vineri, 14 decembrie 2012

OMUL DE ZĂPADĂ


A nins.  A nins  frumos (chiar dacă a mai plouat îngheţat un pic),  cu fulgi senini, cu fulgi jucăuşi în bătaia vântului nehotărât, a vântului ce oscila între bătaia lină şi viscolul aprig. Din văzduh, miliarde de forme albe s-au aşezat pe pământul negru ce-şi aştepta plapuma pentru iarna cea lungă şi rece.
Nu ştiu de ce am asociat mereu viscolul cu gândurile răvăşite, negre, pierdute. Iureşul acela de fulgi de zăpadă care nu-şi găsesc starea în bătaia vântului impasibil parcă ar fi o continuă căutare a răspunsurilor ce nu pot fi date din cauza instabilităţii de moment. Şi se aşază troiene periculoase de trăiri ce greu ies la suprafaţă. Numai că albul liniştitor îmbracă tot, iar gândurile se limpezesc, se luminează  şi totul capătă un sens. Este sensul vieţii, este viaţa naturii în care noi ne trăim vieţile.
Aproape de fiecare când a nins m-am gândit la omul de zăpadă.  Şi am încercat deseori să fac o analogie  între omul normal şi omul de zăpadă. Noi suntem creaţi să fim calzi, el e rece din creaţie. Cu toate acestea, aşa cum în noi ar trebui să se simtă căldura divină din inima noastră, din sufletul nostru, la fel ar trebui să se vadă la omul de zăpadă "amprenta" celui ce l-a creat.
Fulgii de zăpadă, celulele ce dau sens omului de zăpadă, se lasă modelaţi de mâinile calde ale celor ce adună omătul pentru a da „viaţă” unui om  care zâmbeşte nestingherit de cele ce se petrec în jur. Şi nu doar atât. Le oferă trecătorilor, copiilor, chiar şi celor trecuţi de vârsta copilăriei, posibilitatea să zâmbească pentru o clipă în trecerea lor spre cele de zi cu zi.
Îmi aduc aminte din copilărie de primul om de zăpadă. Ori că eram eu prea mic, ori că l-am făcut prea mare, treaba este că mi-a luat ceva timp până l-am desăvârşit. Îl priveam mereu şi abia aşteptam dimineaţa să văd dacă mai este întreg. Am fost tare mâhnit când într-o zi am observat că, sub razele soarelui, a început să se topească. Lacrimile îmi jucau în ochi şi nu înţelegeam de ce se scurge puţin câte puţin într-o băltoacă de apă ce se retrage în pământ. A fost prima lecţie de viaţă pe care am înţeles-o, am fost temelia celorlalte învăţături despre trecerea vieţii.
Antoine Lavoisier spunea că în natură „nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă”. Dar asta nu o poate înţelege toată lumea, nu un copil, nu cineva care pune inimă, suflet, dăruire în lucrurile pe care le creează, pe care le zideşte.
Viaţa omului de zăpadă e scurtă, dar în scurtimea ei, nu aduce decât bucurie celor din jur. E o lecţie pe care oamenii reali n-au învăţat-o niciodată.  Omul de zăpadă nu are inimă, dar noi, cei ce avem inimi calde, putem oferi celor din jur, ori de câte ori avem ocazi, măcar bucuria pe care o oferă un om de zăpadă unui copil. 

17 comentarii:

  1. Din pacate, astazi copiii nu mai stiu sa se bucure de truda crearii unui om de zapada.

    De vina sunt chiar parintii lor, care parca au jar la talpi si vor sa ii faca din ce in ce mai repede adulti pe copilasii lor.

    Apoi, aceiasi parinti sunt revoltati ca ajunsi la varsta adolescentei, copiii lor fac lucruri rusinoase, uitand ca atunci cand erau mici chiar ei ii incurajau sa spuna si sa faca lucruri traznite. ba chiar radeau cu gura pana la urechi, auzind si vazand cum niste chipuri de ingeri spun si fac lucruri nefiresti pentru varsta unui copilas.

