FIRIMITURI

Fie pâinea cât de rea, tot mai bun e cozonacul. Un proverb mixat ce aduce zâmbete pe buzele celor sătui şi poate lacrimi pe obrajii celor aflaţi în suferinţă.

Purced la scrierea acestui blog cu gânduri multe şi risipite. Sunt idei ce aleargă haotic în încercarea de a se contopi într-un gând, ce succint trebuie să redea  starea de spirit în care trebuie să se regăsească un suflet scăldat în linişte şi lumină.

Azi am să vorbesc despre firimituri. Ştiţi cu toţii că firimiturile sunt frânturi, bucăţi dintr-un întreg. În general făinoasele fac firimituri şi cel mai des întâlnim firimiturile de pâine. Cei mai mulţi se simt deranjaţi de firimituri, ele sunt strânse cu grijă, măturate ori aspirate şi aruncate alături de alte resturi ori la animale ori la gunoi.

Poate vă întrebaţi de ce m-a găsit azi acest subiect ce poate fi banal şi de interes doar pentru gospodinele obsedate de curăţenie. Am să vă explic de ce. Şi chiar dacă pot enumera mai multe motive, azi vin doar cu două.

În primul rând partea materială a lucrurilor. Încep cu exemplu personal că e mai uşor. Ştiţi că de ceva zile nu prea e curent pe la noi şi nici net. Chestii fără mare valoare dacă le punem în balanţă cu trăirile spirituale. Asta chiar dacă eu mă „vait” că trebuie să stau cu generatorul(pe care unii nu-l au) şi că trebuie să lucrez pe un modem leşinat(pe care aşijderea unii nu-l au), în timp ce mulţi oameni au probleme serioase şi grave de sănătate provocate de lipsuri ori abuzuri. Când ai curent, când ai mâncare din belşug nu conştientizezi ce înseamnă să nu ai deloc. Când nu mai ai, pentru cinci secunde, ai vrea să ai un pic de lumină să rezolvi o treabă importantă. Când îţi baţi joc de apă risipindu-o când ai din belşug, ai vrea măcar o cană să ai, când lipseşte cu desăvârşire. Şi mă opresc aici căci aţi prin ideea cu siguranţă. Doar un lucru vreau să mai spun, care de altfel este dovedit ştiinţific, anume că de multe ori îndestulaţi fiind, aruncăm alături de firimituri chiar şi întregul.

Spre partea spirituală a firimiturilor trec tot prin material. Fireşte, pentru că sunt preot, apelez la Scriptură. Acolo se relatează cum Hristos, din cinci pâini, satură cinci mii de bărbaţi afară de femei şi copii şi adună doisprezece coşuri de firimituri. Cam multe firimituri fac oamenii, bag seama eu, aşa mai şugubăţ. Cei ce merg mai des la biserică, dar nu numai, ştiu că oamenii se împărtăşesc. Fiecăruia i se dă o firimitură ruptă din întregul Hristos (aflat în sfântul potir). Cei care nu se împărtăşesc, tot câte o firimitură primesc, din anafură, în aşa fel încât dintr-un întreg să se bucure toţi.

Apoi e duminica cananeencii (29.01.2012 în acest an) când la Liturghie se citeşte pericopa evanghelică în care Mântuitorul probează credinţa unei femei străine de neamul celor aleşi, până la comparaţia cu animalele. Nu detaliez evanghelia, poate că veţi vrea să o citiţi personal, vreau doar să spun că dintr-o pâine se pot sătura şi bogaţii şi săracii, că nimeni nu mănâncă cu două linguri deodată, că nimeni nu trebuie să aştepte ca Lazăr firimiturile căzute de la masa bogatului.

În ecuaţia vieţii putem fi produs, sumă, împărţitor, deîmpărţit, descăzut, scăzător, rest, căci Dumnezeu are scări şi de urcat şi de coborât.  Gândesc că aţi înţeles mesajul meu. El reprezintă firimituri de gânduri ce odată au fost ori vor fi un întreg.