marți, 10 ianuarie 2012

TRATAMENT ANTIVICIU



S-a întâmplat de multe ori să pun în discuţie anumite vicii privind oarecum „de sus” slăbiciunea celor ce nu reuşesc să renunţe la „plăceri” mai mult sau mai puţin costisitoare şi dăunătoare de trup ori suflet. Poate că privit prin ochiul preotului, a slujitorului nu e greşit. E posibil să fie mai greu de cântărit acest lucru dacă-l priveşti dintr-o latură umană.
Ori cum am afirmat deseori că încerc să fiu un om normal, trebuie să recunosc că nu e uşor. Adică idealul normalităţii se loveşte de cele înconjurătoare şi se deformează, devenind o ţintă greu de atins, un punct instabil, o barcă într-un ocean înfuriat.
Într-un fel, atins de o mică mândrie, gândeam că sunt un om fără vicii,  că nu sunt ca alţii, cum zicea fariseul odată în Scriptură. Şi totuşi am o problemă pe care încerc să o tratez începând de mâine (05.01.2012). Încerc să pun punct, măcar pentru scurt timp, aşa ca probă de voinţă, accesului la diverse locaţii virtuale prin care călătoresc zilnic de ceva timp.
Nu m-a supărat nimeni. Pur şi simplu pentru câteva  zile doresc să renunţ aproape definitiv la virtual. Vreau măcar câteva zile de pauză, câteva zile în care să-mi fac timp să citesc aşa cum citeam înainte, să scriu fără conexiune la vreun site, să fiu offline pe internet dar online pentru alte lucruri şi lucrări. Evident, că am să revin. E posibil să nu remarce nimeni lipsa mea, e posibil să nu pot citi „la cald” multe postări bune ale multora  dintre prieteni. Le pot citi şi pe urmă.
Doresc să văd dacă am voinţa necesară renunţării la un viciu. Pentru că internetul a ajuns un viciu, folosindu-l zilnic, dependent fiind într-un fel, de creierul lui, ce se hrăneşte din timpul meu.
Poate că unii se vor bucura de scurta mea lipsă. Vor scăpa de comentarii, de muştruluieli părinteşti şi prieteneşti, de pastile duhovniceşti  şi creştineşti. Evident că poate unii vor simţi lipsa. Cei care au nevoie de ceva, ştiu unde mă pot găsi, au numărul meu de telefon ori îl pot afla fără probleme.
Cu ajutorul lui Dumnezeu sper să nu cad în ispita de a deschide acele pagini în zilele de repaus, de tratament antiviciu. Eu ştiu că am voinţă, că am credinţă, trebuie numai să probez cu fapte. Punct. Şi de la capăt……… peste .......... zile.

12 comentarii:

  1. Parinte, sa va ajute bunul Dumnezeu. Internetul, intr-adevar, ajunge sa fie o boala (grea, uneori) daca nu e folosit cu discernamant si cu putere de a ne opri la momentul potrivit.
    La un moment dat am spus stop pt Facebook. Cum, nu esti prezenta unde e toata lumea? Nu. Si au fost ispite in decursul unui an, dar nu, nu m-am intors.
    Exista o poveste frumoasa in cartea lui Danion Vasile "Palatul povestilor frumoase" a carei idee ar fi cam asa: emisiunile tv, jocurile pe calculator etc - le fura copiilor, copilaria. Mergand pe aceasta idee, sigur si noua, oamenilor mari, ni se ia "din ceva"!
    Si totusi, de ce "de maine" si nu "de azi"?!

    RăspundețiȘtergere
  2. Daca tot dati o proba de vointa si de credinta........ma gandesc sa dau si eu una......sa renunt pentru 10 zile la dulciuri(Doamne cat imi mai plac!)si cand zic dulciuri, ma gandesc la tot ce contine zahar, miere, etc, mancatul dulciurilor e unul din viciile mele......asa ca.....ne vedem peste 10 zile, sper sa nu fiu o persoana "acra" atunci:))

    RăspundețiȘtergere
  3. Parinte e greu primele zile dar apoi sa stiti ca cel ce doreste cu adevarat poate.Acum depinde fiecare cat este de virusat.Si eu am fost de mama mama, dar imi pare bine ca totusi ma pot controla.
    Dupa cum se vede si eu am mai rarit-o dar e bine! :)
    Acum ce sa va spun Dumneavoastra va doresc sa va gasiti linistea de care aveti nevoie.E adevarat ca ati fost un "buson" bine activat pentru noi dar respectam dorintele spirituale care sunt mai presus de orice!
    Domnul sa va binecuvante!

    RăspundețiȘtergere
  4. ``E posibil să nu remarce nimeni lipsa mea``

    Lipsa va fi simtita.

    RăspundețiȘtergere
  5. ''creierul lui ce se hrăneşte din timpul meu''
    Foarte bine zis.
    O pauza e binevenită. Fac şi eu pauze de blog, sunt necesare...sănătoase, chiar :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Multumesc pentru comentarii si ganduri bune.
    @Aurelia- de maine pentru ca azi am dorit sa dau accept la comentarile voastre.
    @Andreea- nu ai cum sa te "acresti" pentru ca nu poti schimba starea sufletului, croiala lui buna
    @Corina- buson de la reactorul cu particula lui Dumnezeu :)
    @Monica- multumesc, am zis si eu...
    @Ramona- am sa testez rezistenta timpului fara internet

    RăspundețiȘtergere
  7. Cum sa nu se observe lipsa dumneavoastra parinte ?Eu deja va simpt lipsa pentru ca m-am obisnuit cu "interventiile "dumneavoastra ,respect decizia pe care a-ti luat-o insa nadajduiesc ca nu o sa fie prea multe decizii de acest fel pe viitor .Nici nu stiti ce important este pentru noi interventia unui preot ...De multe ori avem multe planuri ,ganduri care desii par bune nu totdeauna sunt asa ,insa vazand parerea dumneavoasta ne dam seama ce nu este in ordine .
    Astept cu nerabdare sa treaca cele zece zile ,reintoarcerea ....
    Dumnezeu sa va ajute parinte in ceea ce v-ati propus ,C.A

    RăspundețiȘtergere
  8. Părinte, eu aştept să reveniţi...! :)

    RăspundețiȘtergere
  9. ....am asteptat o zi, doua....ce se intampla de nu este on line...si apoi am citit postarea de pe blog...sa stiti , eu cred ca oricie poate renunta la ceva ,ptr putin timp sau ptr totdeauna!va astept cu mare drag urmatoarele postari si sa va vad.....on line!seara buna!
    p.s eu am renuntat la ceva pentru totdeauna , sper!

    RăspundețiȘtergere
  10. Felicitari si Doamne ajuta in continuare!

    RăspundețiȘtergere
  11. M-am intors. Sper sa fie cu folos. Va multumesc de sustinere.

    RăspundețiȘtergere