    Am ajuns sa spun si eu...pe vremea mea. pe vremea copilariei mele, copiii eram copii si acest fapt ne-a ajutat. Ma intreb oare de unde vine aceasta dorinta a celor care au fost copii, acum cand sunt adulti sa isi bata joc de proprii lor copii.

    Statisticile arata ca suntem un popor crestin. de multe ori, imaginile contrazic statistica.

    RăspundețiȘtergere
  2. Avem mult de lucru Adriana, avem mult de recuperat pentru a ajnge la stadiul la care erau odinioară copiii şi părinţii. Eu am mai spus, lumea consumeristă a acestui mileniu uită din mers lucrurile esenţiale care dau sens vieţii, care mângâie sufletul.
    Mulţi copii sunt crescuţi azi cu rigorile adulţilor viciaţi, devenint mai târziu oameni lipsiţi de posibilitatea dezvoltării unor sentimente calde, sentimente netrăite în propria lor copilărie.

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumoasa povestea omului de zapada!Si eu imi amintesc oamenii de zapada facuti in curtea bunicilor, la tara si a celor din oras, mai mici caci nu avem mereu zapada din belsug;insa imi place sa dau o mana de ajutor copiilor si sa ne bucuram macar putin de el, cat rezista!

    RăspundețiȘtergere
  4. Sarbatorile cu pace si bucurii,un Craciun binecuvantat alaturi de cei dragi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îţi mulţumesc frumos Nocol pentru gândul bun, pentru comentarii. Să fie lumină lină şi bucurie sfântă şi la casa voastră.

      Ștergere
  5. Parinte, tare ma bucur ca v-am gasit blogul. E o incantare sa-l citesti, ce rasfat! Pentru mine e ca un dar primit in Sfanta seara de Craciun. Multumesc.
    Sarbatori binecuvantate sa aveti.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îţi mulţumesc frummos şi eu Iuliana pentru gândul bun. Lumină lină şi bucurie sfântă să fie şi la casa voastră.

      Ștergere
  6. Multumim parinte pentru cuvantul povestit e asa de frumos!
    Va doresc sarbatori minunate si calde!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Corina, nu ştiu motivele pentru care nu ai mai postat, dar mă bucur mult când treci prin paginele noastre, ale prietenilor virtuali.
      Zile binecuvântate cu lumină blândă şi speranţă curată să fie la casa voastră.

      Ștergere
  7. Si noi suntem reci din Creatie, si ne topim ca sa ne recreem reci si puri an de an...Ma bucura scrisul dvs...

    RăspundețiȘtergere
  8. Asa suntem si noi, reci din Creatie...asa ne topim si noi ca sa ne recreem reci si puri intr-un alt an, in care ingramadim vieti de fulgi de zapada...

    RăspundețiȘtergere
  9. Pentru ca inca este Sfanta Sarbatoare, va urez si eu toate cele bune. La multi ani!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cele bune cu spor şi voie bună, cu linişte şi speranţă curată să fie şi la casa voastră Adriana.

      Ștergere
  10. Mulţumesc frumos Simona pentru gândul bun, pentru reflecţie. Poate că nusuntem taman reci, dacă punem şi sufletul la socoteală. Dar trupul ne este rece, mereu în cătarea căldurii oferite de ce dumnezeieşti.

    RăspundețiȘtergere
  11. Fie ca "raceala" sa fie doar o tema de meditatie sau polemica in timp ce suntem inconjurati de caldura iubirii Lui Dumnezeu, a oamenilor, a celor dragi sau a animalutelor date de Dumnezeu sa ne fie alaturi.
    Un an nou cu sanatate, cu intelegere intre oameni si multe, multe bucurii si impliniri!

    RăspundețiȘtergere
  12. Mulţumesc frumos Corina pentru gândul bun, pentru trecerea prin pagina mea. Zile binecuvântate să fie şi la voi acasă.

    RăspundețiȘtergere
  13. Unde esti tu copilarie cu oamenii de zapada cu tot?unde este zapada de atunci?Un Craciun fericit sa avetzi parinte impreuna cu familia

    RăspundețiȘtergere