevarat curent , care nu-i vizeaza neaparat pe preoti.
    Cine se uita la Tv va observa ca se promoveaza prostia si desfranarea din plin , precum si toate nulitatile.
    Preotul ar trebui sa fie un exemplu ptr enoriasi intr-adevar , asta nu inseamna insa ca e scutit de greseli sau de ispite.
    Hristos a fost fara de pacat si totusi a fost scuipat , batjocorit , rastignit.
    Din nefericire exemplele negative promovate intens ,ii determina pe oameni sa-i judece si sa-i blameze si pe preotii care isi fac datoria asa cum trebuie.
    Oricum , aceasta tendinta de blamare a preotilor , de indepartare fata de Biserica , de traire in destrabalare , in afara lui Dumnezeu , se inscrie in ceea ce Sf.Parinti numesc ``vremurile de pe urma``.
    Poate ca le traim deja.

    RăspundețiȘtergere
  6. revin cu o povestioara foarte frumoasa-Era odată, nu demult, într-un oraş de provincie, un preot.
    Şi era acel preot deosebit de prosper... Oamenii îl socoteau îngânfat şi pus pe căpătuială şi clătinau din cap rânjind când treceau pe lângă vila pe care şi-o ridicase, undeva aproape de centru... În curte strălucea o maşină nouă şi scumpă, iar preoteasa era mereu foarte elegantă... Părintele îşi petrecea, în fiecare an, concediul în străinătate şi făcea mereu mare caz, în conversaţii, de călătoriile şi cunoştinţele sale...

    După faţa prea intens vascularizată părea că se înţelege bine şi cu vinul, deşi nimeni nu-l văzuse beat... Era catalogat ca preot "de meserie", uns cu toate alifiile birocratice şi administrative, care a prins o parohie bună şi s-a pus pe viaţă dulce...
    Şi iată că deodată, fără ca nimic să-i prevestească sfârşitul, părintele a închis ochii.
    Familia l-a înmormântat ca pe un om de seamă... Parohienii l-au mai bârfit o vreme: ca pe un om de nimic...
    Apoi vremea, precum frunzele toamnei, a început să îngroape şi amintirea lui...
    După vrea două săptămâni unul din oamenii din parohia acestui preot a mers la un pustnic.
    După ce şi-a mărturisit necazul, pustnicul l-a întrebat:
    - Înainte de a veni la mine ai fost la preotul tău?
    - Păi, n-am fost... Că preotul cel vechi abia s-a dus, iar cel nou încă n-a fost instalat... Iar răposatul nu era om duhovnicesc...
    - Măi, creştine, i-a spus pustnicul cu ochi scăpărători.... Să nu mai spui aşa despre preotul acela pentru că, să ştii că el petrece acum în Rai, cu îngerii!
    Omul a rămas cu gura căscată. După câteva clipe, revenindu-şi din uluială, a spus cu glas tremurat:
    - Păi, cuvioase... Părintele era om lumesc, îi plăcea averea şi băutura... Iar dacă îl supărai cu ceva se mânia foarte tare şi te făcea albie de porci... Pe deasupra era foarte îngâmfat, îi plăcea să pară cel mai deştept .... Pe toţi ne trata de sus şi ne jumulea de parale....
    - Măi, creştine... Asta aţi văzut voi... Dar, la marginea oraşului era o femeie văduvă, cu cinci copii, căreia , cu vre-o 10 ani în urmă i-a murit bărbatul... Şi a lăsat-o fără nici un venit şi fără casă, pentru că era ipotecată la bancă... Preotul vostru i-a plătit ipoteca şi i-a dat casa înapoi... Ba i-a şi întreţinut pe toţi până au crescut copiii şi au început să lucreze... Iar femeia a stat de vreo câteva ori în spital... Părintele i-a plătit operaţiile şi a angajat o femeie ca să stea cu copiii cât a lipsit ea....
    Cu o săptămână înainte de moartea preotului, a murit această văduvă... Şi pentru că Dumnezeu a zis:" " Faceţi-vă prieteni cu bogăţia nedreaptă, ca, atunci când veţi părăsi viaţa, să vă primească ei în corturile cele veşnice." ( Luca 19,9), aşa şi văduva cea credincioasă care cu suferinţele ei şi-a agonisit casă în cer, l-a primit pe părintele la dânsa... Căci cine are milă, are parte de milă...
    Şi dacă ai şti tu, măi omule, de câte ori l-a ispitit diavolul pe părintele ca să se îndreptăţească în faţa oamenilor cu fapta lui cea bună! Dar el răbda şi tăcea, deşi toate patimile lui văzute îl chinuiau să spună binele făcut şi să-l piardă... Căci binele văzut, mai devreme sau mai târziu, îl dărâmă laudele oamenilor...

    Aşa că nu mai judecaţi, măi, după cele văzute... Lăsaţi judecata Celui Care cunoaşte inimile...
    Şi rugaţi-vă pentru fiecare suflet de om ca să-l biruiască pe vrăjmaşul diavol întru cele ascunse...
    Preluat Lozan Natalia
    site sursă: usa-milostivirii.blogspot.com

    RăspundețiȘtergere
  7. Uluitoare povestire...
    "Faceti-va prieteni cu bogatia nedreapta ca, atunci cand veti parasi viata, sa va primeasca ei in corturile cele vesnice"(Luca 19,9)dar si verset...
    Nu judeca si nu vei fi judecat!
    Multumim de povestire!

    RăspundețiȘtergere
  8. Da, si eu multumesc de comentarii. Doresc sa mentionez insa, Georgica-Dorin, ca versetul din pilda comentariului tau se gaseste la Luca 16-9, nu la Luca 19-9. Sunt convins ca a fost o greseala de scriere, a ta sau a locului de unde a fost preluat. Asta pentru a nu cauta degeaba intr-un loc gresit.

    RăspundețiȘtergere
  9. da este o greseala a locului de unde am preluat. o sa fiu atent pe viitor.

    RăspundețiȘtergere