NOSCE TE IPSUM

Nosce te ipsum, cuvinte găsite pe frontispiciul templului din Delphi, cuvinte pe care antropologii şi cosmologii au încercat să le explice în dorinţa lor de a descifra taina existenţei umane ca prim pas în descoperirea necunoscutelor vieţii, în încercarea de a vedea cum Dumnezeu a încununat creaţia Sa prin om, după ce printr-o înlănţuire firească a creat dinainte restul, într-un mod de evoluţie logică spre a-l face pe om stăpân al lumii înconjurătoare, creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul !

Dar m-am cam luat cu vorba şi am uitat să spun că această bucată de pământ  modelată de Dumnezeu cu mâna Sa, că restul le-a făcut prin cuvânt, a devenit prin adăugarea sufletului chipul ce trebuie să tindă spre asemănarea cu Creatorul. Nu-i greu, nu-i aşa? Sau poate vi se pare mai uşor dacă v-aş spune că de fapt toate au devenit bune doar după crearea omului care a fost pus  şef peste creaţia terestră văzută, ori cum ar zice psalmistul ce este omul să-Ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu slavă şi cu cinste l-ai încununat şi l-ai pus peste lucrul mâinilor Tale.

Dar şi aici e o chestie. Că suntem stăpâni pe pământ, drept este, mai ales că pământul reprezintă parte din noi, dar stăpânirea noastră nu trebuie să fie una tiranică, dictatorială. Că zic eu, pământul din care suntem zidiţi şi ai căror stăpâni suntem nu trebuie să ne devină scop al vieţii. Stăpânirea noastră este una administrativă, una limitată în timp. Şi spun asta pentru că deseori văd oameni care se lipesc tare mult de lucrurile acestei lumi aproape fără să conceapă că la un moment dat vor trebui să se despartă de ele. Patimă grea este această lipire de cele pe care le are omul în administrare. Şi asta pentru că nu înţelege rolul stăpânirii sale de moment, a bucăţii de pământ cu care a fost înzestrat. Câţi regi, domnitori, împăraţi ori preşedinţi de toate felurile n-au crezut că vor împărăţi veşnic. Ba în ultimul timp chiar VIP-uri de toate felurile cad în acest miraj al stăpânirii fără limite induşi în eroare de succesul strălucitor-orbitor din cariera lor.

Eu zic că omul este o bună sămânţă pe care Dumnezeu a selectat-o din ţărâna pământului nealterat al începutului căruia i-a dat lumina conştiinţei libertăţii şi ploaia  libertăţii spre a rodi şi spre a face chipul întru asemănare. Această stare de fapt poate duce la extinderea stăpânirii. Căci cel ce reuşeşte să fie aici un bun administrator ori stăpân, va primi mai mare stăpânire când bucata de pământ se va întoarce la locul său. Cunoaşte-te pe tine însuţi  cu adevărat şi-l vei cunoaşte şi pe Cel ce te-a creat.